Alte cereri. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--29.01.2009

DECIZIA CIVILĂ NR. 722

Ședința publică din 12 mai 2009

PREȘEDINTE: Claudia LIBER

JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu

JUDECĂTOR 3: Adina Pokker

GREFIER: - -

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 53 din 21.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică C

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, lipsă intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a atașat la prezentul dosar dosarul nr- al Tribunalului C -

Contestatoarea arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.

Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate, rejudecarea recursului și respingerea recursului pârâtei recurente Autoritatea de Sănătate Publică C-

CURTEA

Deliberând asupra contestației în anulare constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr-, la data de 29.01.2009 contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică C-S anularea deciziei civile nr.53/21.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.

În motivarea contestației se arată că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli în sensul art.318 Cod procedură civilă, fiind omis a fi cercetată cererea reclamantei în spiritul art.31 alin.1 lit. c și d Legea 188/1999, întrucât nu se poate anula un drept salarial acordat prin lege, instanța nefiind competentă să procedeze la anularea sau să refuze aplicarea unui act normativ cu putere de lege.

În drept contestația în anulare s-a întemeiat pe disp.art.318 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 53/21.01.2009 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S împotriva sentinței civile nr. 1395/26.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C - S, a modificat sentința și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei.

Contestația în anulare este întemeiată.

Reclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, după cum rezultă din adeverința nr.131/09.09.2008.

În acest context reclamanta, având calitatea de funcționar public, a fost salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și avea dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi salariale, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat.

Reclamanta, așa cum a recunoscut și pârâta, nu au primit până în prezent sporurile respective, deși s-au adresat Comisiei Paritare din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, în baza dispozițiilor art.13 lit. e) din nr.833/2007, pentru a proceda la demararea încheierii unui acord colectiv cu conducerea instituției pentru stabilirea procentului celor două suplimente, iar această comisie a solicitat, la rândul său, conducerii negocierea unui astfel de acord.

Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.

De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.

Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 64/16.05.2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.

În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.

O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.

Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.

Curtea reține că la data de 29.01.2007 a fost publicată nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 iar potrivit art.48 din acest act normativ prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.

Ca atare, faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul în care se pot acorda aceste sporuri sau criterii pentru determinarea cuantumul nu poate conduce la soluția respingerii acțiunii reclamantei cel puțin în ceea ce privește acordarea generică a acestor drepturi salariale. O atare soluție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea drepturilor reclamantei ca și funcționar public la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi care sunt prevăzute indubitabil în Legea cadru nr.188/1999 art.31 aliniatul 1 literele c) și d).

Pe de altă parte instanța de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui legiuitorului prin determinarea cuantumului acestor sporuri în condițiile în care ele nu sunt prevăzute de lege dar se poate proceda la recunoașterea acestor drepturi în mod generic urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri sau criterii de natură a determina acest cuantum. În sprijinul acestei soluții vin și disp. cuprinse la art.3 din nr.OG6/2007 potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii astfel încât rezultă că stabilirea cuantumurilor sporurilor salariale solicitate în baza art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată revine în sarcina fiecărui ordonator principal de credite iar lipsa cuantumului în cuprinsul legii nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii.

Se impune astfel menținerea hotărârii primei instanțe prin care s-a procedat la admiterea în parte a acțiunii reclamantei referitor la recunoașterea dreptului la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare de la data numirii în funcția publică și până la 26.09.2008,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 53 din 21.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr-.

Anulează decizia contestată și rejudecând recursul, respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S împotriva sentinței civile nr. 53 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- LIBER - - - - -

GREFIER

- -

Primă instanță: Tribunalul C -

Judecător:

Instanță de recurs: Curtea de Apel Timișoara

Judecători:,

Red. /12.06.2009

Tehnored. /22.06.2009/ 2 ex.

Președinte:Claudia
Judecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Timisoara