Alte cereri. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.525/CA
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în T,-, Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, împotriva sentinței civile nr.1063 din 16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales în T,-, județ T, intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,- și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, având în vedere solicitarea părților, de a se proceda la judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 cod pr.civilă.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la nr-, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T, Inspectoratul General al Poliției Române - B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B, pentru a se dispune obligarea acestora la plata despăgubirilor bănești reprezentând drepturi salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar începând cu data de 1 septembrie 2002 (dată începând cu care au devenit aplicabile dispozițiile nr.OUG 43/2002) - 31 martie 2006 (ziua anterioară intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006), actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate, lunar, aceste sporuri și până la data achitării efective, ori majorate cu dobânda legală precum și la plata sumei reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană12calculată de la data de 5 mai 2003 (data intrării în vigoare a Ordinului Ministrului de Interne nr. 440/5 mai 2003) și până la data introducerii acțiunii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data când suma trebuia acordată, lunar, până la data achitării efective.
Reclamanții au mai solicitat ca Ministerul Finanțelor Publice să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate iar pârâții să efectueze retroactiv mențiunile cuvenite în carnetul de muncă, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții arată că își desfășoară activitatea potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului și efectuează acte de cercetare penală, conform art. 9 din Legea nr. 508/2004, sub supravegherea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale căror dispoziții sunt obligatorii; colegii lor, ofițeri de poliție judiciară, detașați la. și având aceleași atribuții, sunt salarizați însă diferențiat, deși complexitatea cauzelor în care sunt implicați cu toții este ridicată. În aceste condiții se încalcă fragrant egalitatea în drepturi, principiu consacrat în art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și particularizat în art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, precum și dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții ce consacră dreptul la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală.
Se mai susține că discriminarea invocată este recunoscută prin Hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat.
În apărare, au depus întâmpinare Ministerul Economiei și Finanțelor, T și
T invocă necompetența materială a instanței iar - excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 septembrie 2002 - 11 decembrie 2004.
Prin sentința civilă nr. 1063/16.05.2008 acțiunea a fost admisă în parte, sporul de 30% la salariul de bază, actualizat, fiind acordat reclamanților, și. A fost respinsă acțiunea reclamantului, capătul de cerere privind acordarea contravalorii normei de hrană, excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și lipsa calității procesuale pasive a IGPR B și cererea de chemare în garanție. Instanța a mai dispus ca pârâții să efectueze mențiuni în carnetul de muncă și a constatat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acestei soluții s-au reținut următoarele:
Reclamanții îndeplinesc funcția de ofițer de poliție în cadrul T, fiind desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispoziții art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturile la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, consacră în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, atâta timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați, deși îndeplinesc, în virtutea funcției, o muncă egală, rezultă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați.
Prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Și prin Hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat această discriminare reținându-se, pe de altă parte, că prin nr.OUG 27/29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției, s-a eliminat inegalitatea creată, fiind reglementată unitar salarizarea categoriilor menționate în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, păstrându-se numai delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.
Cu privire la excepția de necompetență materială, s-a avut în vedere calitatea reclamanților de funcționari publici cu statut special, competența revenind instanței de contencios administrativ potrivit legii nr. 188/1999. În ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că nu poate avea calitatea de ordinator principal de credite pentru alte autorități sau instituții publice, neputând repartiza acestora direct sume de la bugetul de stat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române a fost respinsă întrucât, potrivit art. 5 și 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele județene de poliție, deci inclusiv T, sunt unități teritoriale din subordinea, iar datorită acestei subordonări această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credite, verifică și controlează cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente intervalului 1.09.2002 - 11.12.2004 a fost considerată nefondată întrucât Legea nr.137/2000 privind discriminarea prevede în art. 27 alin. 2 că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani de la data săvârșirii faptei, sau de la data când persoana interesată a luat cunoștință de săvârșirea ei, în cauză aceasta fiind luna august 2007 când s-a pronunțat Hotărârea nr.219 a
Contravaloarea normei de hrană 12 B nu a fost acordată pentru următoarele motive:
In baza și executarea dispozițiilor nr.HG 65/2003, ministrul internelor și reformei administrative a emis Ordinul nr. 440/2003 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor (în prezent ) în timp de, cu modificările și completările ulterioare, prin care a fost reglementată procedura de alocare/scoatere a personalului instituției căruia i se aplică Statutul polițistului la/de la drepturile instituite de nr.HG65/2003.
Anexa 1, tabel nr. 1 pct. 8 la Ordinul. Nr. 440/2003 cu modificările și completările ulterioare, prevede că de suplimentul de hrană prevăzut la norma 12 B beneficiază "polițiștii care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române".
Art. 24 al acestui ordin arată că "alocarea (scoaterea) la (de la) drepturi de hrană a personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative care beneficiază de norme de hrană se face în toate situațiile, nominal, prin ordin de zi pe unitate/dispoziția zilnică a șefului unității".
Potrivit anexei 1 la HG nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, pe timp de, ale personalului aparținând structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu modificările și completările ulterioare, norma 12 B se acordă, printre alte categorii de personal, și personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
Inspectoratele de poliție județene nu fac parte din structura Inspectoratului General al Poliției Române, ci sunt unități subordonate acestuia.
Inspectoratul de Poliție al Județului T nu face parte din structura organizatorică a și, în consecință, personalul ce încadrează această unitate nu beneficiază de prevederile pct. 89 din Tabelul nr. 1 din Anexa nr. 1 la Ordinul. NR. 440/2003 privind hrănirea efectivelor, în timp de, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a solicitat îndreptarea unei erori materiale din cuprinsul hotărârii, cerere respinsă însă prin încheierea din 09.09.2008.
Soluția a fost atacată cu recurs de către pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului T și Inspectoratul General al Poliției Române.
Prin recursul său, MIRA critică modul de soluționare a excepției prescrierii dreptului la acțiune, prevederile legale aplicabile făcând referire la termenul de prescripție de 3 ani. Data la care reclamanții au luat cunoștință de discriminare este data la care a fost publicată în nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție. Data pronunțării hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu poate fi momentul luării la cunoștință de discriminare, atâta timp cât legea nu condiționează formularea acțiunii de sesizarea în prealabil a CNCD.
În privința fondului cauzei se arată că un act normativ nu poate crea o situație de discriminare, așa cum este ea definită de art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000.Legea nu poate constitui temei al discriminării, întrucât fapta de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute de lege.
Diferențierea de tratament are la bază criteriul obiectiv al detașării într-o instituție care nu face parte din structura MIRA, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și criterii obiective conexe, astfel că cele două categorii de polițiști nu se află în situații identice.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mai multe rânduri în sensul că nu există discriminare între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției naționale Anticorupție din cadrul MIRA și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
Inspectoratul de Poliție al Județului consideră că, deși cele două categorii de polițiști au aceleași atribuții, temeiul de drept în baza căruia exercită aceste atribuții diferă, condiția esențială fiind detașarea în DNA. Discriminarea menționată se referă la un act normativ și nu la un fapt material.
Recurentul mai arată că titlul cuprinde dispoziții potrivnice în ceea ce îl privește pe reclamantul.
Inspectoratul General al Poliției Române critică prin motivele de recurs modul de soluționare a excepției prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că pretențiile puteau fi formulate doar pentru 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
În privința fondului cauzei se arată că instituția pârâtă nu poate fi obligată decât la plata unor drepturi salariale stabilite de lege, în speță OG nr. 38/2003. Legea este cea care stabilește dreptul la sporul de 30% numai în favoarea ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție iar diferențierea are la bază criteriul obiectiv al detașării precum și alte criterii obiective conexe. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat deja în spețe similare, apreciind că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu.
Analizând cauza sub toate aspectele semnalate, instanța de recurs a avut în vedere următoarele argumente pentru fundamentarea soluției:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune:
Potrivit OG nr. 137/2000, persoana discriminată poate cere despăgubiri conform dreptului comun, respectiv în 3 ani, termen care "curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" - art. 27 alin. 2 din OG nr. 137/2000.
În speță, fapta se consideră că a fost săvârșită la momentul apariției dispoziției legale care acordă sporul de 30% ofițerilor de poliție judiciară detașați în DNA, respectiv momentul publicării în monitorul oficial a OUG nr. 43/2002. Momentul publicări în Monitorul Oficial este și cel la care reclamantul a luat cunoștință de presupusa discriminare, nimeni neputând să invoce necunoașterea legii.
Așa cum rezultă din art. 20 din OUG nr. 137/2000, sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării se face de către persoana ce se consideră discriminată, Consiliul nefăcând decât să constate această stare. Concluzia este aceea că la momentul sesizării persoana cunoaște situația de discriminare la care a fost supusă și încearcă să o dovedească prin administrarea de probe (art. 20 alin. 6), urmărind recunoașterea oficială a acestei stări, înlăturarea consecințelor și restabilirea situației anterioare.Nimic nu îl împiedică să sesizeze instanța de judecată pentru obținerea de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât, conform art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 "cererea nu este condiționată de sesizarea consiliului" iar hotărârea consiliului nu are nici o valoare probatorie, în fața instanței administrându-se în mod obligatoriu probe pentru dovedirea discriminării (art. 27 alin. 4) - reclamantul are cunoștință deja despre existența discriminării și încearcă să o dovedească în condițiile legii pentru a obține despăgubiri. față de hotărârea Consiliului nu pot afirma că au luat cunoștință de discriminare ca urmare a constatării discriminării față de o persoană aflată într-o situație similară, așa cum am arătat, aceștia luând cunoștință de fapta presupus discriminatorie la data apariției textului de lege care acorda un spor doar anumitor categorii de polițiști.
Pentru aceste considerente se apreciază că excepția prescrierii dreptului la acțiune este fondată, reclamanții putând să ceară despăgubiri doar pentru 3 ani anteriori introducerii acțiunii, respectiv pentru perioada cuprinsă între 24 ianuarie 2005 și 24 ianuarie 2008.
Cum acțiunea vizează perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, s-a constatat că cererea este prescrisă pentru perioada 01.09.2002 - 24.01.2005.
Fondul cauzei pentru perioada 24.01.2005 - 31.03.2006:
OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în MO nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție stabilește pentru prima oară în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% în textul art. 28 alin. 4 potrivit cu care "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că "în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului național anticorupție.
OUG nr. 43/2002 a suferit numeroase modificări, sporul de 30% pentru ofițerii de poliție judiciară fiind menținut (OUG nr. 24/2004, legea nr. 601/2004 - art. 28 alin. 5) până la apariția OUG nr. 27/2006 care îl abrogă potrivit art. 41 lit. e) începând cu luna aprilie 2006 (07.04.2006) - art. 40 din ordonanță.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în MO nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004.
Potrivit art. alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție presupune același regim juridic pentru situații identice. Totodată, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că, principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, astfel că, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Reclamanții invocă în apărare Hotărârea Consiliului Național pentru combaterea discriminării nr. 219/2007. Această hotărâre nu are, așa cum s-a arătat deja, nici o valoare probatorie față de prevederile art. 27 alin. 4 din OUG nr. 137/2000.
În speța de față avem de a face cu următoarea situație:
- sporul de 30% se acordă ofițerilor de poliție judiciară în temeiul OUG nr. 43/2002 determinat de detașarea lor și numirea cu respectarea unor criterii impuse de lege, în DNA, reclamantul neputând să beneficieze de aceeași salarizare ca unei persoane detașate într-o altă structură, neaflându-se în aceeași situație.
În concluzie, instanța reține că nu există o discriminare între reclamanți, ofițeri de poliție judiciară în cadrul MIRA și ofițerii de poliție judiciară detașați în DNA, situațiile lor nefiind identice.
Nu în ultimul rând trebuie să amintim textul art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 pe care se întemeiază acțiunea, potrivit cu care "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului".
Astfel, drepturile de natură salarială nu pot fi acordate decât în temeiul unei legi care le prevede. În baza art. 27 din OG nr. 137/2000 nu pot fi acordate decât despăgubiri în cazul în care se constată existența unei discriminări, iar repararea prejudiciului poate presupune ca aceste despăgubiri să fie egale (sau nu ) cu drepturile salariale acordate diferențiat.
În ceea ce privește art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, și Curtea Constituțională a stabilit că textul este neconstituțional "în măsura în care din acesta se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru aceste considerente instanța a admis recursul pârâților, apreciind că nu există discriminare în raport de ofițerii de poliție detașați în DNA, cererea fiind și prescrisă pentru o parte din perioadă.
Pe cale de consecință, nu se mai pune problema efectuării mențiunilor în carnetul de muncă.
În ceea ce îl privește pe reclamantul, față de conținutul dispozitivului, menționarea sa alături de ceilalți 3 reclamanti în primul alineat, reprezintă o simplă eroare materială.
Instanța a menținut dispozițiile referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a IGPR, respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, respingerea acțiunii față de reclamantul, respingerea capătului de cerere referitor la norma de hrană 12 B și constatarea în ceea ce privește calitatea în proces a Consiliului pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în T,-, Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, împotriva sentinței civile nr.1063 din 16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales în T,-, județ T, intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,- și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 24.01.2005.
Respinge acțiunea pentru restul perioadei ca nefondată.
Respinge cererea de înscriere de mențiuni în cartea de muncă ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24 Octombrie 2008
Jud.fond-
Tehnored.jud.--/31.10.2008
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Eufrosina Chirica
