Obligare emitere act administrativ. Decizia 469/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.469/CA
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de reclamantul - SRL, cu sediul în M-, nr.13, județ C, împotriva sentinței civile nr. 768/ 10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Primarul Municipiului, cu sediul în M, județ C, cu obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 25.09.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.10.2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată;
Reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI Mas olicitat să se dispună:
- obligarea pârâtului la prelungirea autorizației de construire nr. 121/ 12.03.2006;
- anularea autorizației de construire nr. 148/02.05.2007 și obligarea la emiterea unei alte autorizații în care să aprobe executarea tuturor lucrărilor astfel cum au fost autorizate prin inițială (121/2006) sau completarea acesteia cu executarea lucrărilor de la etajul "".
- obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 100 lei /zi pentru fiecare zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii până la îndeplinirea obligației;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta motivează că în baza certificatului de urbanism nr. 618/ 28.10.2002 și a documentației de urbanism aprobată prin.33/2000 și nr. 52/2002 cât și a avizelor necesare, s-a emis autorizația de construire nr. 121/2006, prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru:
- reabilitare, extindere, modernizare și supraetajare Bufet "" continuare de lucrări 60%;
- modernizare spații comerciale;
- execuții terasă peste parter;
- finisaje la exterior și interior.
Învederează că prin cererea înregistrată sub nr. 2678/21.02.2007 a solicitat pârâtului prelungirea autorizației de construire, cererea fiind respinsă pentru ca societatea reclamantă să intre în legalitate față de sancțiunea aplicată.
Prin cererea înregistrată sub nr. 34486/04.05.2007 reclamanta a solicitat prelungirea autorizației de construire, cererea fiind respinsă cu motivarea că termenul de valabilitate la data de 14.03.2007 era expirat, iar pentru lucrările rămase de realizat s-a eliberat o altă autorizație de construire cu nr. 148/ 02.05.2007.
Arată că prin noua autorizație de construire a fost înlăturat proiectul cu privire la executarea terasei, fără nici o motivare, fiind imposibilă realizarea obiectivului proiectat și aprobat în forma inițială.
În drept au fost invocate disp.art.8 din Legea nr. 554/2004, iar în susținerea cererii reclamanta a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.768 din 10 martie 2008, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin autorizația de construire nr. 121/14.03.2006 s-a autorizat executarea unor lucrări de construire solicitate de societatea reclamantă, act administrativ valabil până la data de 14.03.2007.
Urmare procesului verbal de inspecție nr. 306/19.02.2007 întocmit de - Inspectoratul Județean în Construcții (fila 41-42) s-a dispus oprirea executării lucrărilor care contravin prevederilor AC și, reclamanta fiind obligată la respectarea măsurilor dispuse până în data de 20.04.2007.
Potrivit art. 28alin.1 din Legea nr. 50/1991 republicată"o data cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin.2 din lege se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției".
Având în vedere că prin procesul verbal de inspecție nr. 300/2007 s-a dispus oprirea lucrărilor de executare și respectarea măsurilor menționate, cât și prevederile art. 28 alin.1 din Legea nr. 50/1991 republicară, în mod justificat (legal) pârâtul a respins cererea nr. 34486/04.05.2007 privind prelungirea autorizației de construire nr. 121/14.03.2006, a cărei valabilitate expirase la data de 14.03.2007, conform disp. art. 7 alin.5 din lege.
Față de cele expuse, cererea vizând prelungirea autorizației de construire nr. 121/2006 este neîntemeiată, instanța reținând că nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin.1 lit."i" prevăzut de Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
În referire la capătul de cerere (în subsidiar) privind completarea autorizației pentru autorizarea și a lucrărilor de la etajul "", instanța constată că este neîntemeiat.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar de pârât, rezultă că autorizația de construire nr. 148/2007 a fost emisă în conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 50/1991 republicată, pentru lucrările rămase de realizat, potrivi procesului verbal de recepție nr. 22224/23.01.2007, respectiv executarea lucrărilor de reabilitate a "".
Cum dispozițiile în materia autorizării construcțiilor sunt de strictă aplicare, instanța nu se poate substitui autorității publice pârâte care are atributul (obligativitatea) de a verifica îndeplinirea cerințelor stabilite de art. 4-7 din Legea nr.50/1991 republicată, vizând completarea actului administrativ sau emiterea altuia în condițiile solicitate de reclamantă prin cererea dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, pe motiv că reclamanta nu a făcut dovada refuzului nejustificat în sensul art.2 al.1 lit.1 din 554/2004 - deși refuzul pârâtei de prelungire a autorizației de construire nr.121/2006 este nejustificat.
În ce privește cel de al doilea capăt de cerere se susține că greșit instanța a reținut că nu se poate substitui autorității publice pentru a refuza îndeplinirea cerințelor art.4-7 din 50/1991.
Recursul este nefondată.
Potrivit art.28 din 50/1991, odată cu aplicarea amenzii contravenționale constatate potrivit art.27 se dispune oprirea executării lucrărilor sau desființarea construcțiilor nelegal realizate pentru încadrarea în prevederile autorizației sau readucerea terenurilor la starea inițială.
Pe de altă parte autorizația de construcție constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea normelor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Potrivit art.52 din Ordinul 1943/2001:
1. "în cazul în care lucrările de construcții nu au fost începute ori nu au fost executate integral în termenele stabilite prin autorizația de construire potrivit art.51 investitorul poate solicita autorității emitente prelungirea valabilității autorizației";
2. prelungirea valabilității autorizației se va solicita cu cel pentru 15 zile înaintea datei expirării termenului de valabilitate și se poate acorda potrivit Legii, o singură dată pentru cel mult 12 luni;
3. acordarea prelungirii valabilității autorizației de construire se apreciază de emitentul acesteia în baza examinării cererii în raport cu interesul public, complexitatea lucrărilor autorizate, studiul executării lucrărilor ori cauzelor care au dus la nerespectarea termenelor prevăzute în autorizație. Coroborând textele legale sus citate cu actele și lucrările dosarului, se constată că:
Prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului M sub nr.2678 din 21.02.2007, reclamanta a solicitat prelungirea autorizației de construire nr.121 din 14.03.2006, pentru că nu a fost posibilă terminarea lucrărilor.
Prin adresa nr.26781/23.02.2007 pârâta a respins cererea de prelungire a autorizației de construire, deoarece prin sancțiunea aplicată de Inspectoratul de Stat în construcții C s-a dispus sistarea lucrărilor și intrarea în legalitate.
Reclamanta nu a atacat acest act administrativ.
Prin cererea înregistrată la nr.34486 din 04.05.2007 reclamanta a depus o nouă cerere pentru prelungirea autorizației de construcție. Cererea a fost respinsă de pârâtă prin adresa nr.3895/28.06.2007 prin care se justifică refuzul prin aceea că autorizația de construire nr.121/14.03.2006 a avut termen de valabilitate până la 04.03.2007. Totodată, s-a comunicat reclamantei că pentru restul lucrărilor rămase neexecutate s-a emis autorizația de construire nr. 148/ 02.05.2007.
Împotriva acestui refuz, reclamanta a formulat prezenta acțiune.
Prin recurs se invocă nelegalitatea sentinței pentru că refuzul practicat de pârâtă este nejustificat.
Critica este nefondată pentru că, după cum bine a reținut prima instanță, reclamanta nu a făcut dovada că refuzul reexaminării cererii de a se prelungi autorizația de construcție este nejustificat, pentru că, potrivit art.52 al.2 din ordinul 1943/2001 - cererea de prelungire a autorizației trebuia făcută cu 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate al acestuia.
Or, autorizația de construcție a avut termen de valabilitate până la 04.03 2007, iar reclamanta a depus cererea de prelungire la 28.06.2007, cu mult după expirarea termenului de valabilitate.
Așa fiind, refuzul pârâtei de a prelungi autorizația de construcție este justificat și în concordanță cu disp.art.52 al.2 din 1943/2001.
În ce privește capătul de cerere relativ la completarea autorizației de construire nr.148/2007 - în concordanță cu autorizația de construcție nr. 148/ 02.05.2007.
Reclamanta, pe lângă faptul că nu a invocat motivele de nelegalitate ale acestei autorizații - nu a făcut nici dovada așa după cum cer disp.art.1169 cod civil că au fost încălcate disp.art.4-7 din 50/1991.
Reluând asupra celor de mai sus, se constată că recursul este nefondat sub toate aspectele criticilor formulate, urmând că în baza art.312 cod pr.civilă să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de reclamantul - SRL, cu sediul în M -, nr.13, județ C, împotriva sentinței civile nr. 768/ 10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Primarul Municipiului, cu sediul în M, județ C, cu obiect obligare emitere act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-;
Jud.red--/03.10.2008
Tehnored. 06 Octombrie 2008
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
