Alte cereri. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.92/CA
Ședința publică din 18 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursurilor formulate în contencios administrativ și fiscal de recurențiiINSTITUȚIA PREFECTULUI- cu sediul în T,-, jud.T șiMINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR- cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1656/27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Potrivit art.150 Cod procedură civilă, instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Instituția Prefectului Județului T, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând primă de vacanță pentru perioada 2001- martie 2005, sumă ce se va actualiza cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamatul arată că este încadrat ca funcționar public în cadrul Instituției Prefectului T iar potrivit legii 188/1999 avea dreptul la o primă de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Această prevedere legală a devenit neaplicabilă prin procedura suspendării inițiată de OUG nr. 33/2001 și menținută ulterior de legile bugetului de stat.
Reclamatul se consideră în prezent îndreptățită la primele de vacanță, suspendările dispuse prin legile bugetului de stat încetându-și aplicabilitatea la 1 ianuarie anul următor.
Se mai motivează și că textele prin care s-a dispus suspendarea sunt neconstituționale.
În susținerea acțiunii se depun înscrisuri.
În apărare pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative depune întâmpinare prin care se arată că dreptul la prima de vacanță a fost suspendat succesiv prin legile bugetare, suspendare în acord cu prevederile Constituției României, în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se constant. S-a produs astfel o restrângere temporară a dreptului de a beneficia de plata primelor de concediu datorată lipsei fondurilor.
Se invocă totodată lipsa calității procesuale pasive, Instituția prefectului fiind angajatorul reclamantului.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative formulează și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 1656/27.09.2007 a fost admisă acțiunea și cererea de chemare în garanție. S-a respins totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și reformei administrative.
S-a reținut existența dreptului potrivit art. 33 alin. 2 din legea nr. 188/1999 devenit art. 34 alin. 2 după republicare. Totodată, s-a apreciat că suspendarea nu înlăturat existența dreptului. Prima instanță a reținut și calitatea de ordonator principal de credite a Ministerului Internelor și reformei Administrative.
Soluția a fost atacată cu recurs de către pârâta Instituția Prefectului județului T și de chematul în garanție.
Recurentul Instituția Prefectului arată că dreptul la prima de vacanță a fost suspendat succesiv, intenția legiuitorului fiind aceea de a nu se acorda dreptul pentru perioadele de suspendare. În consecință, acestea pot fi acordate începând cu 01.01.2007.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor critică admiterea cererii de chemare în garanție, arătând că nu au atribuții în sensul celor dispuse.
Recursul Instituției Prefectului este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 34 alin. 2 din legea nr. 188/1999 republicată: " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat". Acest drept a fost suspendat succesiv prin OUG nr. 33/2001 și legea nr. 743/2001, până la 31.12.2002.
Ulterior, fiecare lege bugetară a suspendat dreptul, după cum urmează:
-legea nr. 631/2002( a bugetului de stat pe anul 2003) stabilește la art. 10 alin. 3 că " termenele prevăzute la art. III din OUG nr. 33/2001 se prelungesc până la 31 decembrie 2003";
-legea nr. 507/2003 ( legea bugetului de stat pe anul 2004) suspendă până la 31 decembrie 2004 prin art. 9 alin. 7 "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă";
-prin legea nr. 511/2004 ( a bugetului de stat pe anul 2005) se suspendă până la 31 decembrie 2005 aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor din legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici ( art. 8 alin. 7);
-legea bugetului de stat pe anul 2006 ( legea nr. 379/2005) suspendă și ea, potrivit art. 5 alin. 5, până la 31 decembrie 2006 " prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă".
Legea nr. 486/2006- a bugetului de stat pe anul 2007- nu mai cuprinde nici o dispoziție referitoare la suspendarea drepturilor din legile în vigoare prin care s-a stabilit dreptul la prima de vacanță, concluzia fiind aceea că suspendarea a încetat. Aceeași concluzie se desprinde și din art. 23 din OG6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici în anul 2007.
Prelungind până pe 31.12.2006 termenul de suspendare a prevederilor legale ce stabilesc dreptul la prima de concediu, legiuitorul a avut în vedere tocmai neefectuarea acestei plăți pentru toată perioada mai sus amintită și nu plata primei la finele anului ( dată la care legea bugetară anuală nu mai este în vigoare), întrucât toate textele enumerate se raportează la textul de bază ( în speță art. 34 alin. 2 din legea nr. 188/1999) și nu la prima de concediu pentru anul în curs.
Încetând suspendarea plății drepturilor stabilite de lege prin neincluderea unui text în acest sens în legea bugetului de stat pe anul 2007, dreptul la acțiune s-a născut la 01.01.2007 pentru toată perioada de suspendare care nu a afectat însăși existența dreptului la prima de concediu, reclamantul fiind astfel îndreptățit la prima de vacanță corespunzător perioadei în care a avut calitatea de funcționar public în cadrul Prefecturii Faptul că existența dreptului nu a fost afectată rezultă și din art. 64 din Legea nr. 24/2000, potrivit cu care:"în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
În sensul celor mai sus arătate sunt și hotărârile Curții Constituționale, dreptul fiind născut abia la data încetării suspendărilor succesive precum și OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Recursul declarat de către Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat, în aplicarea dispoziției instanței de judecată acesta nefiind nevoit să-și depășească atribuțiile, urmând să decidă în sens pozitiv cu privire la prima de vacanță ce va fi cuprinsă în proiectul de buget elaborat de ordonatorul principal de credite.
Pentru aceste considerente recursurile a fost respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate în contencios administrativ și fiscal de recurențiiINSTITUȚIA PREFECTULUI- cu sediul în T,-, jud.T șiMINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR- cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1656/27.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
jud.fond:
red.jud.-Gr.
2ex./22.02.2008
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
