Anulare act administrativ . Decizia 672/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.672/CA
Ședințapublică de la 02 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de reclamanta - 2000 SRL - cu sediul social în localitatea, Clădirea D 120 Sud, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1346/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (în format vechi 142/CA/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județul C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 noiembrie 2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2008.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea adresată instanței - Tribunalul Constanța -secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr-, reclamanta - 2000 SRL, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală a Finanțelor Publice, și Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat să se dispună anularea în tot a Deciziei nr.24/28.02.2006 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva actelor constatatoare înregistrate sub nr.2 până la 77 și împotriva proceselor verbale nr.2269, 2270, 2271 privind calculul accesoriilor pentru neplata la termen a obligațiilor față de bugetul de stat, acte ce stabilesc o creanță bugetară de 145.021 lei reprezentând taxe vamale, TVA, accize (131.418 lei) și accesorii calculate la zi (13.603 lei până la 16.03.2006).
De asemenea, reclamanta a solicitat anularea în tot a Deciziilor nr.15, 16, 17 din data de 06.03.2006, prin care s-a luat măsura înlocuirii procesele verbale de calcul a accesoriilor fiscale nr.2269, 2270 și 2271/15.12.2005, precum și anularea în tot a procesului verbal nr.6375/16.03.2006 prin care s-au calculat la zi accesoriile șa suma stabilită prin actele constatatoare nr.2-77/2005.
În temeiul art.15 din Legea nr.554/2004 a solicitat suspendarea executării actelor de impunere (acte constatatoare nr.2-77/2005, deciziile nr.15, 16, 17/06.03.2006 și procesul verbal nr.6375/16.03.2006).
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 14.11.2005 lucrătorii din cadrul Biroului Vamal Vama Veche au procedat la inventarierea mărfurilor aflate în gestiunea magazinului, fiind încheiat inventarul nr.2052 dar efectuându-se și comparația stocului din inventar cu evidența contabilă constituită în baza rapoartelor periodice depuse de societate.
Organul de control vamal a evidențiat existența unor diferențe în sensul lipsei unor mărfuri, dar și plusuri față de evidența vamală a intrărilor în regim de antrepozit vamal, situație ce intra sub incidența prevederilor pct.34 și 39 din Normele tehnice aprobate prin Decizia nr.180/2003 emisă de Directorul, situație în raport de care mărfurile care lipsesc sunt considerate obiectul unui import.
Urmare controlului, în coroborare cu disp. pct.18 alin.(3) din nr.1397/2002 și disp. art.144 alin.(1) pct.(b) din Codul vamal au fost emise 76 acte constatatoare pentru reperele de mărfuri lipsă.
Reclamanta susține că, erorile se manifestă numai la nivelul scriptic al raportărilor către vamă privind vânzările din stocul existent inițial declarat, dar valorile finale ale intrărilor și ieșirilor de marfă, per total coincid, nefiind diferențe între evidența primară a gestiunii magazinului și stocul de marfă existent în realitate.
Apreciază că măsura de impunere trebuie să aibă la bază o realitate faptică și nu erori materiale sau scripte.
Urmare raportului de inspecție fiscală întocmite de - Activitatea de Control Fiscal la data de 21.09.2005 efectuat în urma inventarierii, nu s-au constatat diferențe între stocul faptic și cel scriptic aspect reluat de alt control la data de 1.12.2005 care a ajuns la aceeași concluzie.
Privitor la suspendarea actelor de impunere, a învederat că măsura se impune, în condițiile valorii considerabile a acestora, executarea silită fiind de natură a duce la blocarea totală a activității comerciale.
2. Hotărârea Tribunalului.
Prin sentința civilă nr.1346/2007 Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de - 2000 SRL, în contradictoriu cu C - prin Direcția Regională Vamală C, având ca obiect anularea deciziei nr. 24/2006, a deciziilor nr.15,16,17/6.03.2006 precum și a procesului verbal 6375/2006.
Pentru a dispune astfel a reținut în esență prima instanță că în vederea întocmirii decontului final s-a procedat la inventarierea cantității de marfă aflată în magazin (antrepozit) prin compararea stocului de marfă real, găsit, cu cel înscris în evidențe, pe baza documentelor de intrare și ieșire din antrepozit.
Cu ocazia analizei datelor s-au stabilit diferențe în plus și în minus de marfă față de stocul înscris, în evidențele vamale iar pentru mărfurile ce lipsesc se datorează taxe vamale.
Prima instanță a înlăturat concluziile expertului contabil reținând că responsabilitatea privind documentele vizând intrările și ieșirile din antrepozitul vamal aparțin titularului autorizației de funcționare în regim duty-free, ce poartă și responsabilitatea cu privire la plata taxelor vamale pentru mărfurile constatate lipsă conform art.18 din nr.1397/2002.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru motivele:
Considerentele exprimate de prima instanță reprezintă susțineri netemeinice și nelegale întrucât periodic se prezintă rapoarte către Biroul vamal Vama Veche privind stocul de marfă din magazin, cu scopul verificării de către autoritatea vamală corespondenței cu marfa ce figurează ca intrată în regimul de antrepozit vamal.
S-a susținut că per total, valorile finale ale intrărilor și ieșirilor coincid iar în urma inventarului realizat nu s-au constatat lipsuri; nu există diferențe între evidența primară a gestiunii magazinului și stocul de marfă existent în realitate;pe cale de consecință nu se datorează taxe vamale și nici dobânzi sau penalități.
La controalele fiscale din octombrie 2005 și septembrie 2005 - nu s-au constatat diferențe.
Măsura de impunere nu are la bază o realitate faptică, ci o eroare de scripte.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția generală a Finanțelor Publice Caf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a solicitat de asemenea, pe calea întâmpinării respingerea recursului.
4. Curtea
Analizând criticile formulate prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de control judiciar va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
Reclamanta - 2000 SRL a fost autorizată să gestioneze antrepozitul vamal conform cererilor de autorizare întocmite și depuse conform prevederilor art.168 alin.3 din regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, aprobat prin HG nr.1114/2001, având pentru magazinul amplasat în zona de supraveghere vamală a Biroului Vamal Vama Veche, Autorizația de vamal eliberat de Biroul vamal Vama Veche sub nr.81/26.06.2003, emisă de Biroul Vamal Vama Veche la data de 27.12.2004.
De asemenea, dispune de Autorizația de -free nr.81, la data de 26.06.2003, aprobată conform prevederilor OUG nr.104/2002 cu valabilitate de 5 ani de la emitere conform art.8 din OUG nr.104/2002 și Legii nr.132/2003, pentru comercializarea mărfurilor în regim duty-free.
S-a dispus revocarea Autorizației de vamal nr.81/26.06.2003 emisă de Biroul Vamal Vama Veche în data de 27.12.2004 cu adresele nr.1907/27.10.2005 și 1948/01.11.2005, începând cu data de 01.11.2005.
Având în vedere cele de mai sus (revocarea Autorizației de vamal nr.81/26.06.2003 emisă de Biroul Vamal Vama Veche în data de 27.12.2004 începând cu data de 01.11.2005), conform pct.32 din "Normele tehnice privind antrepozitul vamal", aprobate prin Decizia nr.180/03.02.2003 Directorului General al Direcției Regionale Vamale, s-a procedat la întocmirea "Decontului final", "Decontul final se întocmește numai în cazul revocării autorizației de antrepozit vamal. Mărfurile aflate în stocul rezultat după decontul final trebuie să primească o destinație autorizată:
- în 30 de zile de la data revocării autorizației, pentru antrepozitele de tip A,C sau D;
- în termenul prevăzut în decizia de revocare a autorizației, pentru antrepozitul de tip B".
În vederea întocmirii Decontului final, s-a procedat la inventarierea cantității de marfă aflată în magazin (antrepozit), prin compararea stocului de marfă real găsit cu cel înscris în evidențe pe baza documentelor de intrare și de ieșire din antrepozit.
În concluzie, în urma analizei datelor menționate, s-au stabilit diferențe în plus și diferențe în minus de marfă față de stocul înscris (pe baza documentelor de intrare și de ieșire din antrepozit) în evidențele vamale, diferențe care au fost evidențiate în Anexa nr.1. Anexa a fost verificată, semnată și ștampilată cu ștampila firmei de către reprezentantul - 2000 SRL, precum și de către lucrătorul vamal desemnat prin ordin de serviciu pentru inventarierea mărfurilor.
În raport de situația de fapt reținută de instanță și necontestată de părți, în cauză prin lucrarea efectuată s-a reținut de către expertul de specialitate existența unor diferențe cantitative de marfă,de altfel constatate de organele vamale, diferențe justificate către expert ca urmare a "producerii unor neglijențe majore care au fost comise de declarantul vamal și șeful de magazin", fără a preciza însă în ce constau acele "neglijențe majore".
Ori, prin declarația dată de persoana în prezența căreia s-a efectuat inventarierea, în calitate de reprezentant al titularului de antrepozit vamal (șeful de magazin), acesta confirmă că "toate mărfurile au fost numărate și verificate în fața comisiei de la Biroul vamal, neavând nici o obiecție la semnarea listelor de inventariere".
Instanța de fond a apreciat judicios faptul că responsabilitatea cu privire la informațiile și documentele privind intrările și ieșirile de mărfuri din antrepozitul vamal aflat sub supraveghere vamală, furnizate biroului vamal în a cărei rază de competență funcționează magazinul, aparține titularului autorizației de funcționare în regim de duty-free care este direct răspunzător de plata tuturor taxelor prevăzute de lege pentru orice marfă care să constate lipsa la inventar sau care fost sustrasă din magazin (pct.18 din 1397/2003).
Nu poate fi reținută concluzia insinuată, conform cu care organele de supraveghere vamală au obligația de a verifica calitatea de angajat persoanei care depune documente și situații în numele titularului de antrepozit vamal.
De altfel, diferențele constatate cu ocazia inventarului efectuat de organele vamale au fost însușite și recunoscute de titularul de antrepozit, chiar prin depunerea declaraților vamale pentru cantitățile de mărfuri constatate în plus, înregistrate la biroul vamal sub nr.844-848/29.11.2005.
Motivația invocată de recurenta-reclamantă potrivit cu care la întocmirea raporturilor către biroul vamal s-au produs unele erori din partea reclamantei prin salariatul respectiv, nu poate fi reținută avându-se în vedere faptul că aceste afirmații nu sunt dovedite cu înscrisuri (respectiv, declarațiile vamale de import pe care susține că le-a întocmit eronat, bonurile fiscale în care au fost evidențiate vânzările de mărfuri constatate lipsă la inventariere de autoritatea vamală, fișele de stoc în care au fost evidențiate eronat ieșirile de mărfuri.
Nici critica potrivit căreia la controalele efectuate în septembrie și octombrie 2005 nu s-au constatat diferențe între stocurile de mărfuri și cele declarate nu poate fi primită întrucât așa cum temeinic a reținut și prima instanță aceste controale au avut loc anterior perioadei ce a făcut obiectul inventarierii mărfurilor aflate în antrepozit în vederea întocmirii decontului fiscal;în plus obiectivele controalelor efectuate au vizat aspecte diferite.
Față de toate cele arătate Curtea reține că în mod judicios,prin raportare la probatoriile administrate în cauză,prima instanță a reținut că în speță nu a reieșit că ar fi vorba despre o eroare scriptică.
În raport de cele mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat în contencios administrativ de reclamanta - 2000 SRL - cu sediul social în localitatea, Clădirea D 120 Sud, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1346/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (în format vechi 142/CA/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județul C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 decembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.
2 ex./15.01.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
