Alte cereri. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 6/
Ședința publică din 5 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 686/ca din 6 iunie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic a, cu delegație la dosar, pentru recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și avocat, cu delegație la dosar, pentru intimata I, lipsă fiind intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic a, pentru recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii.
Avocat, pentru intimata I, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEADE APEL,
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 686/CA/6.06.2008 Tribunalul Iași Comercial și contencios administrativ, a hotărât:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta cu sediul în I, str. -. - nr. 33, -. A,. 1,. 3 cu sediul ales la casa de Avocatură din I,-,. 2 în contradictoriu cu acest pârât.
Admite acțiunea formulată de reclamanta L în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. I cu sediul în I, str. - nr. 26.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 23.147,20 lei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării și până la data restituirii efective.
În motivarea acestei sentințe a reținut instanța că excepția invocată din oficiu este întemeiată, urmând a fi admisă cu consecința respingerii acțiunii reclamantei în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere că acest organ nu este colectorul taxei solicitate de reclamantă, iar la raportul juridic dedus judecății nu a participat în mod direct în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 3 alin. 1 din HG386/2007.
Pe fond instanța reține că în cauză reclamanta a achitat la pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. I la data de 12.02.2007 taxa de primă înmatriculare în cuantum de 23.147,20 lei pentru autoturismul Marca MERCEDES - BENZ.
Potrivit art. 214 ind. 1, 214 ind. 3 din Codul fiscal și pct. 311-312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJCE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberării circulației mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Rațiunea reglementării menționate are la bază non discriminarea fiscală între produsele importate și cele indigene.
Instanța mai constată că în chestiunea impozitării autovehiculelor de ocazie importate, a considerat că art. 90 din tratat vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și cele din import cauzele C-387/01, și C-290/2005 și C-333/05).
Prin decizia în cauză Costa contra Enel nr. 6/1964 CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Se consacră astfel un principiu esențial în ce privește raportul dintre dreptul comunitar și dreptul intern, respectiv aplicabilitatea prioritară a dreptului comunitar. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal nr. 106/77 din 1978 CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, norma internă contrară fiind întotdeauna înlăturată de la aplicare, indiferent de forța sa juridică sau de momentul adoptării în raport de cea comunitară.
Față de considerentele expuse instanța constată că în România, stat comunitar, nu se percep taxe pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o taxă de înmatriculare pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state europene și reînmatriculate în România după import, fapt ce constituie o discriminare de regim juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 par. 1 din tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor prin crearea unei situații dezavantajoase pentru autovehiculele importate din celelalte țări membre UE.
Având în vedere că suma plătită de reclamantă cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul indicat în acțiune nu este datorată potrivit legislației comunitare în contextul expus, instanța va admite acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I în sensul restituirii sumei de 23.147,20 lei.
Împotriva sentinței civile 686/CA/6.06.2008 a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice
Susține recurenta că nu există temei legal pentru restituirea sumei achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule achitată de reclamantă cu ocazia primei înmatriculări în România, aceasta neîncadrându-se în nici una dintre categoriile de autoturisme prevăzute în art. 2141și 214 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal ca fiind scutite sau exceptate de la plata taxei speciale.
În sprijinul acestor susțineri este și OUG50/2008 intrată în vigoare la 1.07. ce instituie temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil și taxa de poluare.
Prin precizările depuse cu adresa 35164/17.11.2008, recurenta arată că intimata nu figurează cu cerere pentru restituirea diferenței de taxă.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Reclamanta-intimată " " SRL a achiziționat, în anul 2007 un autoturism Mercedes, achitând o taxă de primă înmatriculare de 23.147,20 RON, percepută conform art. 2141-2143Cod fiscal, plătită cu chitanța seria - nr. -.
Taxa de primă înmatriculare instituită prin art.2141Cod fiscal, în vigoare la data introducerii acțiunii și abrogat prin OUG 50/2008, se aplica autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenind din alte state, nu și celor de producție internă.
Conform art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Aceste dispoziții au rolul de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe discriminatorii.
la Uniunea Europeană, România are obligația de a respecta dispozițiile Tratatului, iar taxa de primă înmatriculare a autoturismelor, în forma prevăzută de art.2141Cod fiscal, contravenea acestor dispoziții.
Având deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil, judecătorul național este în măsură și trebuie să înlăture legea internă, atunci când aceasta este contrară celei europene, comunitare.
Cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, este de arătat că acțiunea în justiție a fost formulată la data de 02.06.2008, iar hotărârea a fost pronunțată la data de 17.06.2008. Ca atare, în cauză erau aplicabile, sub aspectul dreptului material, normele în vigoare la data când s-a formulat raportul de drept fiscal, iar nu OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la 01.07.2002.
Nu se poate invoca nelegalitatea sentinței pronunțate de către instanța de fond în raport cu o lege care nu era în vigoare la data pronunțării, chiar dacă această lege a survenit până la soluționarea recursului.
Pe de altă parte, reglementarea conținută în art.11 din OUG nr. 50/2008 privind restituirea doar a diferenței dintre cele două taxe, intervenită în cursul litigiului, este contrară art. 6 din CEDO.
CEDO a statuat, în cauza Stan și Andredis vs. că intervenția legiuitorului în timpul desfășurării procedurii judiciare, într-o cauză în care statul era parte, contravine dreptului la un proces echitabil, creând un avantaj pentru stat și nu dezavantaj vădit pentru cealaltă parte.
Nu în ultimul rând, atât timp cât întreaga taxă, astfel cum a fost instituită, contravine dreptului comunitar, nu poate fi supusă restituirii doar o parte a acesteia, în temeiul unui act normativ care, într-o astfel de interpretare ar retroactiva.
În consecință, apreciind că instanța de fond a procedat la o corectă aplicare a legii în cauză, Curtea va respinge recursul, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de - I împotriva sentinței civile nr. 686// 6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.01.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
