Alte cereri. Decizia 453/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 453/CA
Ședința publică de la 20 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier
S-a luat spre examinare recursul introdus de recurentul împotriva sentinței civile 361/CA/14.03.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, prin serviciul registratură al instanței, recurentul a depus răspuns la excepția de tardivitate a recursului, invocată de Penitenciarul Iași și taxa de timbru datorată.
Consilier juridic, pentru intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, depune delegație de reprezentare și având cuvântul solicită admiterea excepției tardivității recursului invocată de intimatul Penitenciarul Iași și anularea recursului ca tardiv introdus.
Instanța constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare cu privire la excepția tardivității recursului, ridicată de intimatul Penitenciarul Iași.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 361/CA/ din 14 martie 2008, Tribunalul Iași, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Administrația națională a Penitenciarelor, a respins cerere formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, respingând ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu Penitenciarul Iași, precum și cererile de chemare în garanție a Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor, formulate de Administrația Națională a Penitenciarelor, și cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Administrației Naționale a Penitenciarelor, formulate de pârâtul Penitenciarul Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâți, solicitând obligarea acestora la plata sumelor reprezentând primele de vacanță pe anii 2004 -2006, orelor suplimentare lucrate în sărbătorile legale, precum și la încheierea unei asigurări de viață și de bunuri la o societate de asigurări abilitată.
S-a mai reținut că reclamantului i-au fost achitate, la data de 4.10.2007, sumele reprezentând primele de concediu aferente anilor 2004 -2006, că pentru orele lucrate suplimentar acesta beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din salariul de bază, precum și de un spor de 30%, pentru faptul că este implicat în activități de pază, supraveghere și escortare, iar pentru orele suplimentare efectuate beneficiază de timp liber corespunzător.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului Penitenciarul Iași la încheierea unei asigurări de viață și de bunuri, s-a reținut că acestea se acordă doar în cazul producerii cazului asigurat, și că acordarea echipamentului se face anual, până la data de 31 decembrie, dar num,ai în limita cotei părți anuale stabilite pentru anul respectiv, în condițiile în care se confirmă că în gestiunea unității există echipament, ce urmează a fi distribuit, reclamantul nefăcând dovada cheltuielilor suportate pentru confecționarea echipamentului utilizat la serviciu în cursul anului 2006, pentru a fi avute în vedere la recunoașterea existenței vreunui prejudiciu creat lui.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod nejustificat nu i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de compensații pentru timpul lucrat în zilele de repaus săptămânal, și nici obligația pârâților de a încheia o asigurare de viață și de bunuri, în condițiile art. 34 din Legea nr. 293/2004. Se mai susține că instanța trebuia să rețină că drepturile de echipament se achită într-o singură tranșă, a cărei scadență era data de 31 decembrie 2006, și că fără temei s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, Administrației Naționale a Penitenciarelor și a Ministerului Finanțelor Publice.
Intimatul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că între el și reclamant nu există nici un raport juridic, corect reținându-se lipsa calității sale procesuale pasive.
Intimatul Penitenciarul Iași, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității recursului, solicitând respingerea acestuia pe motiv că dispozițiile Codului muncii, invocate ca temei al acțiunii, nu sunt aplicabile raportului de serviciu în care este implicat recurentul.
Intimata Administrația Națională a Penitenciarelor, a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea recursului.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului precum și excepția ridicată de intimatul Penitenciarul Iași, constată următoarele:
Din cuprinsul cererii introductive, aflată la fila 2 dosar fond, rezultă că reclamantul a precizat în mod explicit că domiciliază în: "I, șos. - nr. 18, -.3,. A,. 1,. 12", această adresă regăsindu-se și în cuprinsul dispozitivului sentinței recurate.
Raportat la mențiunile existente în cuprinsul acțiunii și la cele din dispozitivul hotărârii, sentința a fost comunicată la adresa mai sus menționată, la data de 10 iunie 2008, procedura comunicării îndeplinindu-se, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 228 dosar fond, prin afișare, conform mențiunilor făcute de agentul procedural.
În conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. 4 Cod procedură civilă, agentul procedural era în drept să procedeze la afișarea actului de procedură pe ușa locuinței destinatarului, în cazul în care nu a găsit pe nici una din persoanele menționate la punctul 1 din dovada de comunicare și procesul -verbal de predare.
Faptul că în dispozitivul hotărârii și în actul de comunicare a sentinței recurate nu s-a trecut denumirea completă a străzii, astfel precum susține recurenta, respectiv str. - -, în loc de str. -, este imputabil exclusiv reclamantului, întrucât citațiile și toate actele de procedură s-au îndeplinit la adresa indicată de acesta prin cererea introductivă, la dosar neexistând nici un înscris, cu valoare de cerere modificatoare a acțiunii, din care să rezulte că reclamantul a solicitat ca actele de procedură să-i fie comunicate în str. - -, dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă fiind aplicabile prin urmare într-o astfel de situație, norme care sancționează cu neluarea în seamă a precizărilor făcute de reclamant după pronunțarea hotărârii.
Cum, raportat la data comunicării hotărârii, la adresa indicată de reclamant, din-, -.3,. A,.1,. 12, termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de 26 iunie 2008, Curtea constată că cererea de recurs depusă la Registratura Tribunalului Iași la data de 2 iulie 2008, fost introdusă cu depășirea substanțială a termenului legal, fără ca această depășire să fie justificată.
Drept urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul formulat de reclamantul va fi respins ca tardiv introdus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul introdus de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 361/CA/ din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.11.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
