Alte cereri. Decizia 466/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.466/CA
Ședința publică din 02 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenții pârâți - INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B, sect.5,-, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI - cu sediul în T,-, jud.T și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în T,- bis, jud.T și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - cu sediul în B, sect.1, nr.1A, împotriva sentinței civile nr.546/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în T,-,.16,.D,.2, jud.T și intimatul pârât - CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - - cu sediul în B, sect.1, nr.1-3, având ca obiect alte cereri - drepturi salariale.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, conform dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 25 septembrie 2008 și la data de 02 octombrie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată:
Reclamantul -, a chemat în judecată pe pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru a se dispune obligarea IPJ T și IGPR B la plata despăgubirilor bănești reprezentând drepturi salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1 septembrie 2002 (dată începând cu care au devenit aplicabile disp.OUG 43/2002) - 31.03.2006 (ziua anterioară intrării în vigoare a OUG nr.27/2006), actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuia acordate, lunar, aceste sporuri și până la data achitării efective a sumelor cuvenite.
În cazul în care nu este posibilă actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație, obligarea la plata dobânzii legale aferentă despăgubirilor solicitate, calculate de la data când trebuia acordate, lunar, sporul salarial de 30% și până la data achitării efective a sumelor cuvenite.
De asemenea să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate.
Mai solicită reclamantul a se anula situația creată prin discriminare, și să fie obligați MIRA, IGPR B și IPJ T să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea acestuia, în sensul acordării sporului de 30% din salariul lunar de bază pe perioada 1.09.2002 - 31.03.2006 și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamantul arată că a fost ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului de poliție județean T, desemnat ca organ de cercetare ale Poliției judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și internelor cu avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Precizează reclamantul că potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție "primesc un spor de 30%" din salariul de bază lunar, spor ce a fost menținut în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA la acest nivel și după intrarea în vigoare a OUG nr.24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combaterea corupției, însă în perioada cât au activat ca ofițeri de poliție judiciară nu a beneficiat de un asemenea spor prevăzut de actele normative menționate, deoarece nu au fost printre cei detașați la DNA.
Susține reclamantul că actele normative prin care s-au stabilit acordarea sporului de 30% anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară, conțin preve3deri discriminatorii cu privire la salarizarea polițiștilor care contravin dispoz. OG 137/2000, care la art.2 al.2 arată că sunt discriminatorii acele prevederi, criterii sau practici aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori nu există nici un scop legitim care să justifice dezavantajarea lor, prin neacordarea sporului de 30% în perioada care face obiectul prezentei acțiuni.
Mai arată reclamantul că prin neacordarea acestui spor au fost supuși unui tratament discriminatoriu față de ofițerii Poliției judiciare care au beneficiat de aceste drepturi salariale, având în vedere că dețin aceleași atribuții ca și ofițeri detașați în cadrul DNA, singura diferență între atribuțiile lor fiind aceea că, spre deosebire de colegii lor detașați la DNA care nu au răspundere decizională, ei au o asemenea răspundere în efectuarea urmăririi penale, în sensul că dispus începerea urmăririi penale, reținerea preventivă a unei persoane și întocmesc act4e de terminare a urmăririi penale, însă, cu toate acestea, tot ei sunt cei dezavantajați prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea.
Prin sentința civilă nr.546 din 07 martie 2008 Tribunalul Tulceaa admis cererea formulată de reclamantul-, împotriva pârâțilorINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN,MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române și excepția prescripției dreptului la acțiune, ca nefondate și a obligat pe pârâții Inspectoratul de Poliție Județean T, Ministerul Administrației și Internelor Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice, în solidar să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând sporul de 30% calculat la valoarea salariului de bază lunar, corespunzător perioadei 1 septembrie 2002 - 31 martie 2006, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut:
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține că potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamantul îndeplinește funcția de ofițer de poliție în cadrul IPJ T, desemnat ca organ de cercetare ale poliției judiciare prin Ordin al Ministrului administrației și internelor, funcție în baza căreia nu a beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, ceea ce înseamnă că acesta nu a fost la Departamentul național anticorupție și deci nu a încasat sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară conform art.28 din OUG 43/2002.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcție pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Apărarea pârâților că nu a existat nici o discriminare ci pur și simplu dispoziții legale speciale care instituie drepturi în privința anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară, fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate, este neîntemeiată deoarece, în realitate, prin însăși natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită.
Prin urmare, instanța având în vedere aceste considerente a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR întrucât, potrivit art.5 și 12 al.2 din Legea 218/2002, Inspectoratele județene de poliție, deci inclusiv IPJ T, sunt unități teritoriale din subordinea IGPR, iar datorită acestei subordonări, aceasta din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică și controlează cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare și ca atare, această pârâtă are calitate procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente intervalului 1.09.2002 - 11.12.2004 este nefondată, Legea nr.137/2000 privind discriminarea în art.27 alin.2 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani de la data săvârșirii faptei, sau de la data când persoana interesată a luat cunoștință de săvârșirea ei, în cauză luna august 2007, când s-a pronunțat Hotărârea nr.219 a CNCD.
Așa fiind, în raport de cele expuse și această excepție a fost respinsă ca nefondată.
Având în vedere argumentele prezentate instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții Inspectoratul de Poliție Județean T, Ministerul Administrației și Internelor Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice, în solidar să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând sporul de 30% calculat la valoarea salariului de bază lunar corespunzător perioadei 01 septembrie 2002 - 31 martie 2006, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții.
Prin recursul său Inspectoratul General al Poliției Române invocă ca motive de nelegalitate:
1)în condițiile art. 1 din Decretul nr.167/1958 și 166 din Legea nr.53/2003 - dreptul la acțiune al reclamantului este prescris pentru perioada 01.09.2002 - 11.12.2004.
2)În raport de calitatea sa de polițist salarizarea acestuia se face conform nr.OG38/2003 și în baza nr.OUG43/2002 și nr.OUG27/2006, de aceste drepturi beneficiind numai ofițerii detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
3)În ce privește discriminarea susținută de reclamant, ea nu poate fi realizată prin acte normative așa după cum rezultă din Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.271/05.09.2007.
Prin recursul său Inspectoratul de Poliție Județean T invocă ca motive de nelegalitate încălcarea de către instanță a nr.OUG43/2002 - care reglementează că, doar ofițerii de la. pot beneficia de sporul prevăzut de acest act normativ, iar reclamantul nu a fost la. și potrivit art.14 din Legea nbr.500/2002 cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată.
Prin recursul său Ministerul Economiei și Finanțelor Publice invocă ca motiv de nelegalitate lipsa calității sale procesuale pasive în raport cu dispozițiile Legii nr.500/2002.
Recursurile sunt fondate.
Recursul Inspectoratului General al Poliției Române și cel al Inspectoratului de Poliție Județean T vor fi analizate împreună pentru că vizează aceleași aspecte de nelegalitate.
Potrivit art.26 alin.5 din nr.OUG43/2002 în vigoare la data de 29.03.2006 când au fost abrogate prin art.41 lit.a din nr.OUG27/2006 "ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție."
Pe de altă parte potrivit art.2 din nr.OG137/2000 pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avute în vedere elementele de bază ale acestuia respectiv criteriul de discriminare și încălcarea unui drept recunoscut de lege.
Din cele ce preced rezultă că pentru acordarea sporului la salariu de 30%ofițerii și agenții de poliție trebuie să dovedească:
1)că au fost detașați la Direcția Națională Anticorupție;
2)discriminarea trebuie să se refere la fapte care încalcă un drept recunoscut de lege - discriminarea neputând fi realizată prin acte normative așa cum prevăd dispozițiile art.2 din nr.OG137/2000.
Reclamantul în condițiile art.1169 cod civil nu a dovedit prin mijloace de probă că îndeplinește condițiile legale mai sus citate.
Dimpotrivă pârâtele au dovedit că:
a)Reclamantul nu a fost la DNA și salarizarea reclamantului s-a făcut în concordanță cu nr.OUG38/2003 -act normativ care nu prevede acordarea sporului de salarizare din nr.OUG43/2002;
b)În ce privește criteriul de discriminarepotrivit art.2 din nr.OG137/2000, prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul selecției în ceea ce privește acordarea sporului la salariu solicitat numai unora dintre ofițerii de poliție judiciară este prevăzut în cuprinsul nr.OUG43/2002 care stipulează că aceastase acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
Rezultă că diferențierea de tratament aplicată polițiștilor în cadrul are la bază criteriul obiectiv alacestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura respectiv Parchetul de pe lângă precum și criterii obiective anexe privind pregătirea profesională specializată responsabilitatea diferită datorită complexității activității desfășurată de instituția unde sunt detașați.
Astfel diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport de instituția unde își desfășoară activitatea pe perioada și nu alături de polițiștii din.
Așa fiind se constată că sunt fondate ambele recursuri.
Nu va mai fi analizată excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului fiind inutilă în condițiile în care se constată că acțiunea este nefondată.
Cu privire la recursul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice:
Legitimarea procesuală pasivă se raportează la îndreptățirea celui chemat în judecată în calitate de pârât de a răspunde pretențiilor invocate de reclamant.
În cauză Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu are calitate de angajator al reclamantului și prin urmare nu se justifică obligarea acestuia la plata sumelor solicitate de reclamant ca drepturi salariale.
Reluând asupra celor de mai sus se constată că recursurile sunt fondate, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să fie admise, modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea împotriva Inspectoratului de Poliție T, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului General de Poliție, ca nefondată și împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile în contencios administrativ declarate de recurenții pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI - cu sediul în T,-, jud.T, MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, sect.1, nr.1A, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B, sect.5,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în T,- bis, jud.T și, împotriva sentinței civile nr.546/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în T,-,.16,.D,.2, jud.T și intimatul pârât - CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - - cu sediul în B, sect.1, nr.1-3.
Modifică în tot sentința în sensul că:
Respinge acțiunea împotriva MINISTERULUI INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE B și INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE pentru INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, ca nefondată.
Respinge acțiunea împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./03.10.2008
Dact.gref. 06.10.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
