Alte cereri. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.493/CA
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în T,- BIS, jud. T, împotriva sentinței civile nr.597/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SC COM SRL - cu sediul în T,-,.4, jud. T - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR - cu sediul în T,-, -.A,.3,.13, jud. T și în T,-, -.F,.2,.8, jud. T, având ca obiect Contestație decizie.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, conform disp. art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 29 octombrie 2009 și la data de 04 noiembrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta COM prin administrator judiciar Tac ontestat prin cererea adresată instanței la data de 11.11.2008 decizia nr.21 din 06.05.2008 emisă de T, solicitând modificarea actelor întocmite prin recalcularea impozitului pe profit și a TVA pentru anii 2006 și 2007, sumele nefiind datorate în cuantumul stabilit de organele de control și menținut prin respingerea contestației sale formulată împotriva deciziei de impunere nr.12/29.02.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.1934/28.02.2008 și deciziei de modificare a bazei de impunere nr.13/29.02.2008.
Astfel, în cele din urmă s-a stabilit că COM datorează următoarele diferențe:
-impozit pe profit pentru anul 2006 - 20.370 lei;
-diminuarea pierderii fiscale pentru anul 2007 - 558.518 lei;
-majorări impozit pe profit - 8.661 lei;
-TVA de plată pentru perioada 2006 - 2007 - 128.815 lei;
-majorări de întârziere TVA - 11.636 lei.
Cele astfel reținute sunt greșite, deoarece relativ la veniturile suplimentare în sumă de 92536 lei că, la data controlului, facturile fiscale - Nr. - și de la seria - - Nr. - la seria - nr. - și chitanțele fiscale de la seria - nr. -, la seria - nr. - nu au fost găsite în stoc, însă, ulterior au fost recuperare și sunt necompletate, putând fi prezentate.
În ce privește cheltuielile nedeductibile suplimentare în valoare de 34269 lei, aferente anului 2006, s-au susținut greșit întrucât suma de
- 21000 lei - factura fiscală nr. - din 31 octombrie 2006 poartă ștampila 2008 T și este semnată de contabilul angajat al societății, nicio dispoziție legală neimpunând semnătura nici a administratorului societății și, mai mult, nici a administratorului judiciar, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 83/1991, Normele metodologice din 14 decembrie 2004 și Codul Fiscal - art. 155 alin. 8 fiind relevante în acest sens.
- 12915 lei - cele două autovehicule - - și - au fost dobândite în baza unor contracte de vânzare-cumpărare și nu prezintă relevanță faptul că nu au fost înmatriculate de către proprietar;
- 354 lei - se justifică deducerea cheltuielilor cu amortizarea celor două autovehicule pentru că erau proprietatea societății;
În ceea ce privește cheltuielile nedeductibile suplimentare în valoare de - lei, pentru anul 2007, acestea sunt justificate astfel:
- 89905 lei - facturile fiscale emise în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007 în sumă totală de - lei nu cuprindeau ștampila și semnătura administratorului judiciar, însă aceste elemente nu erau obligatorii.
- 18537 lei - autovehiculele - și - pentru care s-a achiziționat combustibil erau proprietatea societății, iar autovehiculele B 28843 și B 45648 au fost folosite în baza unor contracte de închiriere, în timp ce celelalte autovehicule sunt proprietatea salariaților ce au efectuat deplasări în interes de serviciu;
- 4250 lei - cheltuielile cu amortizarea autovehiculelor - și - se justifică pentru că societatea avea calitatea de proprietar:
- 580 lei - suma se încadrează în cheltuielile deductibile pentru că factura nr. - din 17 decembrie 2007 fost emisă de către MOTORS B pentru reparațiile autovehiculului -, proprietatea societății.
- - lei - baza de impozitare aferentă facturilor fiscale înregistrate în copie, în evidența contabilă a societății intră în categoria cheltuielilor deductibile pentru că orice document care conține informațiile impuse de normele legale are valoare de original;
- - lei - factura fiscală nr. -/28 septembrie 2007 fost stornată la solicitarea, în baza cererii nr. 138/10 octombrie 2007 deoarece obiectul nu a putut fi îndeplinit și serviciile nu au fost prestate.
Pentru argumentele arătate la impozitul pe profit nu se justifică nici măsura organelor de inspecție fiscală cu privire la majorarea -ului colectat pentru anul 2006 cu sumele de 17587 lei și respectiv 5442 lei și nici a -ului aferent anului 2007 - cu suma de - lei.
Prin sentința civilă nr.597/09.04.2009 Tribunalul Tulceaa admis în parte contestația la decizia nr.21/06.05.2008 emisă de T, pe care a anulat-o în parte, cu privire la următoarele sume:
. Venituri suplimentare estimate de către organele fiscale pentru anul 2006, în sumă de 92536 lei;
. Cheltuieli nedeductibile fiscale aferente anului 2006, în sumă de 34269 lei, compuse din:
- 21000 lei - baza de impozitare aferentă facturii nr. - din 31 octombrie 2006;
- 12915 lei - bază de impozitare aferentă bonurilor de aprovizionare cu combustibil;
- 354 lei - cheltuieli cu amortizarea autoturismelor;
. Cheltuieli nedeductibile fiscale aferente anului 2007 compuse din:
- 89805 lei - bază de impozitare aferentă facturilor fiscale menționate în anexa 13 la raportul de inspecție fiscală;
- 18534 lei - bază de impozitare aferentă bonurilor de aprovizionare cu combustibil în cursul anului 2007,
- 4250 lei - cheltuieli cu amortizarea autoturismelor;
- 580 lei - baza de impozitare aferentă facturii fiscale nr. -/17 octombrie 2007;
- - lei - baza de impozitare aferentă facturii fiscale nr. -/28 septembrie 2007
. Diferența de 24029 lei stabilită cu titlu de TVA aferentă anului 2006, formată din:
a) TVA colectată majorată cu suma de 17587 lei TVA deductibilă majorată cu suma totală de 6442 lei, în care intră:
- 3990 lei - TVA aferentă facturii nr. -/31 octombrie 2006;
- 2452 lei - TVA aferentă bonurilor de aprovizionare cu combustibil;
TVA deductibilă aferentă anului 2007, majorată cu suma totală de - lei ce reprezintă:
- 3508 lei - TVA aferentă bonurilor de aprovizionare cu combustibil;
- 17066 lei - TVA aferentă facturilor fiscale menționate în anexa nr. 13 la raportul de inspecție fiscală.
- 110 lei - TVA aferentă facturii nr. - din 17 octombrie 2007;
- 53200 lei - TVA aferentă facturii fiscale nr. -/28 septembrie 2007.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Din verificarea sumelor determinate în plus organele de inspecție fiscală, cu titlu de impozit pe profit aferent anului 2006, se constată că societății reclamante i s-au restituit formularele cu regim special de către - M - M, prezentând instanței, în original, factura fiscală - - nr. - și facturile fiscale de la seria - - nr. - la seria - - nr. -, iar relativ la chitanțe s-a învederat că nu pot fi depuse la dosar din motive de depozitare apărute în cursul procedurii de lichidare.
Însă, cum facturile fiscale ce nu au fost identificate de către organul fiscal există și nu au fost folosite, iar factura constituie documentul justificativ ce se întocmește de către orice persoană juridică impozabilă ce efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii (art. 155 alin. 1 din Legea nr. 571/2003), numai împrejurarea că nu s-au anexat și chitanțele fiscale nu poate justifica prezumția că s-au realizat înstrăinări de bunuri și nu poate atrage o estimare a bazei de calcul pentru determinarea venitului impozabil suplimentar.
Relativ la cheltuielile nedeductibile suplimentare în sumă de 34269 lei s-au reținut următoarele, pe categorii de sume:
a) Împrejurarea că factura fiscală nr. - din 31 octombrie 2006 (fila 165) emisă de către T nu cuprinde ștampila și semnătura administratorului judiciar nu anulează calitatea de document justificativ întrucât aceste elemente nu sunt obligatorii, conform art. 155 alin. 5 și 6 din Legea nr. 571/2003 și, în consecință, lipsa lor nu atrage nevalabilitatea documentului, iar pe de altă parte, deși administratorul judiciar are obligația de a supraveghea operațiunile de gestionare a patrimoniului debitorului, respectiv conduce integral sau, în parte, activitatea debitorului, în condițiile Legii nr. 85/2006, în exercitarea acestor atribuții nu înseamnă că trebuie să semneze toate facturile.
Mai mult, potrivit art. 80 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a analizat legalitatea tuturor operațiunilor comerciale întreprinse de către societatea în insolvență, pe durata a 3 ani anteriori deschiderii procedurii și, în cazul în care ar fi constatat nereguli, s-ar fi introdus o acțiune în anularea actului.
b) contractele de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2006 probează transferul proprietății asupra autovehiculelor cu număr de înmatriculare - și - de la vânzătorul la cumpărătorul COM T, vânzare perfect valabilă, din chiar momentul semnării lor, astfel că, deși nu s-a operat acest transfer și în evidențele organelor de poliție nu înseamnă că bunurile nu au intrat în patrimoniul cumpărătorului, cum greșit s-a apreciat de către organul fiscal o atare înregistrare nefiind o condiție de valabilitate a transferului.
Prin urmare,cheltuielile aferente bonurilor de aprovizionare a celor două autovehicule constituie cheltuieli deductibile, nu aceeași fiind situația și pentru celelalte autovehicule care nici nu erau proprietatea societății și nici nu erau închiriate de către societate, o altă împrejurare nefiind probată.
Întrucât societatea debitoare se află în insolvență, nu a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize contabile care să stabilească distinct, pentru fiecare autovehicul, cuantumul cheltuielilor deductibile pentru lunile noiembrie și decembrie 2006, rămâne în sarcina organului fiscal să realizeze o atare determinare, care s-ar fi impus dintru început, urmând a se reface calculul impozitului pe profit și a accesoriilor de plată în funcție și de cele reținute de către instanță.
c) Aceleași argumente au impus și calificarea sumei de 354 lei ca fiind o cheltuială deductibilă pentru că a vizat autovehiculele - și -, proprietatea societății debitoare, în baza celor două contracte de vânzare-cumpărare arătate, fiind fără relevanță cine este înscris ca proprietar în certificatele de înmatriculare.
În ce privește impozitul pe profit aferent anului 2007 s-au reținut următoarele:
a) Facturile fiscale enumerate în anexa nr. 13 la raport sunt valabile, ca și documente justificative, pentru că semnătura și ștampila administratorului judiciar nu constituie elemente obligatorii, ceea ce nu înseamnă că nu au făcut obiectul controlului de legalitate exercitat de către acesta, conform Legii nr. 85/2006, celelalte considerente expuse anterior fiind, de asemenea, aplicabile și în această situație.
b) După cum s-a arătat și pentru 2006,cheltuielile aferente bonurilor de aprovizionare cu combustibil a autovehiculelor - și -, proprietatea societății, constituie cheltuieli deductibile, ca și cele aferente autovehiculelor B 28843 și B 45648, proprietatea societății până la 17 mai 2007 și respectiv 19 mai 2007.
Nu trebuie omis nici ceea ce s-a învederat de către organul fiscal (f 110) respectiv că autovehiculele B 28843, B 28844, B 45648, B 45979 și - au fost închiriate de la T, în baza unor contracte de închiriere din 15 februarie 2007 și respectiv 19 ianuarie 2007 (ultimul) așa încât cheltuielile acestor perioade sunt deductibile fiscal.
Cum organul fiscal nu a prezentat nicio situație detaliată, pe autovehicul în parte și respectiv perioadă, neputându-se defalca categoriile de cheltuieli la acest moment pornind de la aceste documente cumulative incomplete (fila 81 - 87) se impune refacerea acestora, ca și pentru anul 2006.
c) cheltuielile cu amortizarea autovehiculelor - și - sunt deductibile fiscal, pentru aceleași considerente ca pentru anul 2006.
d) reparațiile pentru autovehiculul -, conform facturii fiscale nr. - din 17 octombrie 2007, emisă de către MOTORS B, reprezintă cheltuieli deductibile pentru că autovehiculul era proprietatea societății.
e) pentru facturile fiscale aferente anului 2007, ce nu sunt deținute în original, se justifică stabilirea de cheltuieli nedeductibile suplimentare pentru că, în Titlul VI, cap. X, pct. 46 alin. 1 din nr.HG 44/2004, se stipulează că justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. 1 din Codul fiscal sau cu alte documente care să conțină cel puțin informațiile prev. la art. 155 alin. 5 din Codul fiscal;în cazul pierderii,sustragerii sau distrugerii documentului original, al documentului de justificare, beneficiarul va solicita furnizorului/prestatorului emiterea unui duplicat al facturii pe care se va menționa că înlocuiește factura inițială, or, societatea reclamantă nu a făcut un atare demers, așa încât rămânerea în pasivitate îi este imputabilă și suportă consecințele acestei pasivități.
f) pentru factura fiscală nr. - din 28 septembrie 2007, emisă de societatea reclamantă către, stornată în evidența contabilă cu factura fiscală nr. - 1in 15 octombrie 2007, societatea a anexat documentul justificativ în baza căreia s-a procedat la operațiunea stornării, respectiv cererea AGROINDUSTRIAL, nr. 138/10 octombrie 2007, condiții în care concluziile organului fiscal, sub acest aspect, nu se mai verifică.
situația impozitului pe profit, s-a constatat că față de cele expuse, pentru anul 2006, nu se justifică veniturile suplimentare în sumă de 92536 lei și cheltuielile nedeductibile suplimentare în sumă de 34269 lei (sumele de 21000 lei și respectiv 354 lei - în baza cărora s-au determinat aceste cheltuieli, nu se verifică în totalitate; suma de 12195 lei - doar în parte, urmând a se reface calculele), iar pentru anul 2007 nu se verifică susținerile relativ la sumele de 89805 lei; 4250 lei; 580 lei; 280.000 lei - în totalitate și numai parțial în ceea ce privește suma de 18537 lei (de refăcut calculele de către organul fiscal, pentru că, la acest moment, nu se pot efectua defalcări pe categorii), fiind de subliniat că se confirmă constatările relative la suma de - lei, în timp ce sumele de 197 lei și respectiv 2072 lei nu au fost contestate (fila 109 - 112).
Pornind de la aceleași constatări și fiind incidente aceleași argumente, s-a reținut că a rezult că, pentru anul 2006, nu se impune majorarea TVA colectată cu suma de 17587 lei și nici a TVA deductibilă cu suma de 6442 lei (pentru suma de 2452 lei reprezentând TVA aferentă bonurilor de aprovizionare cu combustibil se vor reface calculele ulterior), iar pentru anul 2007, nu se impune majorarea TVA deductibilă cu următoarele sume: 3508 lei (se va recalcula); 17066 lei; 110 lei; 53200 lei, fiind justificate cheltuielile cu privire la suma de 30985 lei și respectiv 17 lei (ce nu a fost contestată):
Pentru ambele categorii de sume și respectiv ambele perioade, împrejurarea că nu se verifică suma determinată de organul fiscal atrage și nedatorarea majorărilor de întârziere calculate, fiind accesorii ale sumei principale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta T arătând că aceasta este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că greșit prima instanță a soluționat litigiul, analizând cauza fără a lua în considerație dovezile și susținerile T, înfățișate prin documentația ce a stat la baza emiterii actelor contestate și răspunsul la toate susținerile contestatoarei, deși era ținută conform dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, să rețină în motivarea hotărârii susținerile părților.
Se mai susține că hotărârea nu cuprinde în concret cât anume din suma de 169.482 lei arătată la art. 5 din Decizia nr.21/2008 este anulată, astfel că dispozitivul acesteia nu poate fi pus în executare.
De asemenea, instanța a tratat cu maximă îngăduință prezentarea mai multor facturi fiscale, cu care s-au dovedit venituri suplimentare de 92.536 lei, prezentarea acestora direct în instanță punând serioase semne de întrebare în legătură cu existența lor.
Se mai arată că în ceea ce privește deductibilitatea unor cheltuieli reținute de organul fiscal nedeductibile, instanța le-a reținut astfel cu motivări ce nu se subscriu dispozițiilor legale astfel, pentru suma de 21.00 lei nu s-a analizat dacă această cheltuială a fost efectuată în scopul obținerii de venituri, pentru sumele reprezentând bonuri de aprovizionare cu combustibil, instanța nu a sesizat că circulația autovehiculelor nu era posibilă și în consecință și cheltuiala cu acestea este ilegală.
De asemenea și concluzia conform căreia se impune refacerea situației detaliate pe autovehicule este greșită, deoarece instanța nu și-a manifestat rolul activ reglementat de art. 129 Cod procedură civilă prin impunerea efectuării unei expertize în cauză.
Recursul este nefondat.
Critica privind nemotivarea hotărârii în sensul celor susținute prin primul motiv de recurs va fi înlăturată, deoarece se constată că prima instanță a analizat susținerile contestatoarei în referire la cele reținute de organul fiscal și de cel abilitat cu soluționarea contestației și-a motivat temeiul legal pentru care a considerat susținerile intimatei întemeiate, ceea ce semnifică, "per a contrario", că argumentele recurentei din raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere nr.12/29.02.2008 și decizia nr.21/06.05.2008 emisă de T s-au constatat a fi, dimpotrivă, nelegale.
În ce privește critica referitoare la luarea în considerare a facturilor prezentate direct în instanță împrejurare care, pune la îndoială existența acestora, se constată că atât timp cât reclamanta a prezentat acte, înscrisuri în dovedirea susținerilor sale, iar pârâta nu le-a contestat, nu le-a tăgăduit și nici nu le-a declarat false, ele trebuie luate în considerare de instanță, făcând dovada celor afirmate, până la proba contrarie.
În ce privește deductibilitatea unor cheltuieli, se constată că prima instanță legal le-a reținut ca atare, suma de 21.000 lei reprezentând baza de impozitare aferentă facturii fiscale nr. -/31.10.2006 fiind deductibilă fiscal, deoarece odată întocmită aceasta a dobândit calitatea de document justificativ, singurul aspect reținut de organul care a soluționat contestația împotriva deciziei de impunere nr.12/29.02.2008 și a raportului de inspecție fiscală și care a determinat deductibilitatea cheltuieli fiind acela că, "nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii " (fila 31 dosar fond), motivarea avută în vedere de instanță fiind în conformitate cu legea, cum s-a mai arătat.
În ce privește bonurile de aprovizionare cu combustibil și aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal, cum corect a stabilit prima instanță, deoarece autovehiculele erau proprietatea societății, înregistrate în contabilitatea societății ca mijloace fixe și înmatriculate cu numerele de înmatriculare - - 12 - și - - 14 -, eventualele contravenții la circulația pe drumurile publice nefăcând obiectul cauzei.
Și critica privind refacerea unor calcule de către organul fiscal, măsură dispusă de instanță este nefondată, deoarece tocmai în aplicarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă s-a hotărât astfel, aceasta fiind justificată de împrejurarea conform căreia societatea contestatoare este în insolvență, putându-se evita antrenarea unor cheltuieli suplimentare, ce pot fi evitate astfel.
Pentru aceste considerente se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în T,- BIS, jud. T, împotriva sentinței civile nr.597/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SC COM SRL - cu sediul în T,-,.4, jud. T - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR - cu sediul în T,-, -.A,.3,.13, jud. T și în T,-, -.F,.2,.8, jud. T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 04 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./06.01.2010
Dact.gref.
2 ex./08.01.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
