Alte cereri. Decizia 544/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 544/CA
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta " " L B în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice V, având ca obiect alte cereri - recurs împotriva sentinței civile nr.281/CA din 03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 octombrie.2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de fata:
Prin sentința civila nr.281/CA/3.11.208 a Tribunalului Vasluis -a dispus respingerea cererii formulată de - "" SRL B, în contradictor cu Direcția Generală a Finanțelor Publice V, pentru anularea deciziei nr. 27 din 07.08.2008.
A reținut instanța de fond faptul că, prin decizia nr. 27/07.08.2008 a fost suspendată soluționarea contestației formulate de petenta împotriva deciziilor de impunere nr. 325 și 344 din 20.05.2007, înregistrată la DGFP sub nr. 10175 din 23.06.2008, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
- SRL Bac ontestat măsura suspendării susținând ca este nelegala în contextul în care organul de inspecție fiscala nu a sesizat organul de cercetare penală cu existenta unor indicii privind săvârșirea vreunei infracțiuni, încălcându-se dispozițiile art.214 din codul fiscal.
Acțiunea nu este fondată.
Potrivit art. 214 din Ordonanța Guvernului 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală, cu modificările si completările ulterioare, se prevede:
" (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivata, soluționarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează sa fie data in procedura administrativa;
b) organul de soluționare competent poate suspenda procedura, la cerere, daca sunt motive întemeiate
Din probatoriul cauzei de fata rezulta ca nu a fost incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 214 pct.1 si pct.2 Cod procedură fiscală însa Tribunalul apreciază ca in speță este aplicabil principiul consacrat de Codul d e procedura penala-art.19 si preluat de art.214 punctul 4 în sensul ca intre stabilirea obligațiilor bugetare datorate de petent si stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite, exista o strânsă interdependenta si ca prioritatea de soluționare in speță o au organele de cercetare penala. Astfel, instanța a avut in vedere ca prin adresa nr. 2172/8 08 2007 emisa de Serviciul de investigare a fraudelor din cadrul Inspectoratului de politie al județului se atesta existenta unui dosar penal in care este declanșata urmărirea penala privitor la activitatea - "" SRL
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta - SRL B, in cadrul căreia arata ca sentința de fond cuprinde motive sumare, atât contradictorii cat si străine de natura pricinii, considerentele nefăcând vreo referire concreta la criticile pe care reclamanta le-a invocat prin acțiunea privind actul administrativ in litigiu.
De asemeni, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondata, deși a reținut ca in cauza nu opera nici unul din cazurile prevăzute de art. 214 pct.1 si 2 Cod procedura fiscala, cele doua afirmații fiind in realitate contradictorii, întrucât daca nu existau fapte de natura penala, nu se justifica respingerea ca nefondata a acțiunii.
Arata recurenta ca instanța de fond a invocat dispozițiile art. 19 Cod procedura penala, text străin de natura pricinii, întrucât nu a fost invocat in cuprinsul deciziei de suspendare 27/7.08.208 si nici nu a fost pus in discuția parților, in condițiile in care nu-si găsea aplicabilitatea in cauza, din moment ce intimata nu a probat formularea unei plângeri penale împotriva - SRL, ori a reprezentanților săi legali si nici nu s-a constituit porte civila in procesul penal la care se refera (al.1 al art. 19).
Nici alineatul 2 al aceluiași articol nu-si găsește incidenta in cauza, întrucât se refera la suspendarea judecății in fata instanței civile, pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale, in ipoteza in care partea vătămata nu s-a constituit parte civila in procesul penal, dar a introdus acțiunea la instanța civila pentru repararea pagubei, iar in speța prejudiciul stabilit de organul fiscal este de natura contencioasa, iar nu penala, procesul civil a fost inițiat de reclamanta - recurenta, rapoartele fiscale neevocând existenta vreunei evaziuni fiscale sau a altor fapte ce pot constitui infracțiuni conform art. 233 Cod procedura fiscala.
Consideră recurenta ca prima instanță nu a făcut aplicabilitatea principiului conform căruia specialul primează generalului, situație in care trebuia sa se limiteze doar a verifica incidenta cauzelor de suspendare a soluționării contestației, conform Codului d e procedura fiscala, si doar in ipoteza in care procedura fiscala (speciala) nu prevedea astfel de situații, sa dea eficienta dispozițiilor din Codul d e procedura penala (norma generală).
Solicita așadar admiterea recursului, desființarea sentinței de fond, iar urmare rejudecării cauzei, admiterea contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei 27/07.08.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice V, cu analizarea pe fond a contestației sale înregistrate sub nr. 10403/26.06.208.
La cererea recurentei, în cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, din cuprinsul deciziei 27/07.08.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice V, în litigiu, rezultă că decizia de suspendare a soluționării cauzei privind pe -"" SRL B, pentru suma totală de - lei, a fost întemeiată în drept atât pe dispozițiile art. 214 din Codul d e procedură fiscală, cât și pe dispozițiile art. 19 al.2 Cod procedură fiscală, cu mențiunea expresă că " între stabilirea obligațiilor bugetare și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite constă în stabilirea realității operațiunilor economice privind achizițiile de bunuri și livrările de produse finite, precum și a altor aspecte menționate în rapoartele de inspecție fiscală pentru care prioritatea de a se pronunța o au organele de cercetare penală", iar până la "pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, prin Compartimentul de soluționare a contestațiilor, nu se poate investi cu soluționarea pe fond a cauzei".
În acest context, corect prima instanță a constatat incidența în speță a cauzei de suspendare prevăzută în norma penală, în condițiile în care sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlada fost făcută de Garda Financiară - Comisariatul Regional B, nemaifiind așadar necesară punerea în discuția părților a acestui temei de drept al suspendării, cum se susține de recurentă.
În actuala fază procesuală recurenta depune la dosar Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui din 07.05.2009, pronunțată în dosarul penal nr. 220/P/2007, la care fuseseră conexate și dosarul nr. 2172/P/2007, 2937/P/2007, 1017/P/2007, 3712/P/2006, 3542/P/2006, 3183/P/2006, 4189/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, precum și dosarul 893/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, în care a fost scos de sub urmărire penală și învinuitul, împuternicit de asociatul unic al." SRL să reprezinte societatea, pentru infracțiuni de evaziune fiscală, poluare prin evacuare de deșeuri periculoase, fals și uz de fals, înșelăciune, furt.
În măsura în care această ordonanță este de natură a acoperi și toate sesizările Gărzii financiare privitoare la sumele în litigiu și va rămâne definitivă, în căile legale de atac, nimic nu o împiedică pe reclamanta - recurentă să întreprindă demersurile necesare continuării procedurii de soluționare pe fond a contestației sale privind suma totală de 423.652 lei respectiv TVA, impozit pe profit și accize aferente uleiurilor minerale importate la 31.12.2006, cu accesoriile aferente.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă 281/CA/2008 a Tribunalului Vaslui, cu respingerea recursului promovat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta -"" SRL B, contra sentinței nr. 281/CA/3.11.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 ex./13.11.2009-Jud.fond. Tribunalul Vaslui -.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Aurelia
