Alte cereri. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.96/CA
Ședința publică din 18 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-chemat în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin P- cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - cu domiciliul în M,-, jud.T și intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS - cu sediul în B,-, sector 1 și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR - B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1947//CA/1.11.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Potrivit art.150 Cod procedură civilă, instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata primelor de concediu legale din salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin art.37 pct.2 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediu de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Deși în baza acestui text, din anul 2004, reclamantul trebuia să beneficieze de prima de vacanță, aceste drepturi nu i-au fost acordate.
De la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului ce reglementează salarizarea polițiștilor nu a beneficiat deloc de prevederea referitoare la plata primei de vacanță, aceasta fiind suspendată odată cu intrarea în vigoare.
Reclamantul consideră că această stare de fapt este total în afara legii, întrucât drepturile persoanelor încadrate în muncă, nu pot face obiectul vreunei tranzacții sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De asemenea și conform art.41, pct.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, măsurile de protecție privind concediul de odihnă care este plătit pentru prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Această prevedere din Constituție este coroborată cu prevederile art.28 lit.e din Legea nr.360/2002, privind Statutul polițistului, care stipulează că polițistul are dreptul la concediu de odihnă plătit, concediu fără plată și învoiri plătite.
Reclamantul își întemeiază acțiunea pe prevederile artr.41 al.2 din Constituția României, art.28 lit.e din Legea nr.360/2002, art.37 pct.2 din OG nr.38/2003.
Pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale referitoare la acordarea primei de concediu invocate de petent au fost suspendate prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003. art.8 alin.7 din Legea 511/2004 și art.5 alin.5 din Legea 397/2005 pentru anii 2004, 2005 și 2006, astfel încât disp. art.37 alin.2 din OG 58/2003 nu puteau produce efecte juridice pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006.
La data de 11.09.2007, pârâții au formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, solicitând obligarea acestuia să vireze sumele la plata cărora va fi obligat, în cazul admiterii acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1947//CA/1.11.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost admisă acțiunea reclamantului; a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor; au fost obligați pârâții la plata primei de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. către reclamantul și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B să pună la dispoziția Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele de bani reprezentând prima de concediu pentru reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit disp. art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Aplicarea acestei dispoziții și prin urmare acordarea primei de concediu a fost suspendată prin actele normative ulterioare, astfel: prin art.9 alin.7 din Legea 507/2003, aplicarea disp. privind acordarea primei de concediu a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2004, prin art.8 alin.7 din Legea 5111/2004 până la 31 decembrie 2005, iar prin art.5 alin.5 din Legea 397/2005, suspendarea s- prelungit până la 31 decembrie 2006.
Deși actele normative menționate au prelungit succesiv suspendarea prevăzută referitoare la acordarea primei de concediu, acesta nu este un argument pentru a se considera că dreptul nu mai există, întrucât nu a fost desființat prin dispozițiile legale menționate, ci doar a fost suspendat exercițiul acestui drept.
În consecință, reclamantului, având calitatea de funcționar public cu statut special - polițist - din data de 24.08.2002, în prezent detașat de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative la Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanelor al Orașului M, așa cum rezultă din adeverința nr.-/22 octombrie 2007, se cuvine prima de concediu aferentă anilor 2004 - 2006, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
In motivare, arată recurentul că hotărârea judecătorească prin care a fost obligat să aloce fondurile bugetare aferente plății cuvenită reclamantului adaugă la lege. Ministerul Economiei și Finanțelor nu decide asupra bugetelor ministerelor, decizia finală asupra cuantumului cheltuielii bugetare aparține Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Mai precizează recurentul că rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, proiectul urmează a se depune până la data de 15.07 ale fiecărui an calendaristic la Ministerul Economiei și Finanțelor, unde se poartă discuții asupra fundamentării acestuia, iar în caz de divergență, singura instituție care poate decide este Guvernul.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, instanța reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
în garanție a recurentului reprezintă o formă de intervenție forțată ce își găsește rațiunea în această materie pe principiile bugetare ce guvernează atribuțiile ordonatorilor principali de credite în relațiile de coordonare cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Astfel, potrivit prevederilor art. 34 din Legea 500/2002, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art.33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate, urmând ca în caz de divergență să hotărască Guvernul.
Este cert că din acest mecanism al constituirii unui buget rolul Ministerului Finanțelor și Economiei este esențial în a aproba fondurile necesare pentru efectiva aducere la îndeplinire a unor hotărâri judecătorești, fiind cel abilitat ca, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, să întocmească proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În aplicarea acestor dispoziții legale, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată, recurentul fiind cel care, în virtutea prerogativelor sale conferite de Legea nr.500/2002, are aptitudinea de a aproba proiectele bugetare în cuprinsul cărora este necesar a se include sumele stabilite prin titluri executorii spre a fi acordate intimatului reclamant.
Pentru aceste considerente, va fi menținută ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1947/CA/1.11.2007 a Tribunalului Tulcea, prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-chemat în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin P- cu sediul în T,-, jud.T, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - cu domiciliul în M,-, jud.T și intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS - cu sediul în B,-, sector 1 și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR - B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1947//CA/1.11.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
jud.fond:-
red.dec.-jud.
tehnored.-gref.
2ex./10.03.2008
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
