Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 547/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 547/CA
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții:, -, -, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet avocat, în I,-,.1, județul I, în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă și Solidaritate Socială I, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței nr.418/CA/28.05.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 octombrie.2009.
După deliberare;
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 418/CA din 28.05.2009 a Tribunalului Iașis -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială a Jud. I și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții:
- pentru perioada 1.01.2004 - 20.07.2006,
- pentru perioada 1.01.2004 - 18.04.2006,
- pentru perioada 1.01.2004 - 15.06.2005,
- pentru perioada 1.01.2004 - 23.10.2006,
- pentru perioada 1.01.2004 - 6.11.2006,
- pentru perioada 1.01.2004 - 16.04.2007,
- pentru perioada 1.01.2004 - 23.10.2006,
- pentru perioada 1.01.2004 - 17.07.2006,
- pentru perioada 1.01.2004 - 10.04.2007,
- pentru perioada 1.01.2004 - 25.05.2006, în contradictoriu cu acest pârât.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamanții:
-, -, I, -, pentru perioada începând cu data de 1.01.2004,
- pentru perioada de după data de 20.07.2006,
- pentru perioada de după data de 18.04.2006,
- pentru perioada de după data de 15.06.2005,
- pentru perioada de după data de 23.10.2006,
- pentru perioada de după data de 6.11.2006,
- pentru perioada de după data de 16.04.2007,
- pentru perioada de după data de 23.06.2006,
- pentru perioada de după data de 17.07.2006,
- pentru perioada de după data de 10.04.2007,
- pentru perioada de după data de 25.05.2006, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Jud.
A reținut instanța de fond că reclamanții - pentru perioada 1.01.2004 - 20.07.2006, pentru perioada 1.01.2004 - 18.04.2006, pentru perioada 1.01.2004 - 15.06.2005, pentru perioada 1.01.2004 - 23.10.2006, pentru perioada 1.01.2004 - 6.11.2006, pentru perioada 1.01.2004 - 16.04.2007, pentru perioada 1.01.2004 - 23.10.2006, pentru perioada 1.01.2004 - 17.07.2006, pentru perioada 1.01.2004 - 10.04.2007, pentru perioada 1.01.2004 - 25.05.2006 nu au fost angajații pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I, astfel încât, în lipsa raporturilor de serviciu cu această instituție nu pot pretinde sume de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în același procent, pârâta respectivă neavând calitatea de angajator.
Prin urmare, față de reclamanții susmenționați, pentru perioadele arătate, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a fost respinsă acțiunea.
Pe fond, pentru perioada începând cu data de 1.01.2004 pentru reclamanții, -, I, -, pentru reclamanții pentru perioada de după data de 20.07.2006, pentru perioada de după data de 18.04.2006, pentru perioada de după data de 15.06.2005, pentru perioada de după data de 23.10.2006, pentru perioada de după data de 6.11.2006, pentru perioada de după data de 16.04.2007, pentru perioada de după data de 23.06.2006, pentru perioada de după data de 17.07.2006, pentru perioada de după data de 10.04.2007, pentru perioada de după data de 25.05.2006, instanța constată că acțiunea reclamanților, funcționari publici, este întemeiată pe prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, care prevede că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, reglementările referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin nr.OG 2/2006 aprobată prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea acestor prevederi legale nu a avut ca efect abrogarea lor, acestea fiind
aplicabile de la data încetării perioadei de suspendare, conform disp. Art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
În ceea ce privește modalitatea de calcul al suplimentelor solicitate, instanța constată că procentul de 25 % din salariul de bază solicitat de reclamanți nu este reglementat de legislația specifică autorității sau instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, iar reclamanții nici nu au indicat un temei legal care să justifice cuantumul indicat în acțiune.
În acest context, instanța nu se poate substitui legiuitorului, în sensul de a acorda drepturile bănești care fac obiectul speței de față, în cuantum de 25 % deoarece s-ar ajunge la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
De asemenea, acordarea drepturilor solicitate, cu titlu generic, ar însemna pronunțarea unei hotărâri neclare, care nu indică prestația concretă la care este obligat pârâtul, fiind astfel imposibil de pus în executare.
Prin urmare cererea reclamanților de obligare a pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială a Jud. I la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu poate fi, în fapt, evaluată și determinată, în lipsa legiferării modalității și criteriilor de stabilire a întinderii drepturilor solicitate.
Se mai constată că în cauză este aplicabilă și decizia nr. 820/2008 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că dispozițiile art. 27 al. 1 din OG137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, sunt evident neconstituționale, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, dar și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente, raportat la perioadele arătate, instanța a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Jud.
Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de recurs reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât împrejurarea că legiuitorul a intenționat să elaboreze în viitor o altă lege, - în afara Legii nr. 188/1999 -, prin care să implementeze un sistem unitar de salarizare a funcționarilor publici, nu putea constitui un temei pentru ca instanța să nu le acorde sporurile în litigiu, din moment ce acestea se constituie ca și componente în salariul recurenților, întrucât culpa legiuitorului, de a nu fi emis precizările necesare pentru individualizarea drepturilor salariale, nu poate fi răsfrântă asupra drepturilor salariale ale funcționarilor publici vizați prin Legea nr. 188/1999.
Consideră recurenții că eronat prima instanță a invocat decizia Curții Constituționale nr. 820/2008, întrucât tocmai absența legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici nu era de natură a exclude intervenția puterii judecătorești în privința întinderii și exercitării drepturilor subiective evocate de reclamanți prin acțiune.
Au fost ignorate de asemenea dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, întrucât drepturile salariale în litigiu se constituiau ca un bun, în condițiile în care "este suficient de bine stabilită pentru a fi exigibilă", condiție îndeplinită de sporurile solicitate de reclamanți, astfel că solicită admiterea recursului, cu modificarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I, prin întâmpinare, consideră sentința de fond ca fiind legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursului reclamanților.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că, prin art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, s-a prevăzut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Este de asemenea necontestat faptul că, prin alin. 3 al normei legale menționate, s-a prevăzut că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Întrucât legea pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu era adoptată la data pronunțării hotărârii atacate, în mod justificat prima instanță a reținut că nu se poate substitui puterii legiuitoare și institui norme create pe cale judiciară, prin raportare la prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea reglementării evocate, din moment ce nici cuantumul suplimentelor solicitate prin acțiune și nici condițiile de acordare a acestora nu au fost stabilite prin Legea nr. 188/1999, iar în legile anuale privitoare la salarizarea personalului bugetar aceste suplimente nu se regăsesc.
Această soluție și-a găsit de altfel confirmarea prin decizia adoptată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, admițând recursul în interesul legii, promovat de procurorul general, au stabilit că este neîntemeiată solicitarea funcționarilor publici de a li se plăti, retroactiv și pentru viitor, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază.
Dat fiind faptul că, potrivit dispozițiilor art. 329(3), dezlegarea dată problemei interpretării și aplicării prevederilor art. 31 alin. 1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, este obligatorie pentru instanțe, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul pârâtei, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, întrucât nicio instanță judecătorească nu poate institui ea însăși norme juridice acolo unde puterea legiuitoare nu a finalizat procesul de legiferare decurgând din introducerea în legea cadru privitoare la statutul funcționarilor publici a celor două suplimente, ca și componente a sistemului de salarizare a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții, -, -, împotriva sentinței civile 418/CA/28.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.11.2009
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Aurelia
