Alte cereri. Decizia 465/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 465
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ împotriva sentinței numărul 2151 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, lipsind recurenta reclamanta ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 2151 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj s-a respins acțiunea formulată de petenta Romsilva - Direcția Silvică G, în contradictoriu cu intimatul.
S-a reținut că reclamanta formulează o acțiune în constatare a pagubei și pe cale de consecință, să fie obligat pârâtul la suma de 2.151,44 lei fără TVA, ce reprezintă lipsă masă lemnoasă aflată în gestiunea sa, actualizată la data plății.
Ca atare, obiectul acțiunii de față este pur patrimonial, respectiv o acțiune în pretenții raportat la răspunderea civilă a pârâtului care are calitatea de salariat al reclamantei.
Acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 270 al. 1 din Codul muncii, dispoziții care sunt aplicabile salariaților care răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
S-a reținut că pârâtul este angajatul Direcției Silvice G - Ocolul Silvic, în funcția de pădurar și ca atare are calitatea de personal silvic cu pregătire de specialitate silvică și care exercită profesiuni specifice activității în domeniul silviculturii, astfel că dispozițiile Codului muncii în ceea ce privește răspunderea salariatului pentru prejudiciile aduse angajatorului nu sunt aplicabile în situația de față, raportat la dispozițiile OUG nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic, care în art. 58 se arată că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nu dispozițiile Codului muncii; în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel.
În consecință, reclamanta în calitatea sa de autoritate sau instituție publică are obligația de a face aplicarea dispozițiilor art. 84 și urm. din Legea nr. 188/1999 care reglementează răspunderea civilă a funcționarului public, respectiv răspunderea civilă a personalului silvic, întrucât OUG nr. 59/2000 nu dispune altfel în ceea ce privește recuperarea pagubelor aduse de personalul silvic instituțiilor la care acesta își desfășoară activitatea.
În art. 117 din Legea nr. 188/1999 se menționează că dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, astfel că dispozițiile pe care reclamanta le-a invocat ca temei juridic în susținerea acțiunii de față contravin acestei legislații specifice, și ca atare sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, care reglementează răspunderea civilă a funcționarului public, dispoziții care sunt aplicabile și personalului silvic și în consecință, repararea pagubelor aduse patrimoniului reclamantei de către personalul silvic, se realizează prin emiterea către conducătorul acesteia a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plată și numai în situația prevăzută de art. 84 lit. c, respectiv pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică în calitate de comitent unor terțe persoane în temeiul unei hotărâri definitive și irevocabile.
De altfel în art. 85 al. 3 se menționează că, dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare, se prescrie în termen de trei ani, nu de la data constatării pagubei, ci de la data producerii pagubei, astfel că în raport de actul de control care a fost încheiat la 09.10.2008, data constatării pagubei, iar perioada verificată este începând cu data de 24 sept. 2008, data producerii pagubei, s-a constatat că termenul de prescripție de trei ani nu a fost depășit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ G, care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta arată că instanța de fond în mod eronat a reținut că-n cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile Legii 188/1999, întrucât intimatul este angajat la Direcția Silvică G pe bază de contract individual de muncă, neavând calitatea de funcționar public.
Se mai arată că și-a întemeiat în drept acțiunea pe prevederile art. 10, art. 39 alin. 2 lit. a,b,c, art. 270 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și nicidecum pe dispozițiile Legii 188/1999, întrucât intimatul nu are calitatea de funcționar public.
Intimatul nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041.pr.civ. Curtea constată:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului intimat la plata sumei de 2.151,44 lei fără, reprezentând masa lemnoasă lipsă aflată în gestiunea sa, actualizată la data plății.
Instanța de fond a respins acțiunea, reținând că pentru repararea pagubelor aduse patrimoniului reclamantei de către personalul silvic se realizează prin emiterea de conducătorul acesteia a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată și numai în situația prevăzută de art. 84 lit. c din Legea nr. 188/1999 pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică în calitate de comitent unor terțe persoane în temeiul unei hotărâri definitive și irevocabile.
Singurul motiv de recurs invocat de ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ G în constituie necompetența secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj, în opinia sa competența aparținând secției de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Curtea constată, raportat la singurul motiv de recurs, că instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat față de calitatea de pădurar a pârâtului că potrivit art. 58 din nr.OUG 59/2000 personalului public i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 R privind Statutul funcționarilor publici.
Cum potrivit acestui act normativ cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, Curtea apreciază că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea normelor imperative ce reglementează competența materială a instanțelor de judecată și-n consecință în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ împotriva sentinței numărul 2151 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. GC
CB/2 ex./13.04.2010
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Chimoiu, Gabriela Carneluti
