Alte cereri. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.669/CA
Ședința publică de la 2 decembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, împotriva sentinței civile nr. 1459/27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL,cu sediul în T,-, Bl.12,. C,.4, județ T, intimații-pârâți P - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, -SERVICIUL DE CONTROL FISCAL 3, -ACTIVITATEA DE INSPECȚIEI FISCALĂ, toți cu sediul în T,- Bis, județ T, având ca obiect alte cereri.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 noiembrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 24.XI.2008, 2.XII.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1459/27.06.2008 a Tribunalului Tulceaa fost admisă acțiunea reclamantei - SRL formulată în contradictoriu cu pârâta DGFP T, fiind anulată decizia nr. 45/7.12.2006 a DGFP T, decizia de impunere nr. 168/31.08.2006 și raportul de inspecție fiscală nr. 24517/28.08.2006, stabilind că reclamanta datorează bugetului statului cu titlul de impozit pe profit pentru perioada verificării 04.04.2001 - 31.08.2001 și 01.01.2004 - 31.12.2005 suma de 510 lei cu majorările și penalitățile aferente.
Prima instanță a fost investită în fond după casare cu cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 01 martie 2007, prin care reclamanta Tas olicitat să se dispună anularea Deciziei nr.45/07 decembrie 2006 emisă de
Ulterior, cu adresa aflată la fila 98 din dosar, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând să se dispună anularea și a Raportului de inspecție fiscală nr.24517/29.08.2006 și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.168/31.08.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, după întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr.24517/29.08.2006 a fost emisă Decizia de impunere nr.168/2006, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația fiscală suplimentară constând în impozit pe profit în sumă de 9195 lei suma de 9786 lei și majorări de întârziere și penalități, sume pe care consideră reclamanta că nu le datorează.
Împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.24517/2006 și a Deciziei de impunere nr.168/2006 reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.45/07 decembrie 2006.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cea cu expertiza contabilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că societatea reclamantă a fost supusă unei inspecții fiscale parțiale privind obligațiile față de stat constând în impozitul pe profit și impozitul pe venit microîntreprinderi, perioada supusă verificării fiind 04.04.2001 - 31.08.2001 și 01.01.2004 - 31 decembrie 2005, în ceea ce privește impozitul pe profit și 01.09.2001 - 31 decembrie 2003 în ceea ce privește impozitul pe venit microîntreprinderi.
Urmare acestei inspecții fiscale a fost încheiat la 28.08.2006 de către T - - Serviciul Control Fiscal III, Raportul de inspecție fiscală parțială înregistrat la. T - Direcția Controlului Fiscal la nr.24517/29.08.2006, raport prin care s-a constatat că reclamanta datora bugetului de stat sumele de 12 lei cu titlu de impozit venit microîntreprinderi, 10 lei majorări impozit microîntreprinderi, 2 lei penalități impozit microîntreprinderi, 9195 lei impozit pe profit, 7682 lei majorări impozit pe profit și 2104 lei penalități impozit pe profit.
Din aceste sume reclamanta contestă că fiind datorate sumele de 9195 lei reprezentând impozit pe profit, de 7682 lei majorări impozit pe profit și 2104 lei penalități impozit pe profit.
S-a reținut prin raportul de inspecție fiscală că în perioada verificată sub aspectul obligației constând în impozit pe profit, societatea reclamantă a realizat venituri din agricultură pe terenuri luate în arendă și comerț cu amănuntul al produselor alimentare și nealimentare.
În perioada 04.04.2001 - 31.08.2001, reclamanta a efectuat cheltuieli nedeductibile în sumă de 128.091.690 lei.
Din această sumă, suma de 32.505.382 lei ROL a reprezentat cheltuieli din documente care nu au fost emise pe numele societății nedeductibile fiscal conform art.4 alin.6 lit. m din OG 70/1994, 128.091.690 lei ROL cheltuieli cu motorina, piese auto, ulei motor care au fost utilizate pentru echipamente tehnologice care nu aparțineau societății, nedeductibil fiscal conform prevederilor art.4 alin.(6) lit. j din OG nr.70/1994 rep. cu modificările și completările ulterioare, ulterior aceasta încheind un contract de comodat, având ca obiect punerea la dispoziția societății pentru o perioadă de 5 ani, începând cu 25.09.2001, a 2 tractoare și un cultivator.
S-a mai reținut prin același raport că în anul 2004 suma de 230.558.000 lei a reprezentat înmagazinat, degradat, neavizat de comisii ale organelor competente și cheltuieli cu plata în natură a prestațiilor de servicii efectuate de către o persoană fizică, achitate în baza unui contract de prestări servicii, neautentificat, încheiat la 01.07.2002, sumă care nu era deductibilă fiscal conform art.21 alin.4 lit. c) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Organul de control a mai reținut că în anul 2005 societatea a înregistrat cheltuieli nedeductibile în sumă de 323 lei RON constând în cheltuieli privind energia electrică, telefon, apă și alte cheltuieli facturate pe numele unei persoane fizice, conform art.21 alin.(4) lit. f din Legea 571/2003.
În baza acestui raport, T - Activitatea de inspecție fiscală a emis Decizia de impunere nr.168/24517/31.08.2006, prin care s-au stabilit printre altele, ca obligații fiscale suplimentare de plată, suma de 9195 lei impozit pe profit și suma de 9786 lei majorări de întârziere.
Împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.24517/29.08.2006 și a deciziei de impunere nr.168/24517/31.08.2006, reclamanta a formulat contestație, susținând că nu datorează impozitul pe profit în sumă de 9195 lei și majorările de întârziere aferente în sumă de 9786 lei, deoarece în mod eronat organele fiscale au considerat nedeductibile:
- cheltuieli cu motorina și piesele de schimb folosite la utilaje în perioada 04.04.2001 - 31.08.2001, pentru care spune că are încheiat contract de comodat autentificat la data de 25.09.2005,
- cheltuielile cu grâul încolțit și mucegăit,
- cheltuielile în natură ( 3500 kg. x 2800 lei = 98.000.000 lei ROL), reprezentând plata prestărilor de servicii oferită persoanei fizice conform borderoului de predare primire din 30.09.2003,
- cheltuielile cu motorina și piesele de schimb, înregistrate cu documente emise pe numele și că fiind "administratorul societății comerciale SRL documentele sunt întocmite pe numele reclamantei și sunt corecte care ar trebui să fie luate în calcul",
- cheltuielile cu întreținerea, energia electrică, telefon, apă, etc, facturate, prenumele persoanei fizice susținând că societatea își are sediul la adresa la care s-a efectuat facturarea și că societatea trebuie iluminată.
Prin aceeași contestație, reclamanta a susținut că a achitat în plus impozit pe venit microîntreprinderi în luna decembrie și ianuarie în sumă totală de 4900 lei RON și nu 2804 lei RON așa cum a menționat organul fiscal în Raportul de inspecție fiscală.
Prin Decizia nr.45 din 7 decembrie 2006 Tar espins contestația, reținând că reclamanta datorează așa cum a stabilit organul de control suma totală de 18.981 lei RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 9195 lei și 9786 lei majorări de întârziere aferente.
Instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte.
Societatea comercială SRL s-a înființat la data de 04.04.2001, desfășurând activități de producție agricolă vegetală pe terenuri agricole luate în arendă de la proprietarii de terenuri.
La data înființării fermei, terenul agricol luat în arendă a fost pregătit prin lucrările de toamnă din anul 2000 (arat, discuit, semănat, etc.) efectuat de Asociația Agricolă care nu a încasat de la reclamantă vreun preț, societatea reclamantă beneficiind de veniturile realizate în anul 2001 integral.
În mod incorect, organul de control și cel care a soluționat contestația reclamantei a reținut că suma de 32.505.392 lei ROL înregistrată în anul 2001 nu reprezintă o cheltuială deductibilă, susținându-se că factura nr.-/18.03.2001, în valoare de -,22 lei ROL era emisă pe numele și factura nr.-/27.04.2001 în valoare de 22.463.860 lei ROL era emisă pe numele, astfel că nu îndeplineau condiția de documente justificative pentru operațiunile societății.
Ori, așa cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată în cauză cheltuielile în sumă de 32.505.382 lei ROL au fost efectuate cu sămânță de soarelui și porumb, consumate pe documente în formă originală, respectiv facturi contabilizate de societatea reclamantă.
Persoana fizică, nu a deținut în proprietate niciun teren agricol, așa cum a rezultat din adeverința eliberată de Primăria, județul T, pe care să-l fi însămânțat cu sămânța respectivă.
Cheltuielile în sumă de 128.091.690 lei ROL, pe care organul fiscal le-a considerat în mod greșit nedeductibile erau cheltuieli cu piese de schimb și combustibili care au fost înregistrate în contabilitate în baza contractului de închiriere încheiat între proprietarul de tractoare și utilaje agricole, respectiv și SRL la data de 05.04.2001.
Ulterior a fost încheiat contractul de comodat, încheiat între aceleași persoane la data de 25.09.2009, aut. sub nr.962/25 septembrie 2001 de Biroul Notarului Public " ".
Contractul de închiriere încheiat la 05.04.2001 a fost redactat sub forma înscrisului sub semnătură privată, legea neprevăzând vreo altă condiție de valabilitate a acestuia, respectiv forma autentică, așa cum a susținut organul fiscal.
Prima instanță a apreciat a fi deductibilă de asemeni și suma de 98.000.000 lei ROL înregistrată în contabilitate în anul 2004, reprezentând prestări servicii efectuate de către persoana fizică, în baza contractului de prestări servicii încheiat de reclamantă cu acesta la data de 01.07.2002, fiind proprietarul combinei cu care s-a recoltat și înregistrat la venituri producția din 2002.
S-a reținut că și în această situați a fost eronată susținerea organului fiscal referitoare la valabilitatea contractului de prestări servicii numai în formă autentică.
În egală măsură s-a reținut că era deductibilă și suma de 323 lei RON, reprezentând cheltuieli cu energia electrică, telefon, apă și altele, facturile pe persoană fizică fiind o cheltuială necesară desfășurării activității societății.
Nu au fost considerate deductibile în anul fiscal 2004 cheltuielile în sumă de 23.092 lei RON, reprezentând cheltuieli cu grâul degradat, degradarea grâului fiind în 2001, an în care societatea era plătitoare de impozit pe venit microîntreprinderi, impozit ce se calcula la venituri realizate.
Conform expertizei contabile efectuate în cauză pentru perioada în care societatea a fost supusă calculului impozitului pe profit, impozitul datorat era în sumă totală de 6559 lei, majorările de întârziere de 1.443 lei iar penalitățile de 313 lei.
Expertiza contabilă a reliefat și faptul că reclamanta a plătit în plus impozit pe venit microîntreprinderi în sumă de 373 lei, însă aceasta a fost calificată ca o problemă de executare, ea neafectând modul de stabilire a sumelor datorate prin actele atacate în prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente instanța de fond a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Raportul de inspecție fiscală parțială înregistrat la nr.24517/29.08.2007 încheiat la 28.08.2006 de către T - Direcția Controlului Fiscal, Decizia de impunere nr.168/31.08.2006 emisă de T - Activitatea de inspecție fiscală și Decizia nr.45 din 07 decembrie 2006 emisă de T, stabilind că reclamanta datora bugetului de stat pentru perioada 04.04.2001 - 31.12.2005 cu titlu de impozit pe profit suma de 6559 lei, majorări de întârziere suma de 1443 lei și penalități de întârziere suma de 313 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DGFP T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a fost în eroare deoarece ordinul de plată nr.1/10.01.2006, în valoare de 1814 lei și OP nr. 2 din 10.01.2006, în valoare de 524 lei, reprezentau plata majorărilor, respectiv penalitățile de întârziere calculate, în sistem informatic, pentru neplata la termenele stabilite de lege a impozitului pe venitul microîntreprinderilor.
A arătat recurenta că, la data efectuării controlului, organul de inspecție fiscală a stabilit de plată suma de 9275 lei, din care suma de 9175 reprezintă impozit pe profit suplimentar, iar cu OP nr. 73/08.11.2006 au fost achitate obligațiile de plată aferente lunii septembrie 2006, astfel că, din diferențele de impozit pe profit s-a compensat doar suma de 1396 lei, plătită în plus la impozitul pe venitul microîntreprinderilor.
Referitor la cheltuielile efectuate cu piesele de schimb și combustibilul necesar tractoarelor și combinelor care au efectuat lucrări agricole, recurenta a arătat că au fost luate în considerare de organul fiscal doar acele cheltuieli pentru care s-au prezentat documentele cerute de lege.
Invocând nelegalitatea hotărârii atacate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041proc. civ.
Examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia de casare nr.84/CA/07.02.2008 a Curții de APEL CONSTANȚAs -a dispus ca, în rejudecare, instanța de fond să aibă în vedere:
- stabilirea actelor atacate ți a cadrului procesual pasiv;
- perioada vizată de contestator și pentru care a fost calculat un impozit pe profit, majorări și penalități de 18 981 lei, respectiv 04.04.2001 - 31.08.2001 și 01.01.2004 - 31.12.2005;
- stabilirea dacă pentru această perioadă sau o parte din ea societatea a fost înregistrată ca microîntreprindere;
- analizarea (în funcție de prevederile legale și înscrisurile depuse) dacă acele cheltuieli enumerate în cuprinsul deciziei nr. 45/2006 sunt sau nu deductibile din suma totală reprezentând impozit pe profit.
Prin aceeași decizie de casare s-a arătat că prima instanță a soluționat cauza fără a se avea în vedere obiectul acțiunii și fără a se administra probele necesare dezlegări acestui obiect, ceea ce a echivalat cu necercetarea fondului cererii de chemare în judecată.
Deși la termenul de judecată din 13.03.2008 instanța de fond a apreciat în sensul punerii în discuția părților a necesității stabilirii cadrului procesual pasiv, în funcție de precizările reclamantului, precum și asupra oportunității efectuării unei expertize contabile în vederea clarificării aspectelor care au fost reliefate în decizia de casare, la momentul închiderii dezbaterilor s-a considerat a fi relevante înscrisurile depuse de către pârâta DGFP
Aceste înscrisuri au fost solicitate organului fiscal pentru clarificarea aspectului privitor la înregistrarea reclamantei - SRL ca microîntreprindere, urmând ca, în funcție de răspunsul DGFP să se pună în discuția părților necesitatea efectuării expertizei contabile.
Cu adresa din 12.05.2008 pârâta DGFP Tac omunicat instanței că, deși reclamanta nu s-a declarat în vectorul fiscal ca plătitor de impozit pe venitul microîntreprinderilor, a depus la organul fiscal, respectiv Administrația Finanțelor Publice T declarații de impozite și taxe potrivit cărora avea obligația plății atât a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, cât și a impozitului pe profit.
În rejudecarea cauzei după casare judecătorul fondului este ținut a se conforma îndrumărilor obligatorii date de instanța de control judiciar, în ceea ce privește necesitatea administrării de probe care să lămurească sub toate aspectele cererea dedusă judecății.
Curtea reține că instanța de fond nu s-a conformat acelor îndrumări stabilite prin decizia civilă precedentă, nefiind clarificate în nicio încheiere de ședință obiectul cererii deduse judecății și cadrul procesual pasiv incident în funcție de acest obiect iar probele administrate în cauză nu pot conduce la dezlegarea cauzei, nefiind pe deplin susținut probator raționamentul instanței de fond în analiza actelor administrativ fiscale contestate.
Prin urmare, în raport de prevederile art. 315 proc. civ, reținând că cercetarea fondului cauzei nu a fost finalizată, prin lipsa administrării probelor pertinente și concludente care să răspundă motivelor de fapt invocate în acțiunea cu care a fost investită prima instanță, Curtea va admite recursul declarat de pârâta DGFP T, casând sentința civilă nr. 1459/27.06.2008 a Tribunalului Tulcea.
În rejudecarea cauzei de către aceeași instanță urmează a se stabili, cu respectarea dispozițiilor art. 129 Cod proc. civ. obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv care sunt actele contestate de reclamanta - SRL, cadrul procesual pasiv prin raportare la obiectul astfel clarificat, iar după clarificare acestor aspecte instanța de fond va dispune efectuarea unei expertize contabile având ca obiective:
- stabilirea perioadei în care - SRL a fost înregistrată la organul fiscal ca microîntreprindere, precum și calculul impozitului datorat pentru această perioadă;
- analiza caracterului deductibil al cheltuielilor analizate la filele 4-6 din decizia nr. 45/7.12.2006 a DGFP T, pentru a se reliefa clar cât din suma totală de 18 981 lei, contestată de - SRL, este datorată și cu ce titlu către organul fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, împotriva sentinței civile nr. 1459/27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL,cu sediul în T,-, Bl.12,.C,.4, județ T, intimații-pârâți P - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, -SERVICIUL DE CONTROL FISCAL 3, - ACTIVITATEA DE INSPECȚIEI FISCALĂ, toți cu sediul în T,- Bis, județ T, având ca obiect alte cereri.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03 decembrie 2008
Jud.fond.
red.dec.jud.
4ex/16.12.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCA
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL TULCEA
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA privind pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, intimata-reclamantă - SRL,cu sediul în T,-, Bl.12,.C,.4, județ T, intimații-pârâți P - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, -SERVICIUL DE CONTROL FISCAL 3, -ACTIVITATEA DE INSPECȚIEI FISCALĂ, toți cu sediul în T,- Bis, județ T, pentru a vă conforma deciziei civile nr. 669/CA pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 2.XII.2008.
Dosarul conține _____ file, iar la acesta se află atașate dosarele: NR.359/RJ/88/2008 al Tribunalului Tulcea (94 file); nr- al Curții de APEL CONSTANȚA (23 file); nr- al Tribunalului Tulcea (60 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET,
- -
Grefier,
- -
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
