Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 114/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 114/CA/2009
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr. 516/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentanta intimatei pârâtă, consilier juridic, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare; recurentul reclamant a depus la dosar - fila 7 - chitanța de plata a taxei judiciare în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei; recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă; din partea intimatei pârâtă s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură al instanței, întâmpinare - în două exemplare.
Reprezentanta intimatei pârâtă declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatei pârâtă solicită respingerea recursului și în consecință menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Sibiu ca fiind temeinică și legală.
Învederează instanței că, într-adevăr potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul la stimulentele salariale solicitate, însă prin excepția de la alin. 1 din art. 31, alin. 3 al aceluiași articol stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare. Or, până la adoptarea legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici, drepturile salariale și alte drepturi ale acestora sunt reglementate de OG 6/2007 - ordonanță care nu prevede stimulentele solicitate de recurenții reclamanți.
De asemenea învederează instanței că în situația acordării acestor drepturi s-ar încălca prevederile art. 14 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, potrivit căreia nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată și nu are prevederi bugetare. Reprezentanta intimatei pârâtă arată că stimulentele solicitate nu au fost prevăzute în bugetul de cheltuieli, CJP Sibiu fiind ordonator terțiar de credite, ordonator principal fiind Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul gradului în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății.
În motivare se arată că reclamanții sunt funcționari publici.
În această calitate au dreptul conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul gradului.
Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative.
În drept se invocă dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004 și Constituția României.
Prin Sentința civilă nr.516/CA/2008 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea reclamanților, reținând că deși începând cu perioada 2004 - 2006 în art.31 alin.1 al Legii nr.188/1999 este prevăzut ca drept salarial "suplimentul postului" și "suplimentul corespunzător treptei de salarizare", iar ca urmare a încetării suspendării, aceste reglementări au fost repuse în vigoare, totuși drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat, în funcție de natura lor, cuantumul și criteriile de acordare. Instanța nu poate crea drepturi, acest atribut aparținând puterii legislative. Acțiunea reclamantului s-a apreciat din această perspectivă ca prematură.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale, art.31 din Legea nr.188/1999, soluția încalcă prevederile art.53 din Constituție, care interzic restrângerea exercitării unor drepturi fundamentale, drepturile în discuție fiind drepturi salariale ce fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, drept fundamental al omului.
Instanța a încălcat și prevederile art.1 din Protocolul 1 CEDO, căci dreptul reclamanților este prevăzut prin lege, fiind un drept de creanță definit ca bun în convenția menționată.
În realitate, nu există impedimente de cuantificare a drepturilor în litigiu, prin similitudine cu sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern (25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002).
În drept se invocă prevederile Legii nr.188/1999, Legii nr.53/2003, Legii nr.544/2004.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997
Prin întâmpinare, intimata pârâtă solicită respingerea recursului, pe motiv că instanța a interpretat corect prevederile legale, drepturile în litigiu, deși introduse în textul legii, au fost suspendate în 2004 - 2006, nu sunt individualizate sub aspectul cuantumului și condițiilor de acordare și sumele nu sunt prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de stat.
Instanța apreciază recursul reclamantului ca nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat,interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel,ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit.c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit:"Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamantul nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamantul nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantului astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește critica reclamanților cu privire la încălcarea art.53 din Constituția României se reține că nici aceasta nu este fondată întrucât așa cum a argumentat instanța de fond în hotărârea atacată drepturile solicitate de reclamant nefiind reglementate sub toate aspectele care conturează conținutul lor concluzia este că reclamantul nu are încă aceste drepturi,nefiind drepturi actuale, acțiunea fiind prematură.
Instanța consideră că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului,astfel că nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9,art.304 /1 pr. civ. și recursul reclamanților se va respinge ca nefondat în temeiul art.312 al 1. pr. civ.
Intimata pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr. 516/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex./9.02.2009
Jud. Fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
