Anulare act administrativ . Decizia 103/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 103/CA/2009
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor, în rejudecare, formulate de reclamanta - SRL P împotriva Încheierii de recuzare din 5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr- și împotriva sentinței nr. 1003/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara recurentei reclamantă, avocat, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care mandatara recurentei reclamantă depune la dosar împuternicirea avocațială în original și cele patru autorizații,dintre care una se află depusă la fila 4 dosarului de fond, pentru evidențierea semnăturii Primarului de la data emiterii acestora, astfel că la o simplă verificare a dispoziției nr. 23/2007, aceasta apare ca fiind semnată de către o altă persoană.
Mandatara recurentei reclamantă declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare fașă de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Mandatara recurentei reclamantă solicită admiterea recursurilor, atât a celui declarat împotriva încheierii de recuzare din data de 5.12.2007, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de reclamantă, cât și a celui declarat împotriva sentinței nr. 1003/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, solicitând, în principal casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar a se dispune modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ - așa cum a fost formulată și precizată.
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din data de 5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, mandatara recurentei reclamantă învederează instanței că dacă la acel moment completul de judecată trebuia constituit din doi judecători, la fel ca în ședința din data 19.12.2007, magistratul nu se putea pronunța asupra cererii de recuzare pentru că făcea parte din completul de judecată; dacă completul de judecată trebuia format dintr-un singur judecător, acesta a fost nelegal constituit, deoarece avea în componență doi judecători.
Referitor la recursul declarat împotriva sentinței nr. 1003/CA/2008 mandatara recurentei reclamantă reiterează motivele de recurs invocate în scris, astfel, învederează că instanța de fond în loc să se pronunțe cu privire la nelegalitatea Dispoziției nr. 23/2007, s-a pronunțat cu privire la contractul de asociere, or, petitul cauzei era de a se stabili dacă Dispoziția 23/2007 și temeiul de drept invocat în aceasta este legal și dacă persoana care a semnat-o era abilitată să o facă.
Apreciază că atât timp cât Primarul era în viață, nefiind incident cazul de vacanță a funcției de primar, nefiind cercetat penal, potrivit art. 120 ind. 7 alin. 1 din Legea 215/2001 el era singurul abilitat să emită și să semneze dispoziții și nu o altă persoană care nu avea delegare de competență.
Mai arată că textul invocat de pârâtă - art. 71 alin. 1 din Legea 215/2001 - vizează chiar situația invocată de reclamantă, nu are relevanță și nu este aplicabil în speță.
În al doilea rând, arată mandatara recurentei reclamantă, se pune problema dacă autorizația putea fi anulată după 4 ani de la emitere și după ce aceasta a intrat în circuit și dacă putea fi atribuit același număr de autorizație altei societăți, dat fiind faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte. Arată că a fost anulată o autorizație care nu există, din 2006, în condițiile în care reclamanta nu are o atare autorizație, ci doar una din 2004.
În al treilea rând învederează că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea Referatului întocmit de pârâtul. Arată că la fila 103 fost depusă organigrama aparatului propriu de specialitate a Primarului, din care rezultă că există patru compartimente - total diferite - și deși compartimentul de specialitate necesitatea anulării autorizației, totuși la o zi după este întocmit acel referat, care este semnat de viceprimar și care stă la baza Dispoziției nr. 23/2007.
Mandatara recurentei reclamantă arată că pârâtul a susținut că are și alte competențe, da, însă cu delegare fie din partea Primarului, fie din partea Consiliului Local.
De asemenea învederează că reclamanta a chemat în judecată Instituția Primarului, iar pârâtă în cauză se reține a fi Primăria Or reclamantul este cel care alcătuiește cadrul procesual, astfel că instanța a pronunțat o hotărâre în contradictoriu cu o altă persoană, neopozabilă pârâtului.
În al patrulea rând, arată mandatara reclamantei, autorizațiile se eliberează pe societate, nu pe mașini - cum în mod eronat a reținut Tribunalul.
Apreciază că nu s-a intrat în soluționarea fondului, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la precizarea depusă la fila 76 dosarului, nu a făcut nici o referire la persoanele care au semnat Dispoziția 23/2007, făcând referire doar la contractul de asociere, care nu are nicio legătură cu actul administrativ atacat, pârâtul având calitatea de terț față de acel contract.
În fine, arată că instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, la fila 93 fiind depus decontul, în cuantum total de 1060,38 lei, la care au fost anexate acte justificative.
Solicită cheltuieli de judecată la fond, în cuantum de 1060 lei și la recurs, în cuantum de 600 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin decizia nr. 979/R/CA/2008 pronunțată de Curtea de Apel în dosar nr- a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta - SRL P împotriva sentinței nr.1003/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar - și a încheierii din 5.12.2007.
Pentru a se pronunța această decizie s-a reținut că prealabil analizării cererii de recurs instanța constată incidentă excepția netimbrării cererii.
S-a reținut că recurenta reclamantă a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,3 lei conform art.17 din Legea 554/2004 și art.3 lit. e din Legea 146/1997 actualizată, însă acesta nu s-a conformat până la termenul din 23.09.2008.
În consecință, cererea de recurs a fost anulată ca netimbrată conform art.20 al.3 din Legea 146/1997.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta criticând soluția pronunțată sub aspectul greșitei rețineri a lipsei timbrajului.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare arată că în mod greșit Curtea de Apel Alba Iuliaa soluționat recursul în temeiul excepției netimbrării, reținându-se că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu achitat până la termenul din 23.09.2008 taxa de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, față de împrejurarea că încă de la data de 31 iulie 2008 mandatarul ales al recurentei a plătit taxa judiciară de timbru la Trezoreria A-.
Analizând contestația în anularea sub aspectul motivelor invocate se consideră că aceasta este fondată pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Într-adevăr la data de 31.07.2008 reclamanta a achitat la Trezoreria A- taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei eliberându-se în acest sens chitanțele seria - nr. ---, procurându-se și timbru mobil în sumă de 0,3 lei.
Procedura de citare cu recurenta pentru termenul din 23.09.2008, s-a realizat prin afișare, fără ca nici o persoane să existe la sediul acesteia, dar o astfel de procedură în sensul procedural juridic trebuie să se realizeze doar prin excepție.
Existând taxa de timbru la data soluționării recursului instanța urmează să admită contestația în anulare formulată în baza art. 3183alin. 1 Cod procedură civilă, în acest sens pronunțându-se constant și practica instanței supreme.
În rejudecarea recursului, instanța consideră că acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse și în limitele recursului împotriva sentinței 1003/CA/2008.
În ce privește recursul împotriva încheierii de recuzare din 5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- se reține că în mod corect cererea de recuzare a fost soluționată de un complet format din doi judecători, întrucât la data soluționării cererii de recuzare, competența soluționării cererilor în fond în materia contenciosului administrativ revenea unui complet format din doi judecători.
Nu s-a făcut dovada celor susținute de către recurentă în cererea de recuzare, referitor la interesul sau părtinirea judecătoarei în soluționarea cauzei, motiv pentru care recursul împotriva încheierii urmează să fie respins.
Pe fondul recursului se reține că într-adevăr instituția Primarului nu a motivat temeiul prin care a fost anulată autorizația de funcționare nr. 4/2006, respectiv art. 71 al. 1 din Legea 215/2001 și nu s-a pronunțat dacă anularea are temei legal.
De asemenea nu s-a făcut dovada motivului pentru care viceprimarul a emis și semnat dispoziția nr. 23/2007 în condițiile în care în mod imperativ în baza art. 68 alin. 1 lit.g renumerotat art. 63 din Legea nr. 215/2001 se conferă doar primarului în funcție prerogativa deciziilor, autorizațiilor, avizelor.
Nu s-a făcut dovada vacanței funcției de primar pentru ca atribuțiile acestuia să fie preluate de viceprimar, în baza art. 82 renumerotat 72 din Legea 215/2001.
De asemenea, deși sectorul pentru care a fost emisă autorizația nr. 004/2004 era în subordinea altei persoane, conform organigramei instituției, referatul era întocmit de secretarul instituției fără să se facă dovada că acesta a fost delegat pentru această activitate.
Pe cale de consecință se va anula Dispoziția nr. 23/12.01.2007 precum și Referatul nr. 378/11.01.2007 cu menținerea sentinței în ce privește anularea capătului de cerere privind suspendarea.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați să plătească reclamantei suma de 1660 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P împotriva Încheierii de recuzare din 5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Admite recursul declarat de reclamanta P împotriva sentinței nr. 1003/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâților Primarul municipiului P și - secretarul municipiului
Anulează Dispoziția nr. 23/12.01.2007 și Referatul nr. 378/11.01.2007.
( continuare decizia nr. 103/CA/2009 dată în dosar nr- ). Menține sentința cu privire la soluționarea capătului de cerere privind suspendarea.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1660 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. / 2 ex./9.03.2009
Jud. fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
