Alte cereri. Decizia 648/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.648/CA
Ședințapublică de la 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenții reclamanți, I, toți cu domiciliul în Comuna B, Primăria Comunei B, 1, nr.2, județul T, prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ A JUDEȚULUI T, cu sediul în T,-, GRUPA SINDICALĂ A SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA COMUNEI B, JUDEȚUL T, împotriva sentinței civile nr. 1946/ 5.09.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COMUNA B PRIN și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna B, județul T, având ca obiect drepturi salariale funcționar public.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenți consilier juridic - în baza delegației nr.282 din 20.11.2008 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. Învederează că Primăria comunei Baf ormulat întâmpinare care nu a putut fi comunicată recurenților din lipsa fondurilor, conform mențiunii de pe plic.
Instanța înmânează reprezentantului recurenților un exemplar al întâmpinării formulată de intimații pârâți.
Consilier juridic - pentru recurenții reclamanți precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul modificării hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii. Arată că în conformitate cu Ordinul nr.496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Legea nr.188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, fără deosebire, raportat la instituție. Dreptul reprezentând 25% indemnizație de dispozitiv, calculat la salariul de bază, trebuie să beneficieze și personalul civil din administrația publică, fără a se diferenția între administrația publică centrală și cea locală. Altă interpretare dată textului de lege vine în contradicție cu prevederile din Constituția României, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu dispozițiile din Cartea Europeană a autonomiei locale.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1946/05.09.2008 a Tribunalului Tulceaa fost respinsă ca nefondată cererea reclamanților, I, prin Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală de Stat T, formulată în contradictoriu cu pârâții Comuna B prin Primar și Consiliul Local al Comunei
Prima instanță a fost investită cu acțiunea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv aferentă perioadei iulie 2005 - iulie 2008 și în continuare, precum și actualizarea acestor sume în raport de rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați ai Primăriei Comunei B, jud.T, având calitate de funcționari publici.
Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor s-a completat și modificat Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
În opinia reclamanților prezentau relevanță punctele nr.9.2 și 31.1 din ordin, la emiterea căruia a fost avută în vedere Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, OUG nr.192/2000 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.228/2003, OUG nr.63/2003 și HG nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, Ordonanța nr.137/2000 art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și cap.V din Legea nr. 188/ 1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Conform art.9.2 din Ordinul nr.496/2003 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Astfel, conform acestui ordin, trebuia să beneficieze de îndemnizația de dispozitiv de 25%, calculată la salariul de bază, nu numai personalul din prefecturi, ci și personalul din aparatul propriu al consiliilor județene și cel din cadrul consiliilor locale.
Se specifică în ordin că personalul civil din administrația publică beneficiază de dreptul prevăzut la art.13 din Legea nr.138/1999, deci de îndemnizația de dispozitiv și nu beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege.
Art.13 din Legea nre.138/1999 reglementează tocmai acest drept salarial, drept de care beneficiază, alături de salariații din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de lucrători în administrația publică, și personalul din Agenția Națională a Funcționarilor Publici din prefecturi, din cadrul multor consilii locale și județene din țară.
O astfel de interpretare a acestui text de lege a fost apreciată de reclamanți ca fiind în contradicție cu prevederile din Constituția României, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu dispozițiile din Cartea Europeană a autonomiei locale.
Interpretarea prevederilor Ordinului nr.496/2003, în sensul că nu se aplică decât personalului din prefectură, conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici, diferențiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor, prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și creează o situație care contrazice prevederilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public.
Prin OUG nr.30/2007, s-a organizat și funcționează Ministerul Internelor și Reformei Administrative, organ de specialitate al administrației publice centrale ce exercită atribuțiile ce-i revin potrivit Constituției al legilor țării, cu privire la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, realizarea Programului de guvernare și strategiilor în domeniul administrației și ordinii publice.
Conform prevederilor art.7 alin.4 din ordonanță, în exercitarea atribuțiilor conferite de lege, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni care pot avea caracter normativ sau individual.
Actul normativ prevede, în art.3 alin.1 lit.a, pct.1 și 4, printre principalele atribuții ale ministerului, atribuții de îndrumare și sprijinire a autorităților publice locale și a aparatului de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege și de asigurare a aplicării strategiei și a Programului de Guvernare în domeniul managementului funcției publice și al funcționarilor publici.
Cuantumul acestei indemnizații de dispozitiv de 25% din salariul de bază, conform art.13 din Legea nr.139/1999 la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, ca urmare a prevederilor OG nr.137/200o privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai personalului prefecturilor s-ar fi realizat principiul constituțional al egalității cetățenilor, ținând seama că toți desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
OUG nr. 92/2004 a avut în vedere asigurarea unor drepturi salariale pentru funcționarii publici care, potrivit legii, îndeplinesc prerogative de putere publică și sunt supuși unui regim sever al incompatibilităților și conflictului de interese.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu s-ar încălca nicio prevedere legală, ci, dimpotrivă, s-ar asigura egalitatea de tratament economic, salarial, a personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr.496/2003, care se aplică și în cazul autorității publice locale și se respectă principiul asigurării, de fiecare ordonator principal de credite, a gestiunii sistemului de salarizare.
Astfel, sporul prevăzut într-un ordin al Ministerului Administrației și Internelor, care are competența de reglementare în domeniul administrației publice locale, se regăsește în categoria "alte sporuri", prevăzute în art.4 alin.2 din OUG nr.92/2004.
Îndemnizația de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului, înlăturându-se astfel discriminarea în ceea ce privește acordarea drepturilor de natură salarială personalului din cadrul aceluiași minister și instituie un tratament egal între salariații acestuia.
Constituția României tratează în cap.V "Administrația publică" atât administrația publică centrală cât și administrația publică locală și instituția prefectului, ceea ce creează premisa unui regim unitar de reglementare.
Or, conform art.16 alin.1 din Constituția României: "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
În art.14 din "Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale" se consacră principiul nediscriminării, iar în art.17 se prevede interzicerea abuzului de drept.
Legea nr.188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații ale funcționarului public, fără deosebire, raportat la instituție.
A acorda indemnizația de dispozitiv numai personalului prefecturilor ar conduce la o gravă diferențiere în radul funcționarilor publici din prefecturi și cei din consiliile locale și județene, deși toate categoriile sunt salarizate în baza acelorași acte normative, beneficiind de aceleași drepturi salariale, grile sporuri, premii.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosarul cauzei: tabel nominal cu funcționarii publici, adresa nr.3239/07.07.2008 a Grupei sindicale a salariaților din Primăria com. B, adresa nr.3239/23.07.2008 a Primăriei com. B, practică judiciară, dispozițiile nr.10/1.01.2005, nr.1/3.01.2002, 3276/ 31.08.2000, 328/31.08.2000, 330/31.08.2000, 4/17.01.2008, 816/ 14.07.2003, 1281) 30.10.2002, 747/14.11.2005, 818/14.07.2003, copiile cărților de identitate al salariaților.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor reclamanților.
În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art.47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor, iar personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prev. în art.1 din Legea nr.138/1999.
Personalul din cadrul Consiliului Local B face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat, nr.496/2003, al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților, cu atât mai mult cu cât măsurile de aplicare a ordinului se iau de comandanții și șefii de unități.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu putea fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrație publică locală.
Instanța a considerat că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, invocând nelegalitatea acesteia pentru încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, au apreciat recurenții că, potrivit dispozițiilor punctului 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", fără a se diferenția între administrația publică centrală și locală.
În motivele de recurs au reiterat recurenții reclamanți toate susținerile invocate în cererea lor de chemare în judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 9 proc. civ.
Legal citată, intimata Comuna B prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că modificarea survenită prin Ordinul nr. 496/2003 se aplică numai prefecturilor, nu și consiliilor județene, astfel că neacordarea indemnizației de dispozitiv nu se datorează unui act administrativ al conducerii Primăriei Comunei B, ci voinței legiuitorului care a înțeles să aplice aceste prevederi numai la nivelul prefecturilor.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Prin ordinul I nr.496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la anexa nr. 1 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Cele două acte administrative, respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003, emise de către Ministerul Administrației și Internelor, au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Astfel, Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de aceste prevederi exprese cuprinse în norma legală, reiese fără echivoc faptul că doar categoriile de persoane angajate la instituțiile publice limitativ enumerate în dispozițiile Legii nr. 138/1999 se pot bucura de beneficiul drepturilor arătate în respectiva lege.
În prezenta cauză recurenții reclamanți au calitatea de funcționari publici angajați în cadrul unei administrații publice locale, nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Chiar dacă, prin dispozițiile art. 9, pct.2 al Ordinului nr. 496/2003 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", Curtea reține că nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii nr. 138/1999 și către funcționarii publici din administrația locală, fără distincție.
Ceea ce trebuie înțeles prin interpretarea logică a actelor normative incidente în cauză, respectând criterii de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, este faptul că are vocație să beneficieze de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, în condițiile în care are calitatea de salariat într-o instituție publică de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Nu se poate reține că, în această modalitate de aplicare a normelor legale ce reglementează sporul de dispozitiv se creează o discriminare în rândul funcționarilor publici, deoarece legea nu trebuie să fie uniformă atunci când sunt condiții de muncă diferite, un alt specific de activitate și diferențe de competențe între diverse structuri ale administrației publice.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 proc. civ. raportat la dispozițiile art. 304, pct. 9 proc. civ. urmează a fi menținută ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1946/05.09.2008 a Tribunalului Tulcea prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți, I, toți cu domiciliul în Comuna B, Primăria Comunei B, 1, nr.2, județul T, prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ A JUDEȚULUI T, cu sediul în T,-, GRUPA SINDICALĂ A SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA COMUNEI B, JUDEȚUL T, împotriva sentinței civile nr.1946/5.09.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COMUNA B PRIN și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna B, județul T, având ca obiect drepturi salariale funcționar public, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.dec.jud.-
2 ex./17.12.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
