Anulare act administrativ . Decizia 106/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 106/CA
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția Generală Finanțelor Publice - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE I, cu sediul în I, str.-, nr.25, în contradictoriu cu intimații:, STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 920/CA/17.10.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurentă, și avocat -, pentru intimatul, lipsă fiind reprezentantul intimatului Statul Român.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Consilier juridic, pentru recurentă, depune la dosar precizări.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței Tribunalului Iași și respingerea acțiunii pentru că Administrația Finanțelor Publice nu are decât obligația de a restitui diferența dintre cele două taxe.
Avocat, pentru intimatul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere că G nr.50/2008 nu este aplicabilă în această cauză pentru că aplicarea acesteia ar încălca prevederile art.15 din Constituția României, referitoare la neretroactivarea legii civile, cât și prevederile G nr.686/2008 privind normele de aplicare a OG nr.50/2008, unde la capitolul 6 se arată că se restituie diferența dintre cele două taxe în trei situații, ce nu au aplicabilitate în această cauză. Depune chitanță onorariu avocat.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 920/CA din 17.10. 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Statul Român, prin reprezentant Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții la restituirea către reclamant a sumei de 3189 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și la plata dobânzii legale aplicabilă raporturile civile aferentă sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, de la data introducerii acțiunii și până la momentul restituirii sumei.
A fost respins capătul de cerere privind anularea adresei nr.54819/08.05.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice
-2-
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 662 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond, în motivarea sentinței, că reclamantul a achiziționat la data de 24.10.2007 un autoturism de ocazie marca autoturism Opel Astra, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, respectiv Germania, conform contractului de vânzare-cumpărare depus în copie la dosarul cauzei (tradus de un traducător autorizat), iar cu ocazia reînmatriculării în România a fost achitată contravaloarea taxei de primă înmatriculare prevăzută de art.2141-2143din Cod procedură fiscală, în cuantum de 3189 lei, conform chitanței fiscale seria -, nr. -/13.12.2007.
La data cumpărării autovehiculul era deja înmatriculat în circulație din 24.05.2005.
Pârâta în urma plângerii prealabile formulate de reclamantă a refuzat restituirea taxei de primă înmatriculare percepută nelegal susținând că nu există temei legal pentru restituire.
Tribunalul a reținut că autoturismul dobândit de reclamant la data de 24.10.2007 era deja înmatriculat într-unul din statele membre ale comunității europene, în speță Republica Germania, astfel încât raportat la prevederile art.90 din Tratatul CE, la jurisprudența CJCE reliefată de hotărârile pronunțate împotriva Poloniei și Ungariei (cauza C313/05 și cauzele C-333/05; /05), și la jurisprudența națională se constată că prevederile art.2141-2143din Codul fiscal nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE, taxa de primă înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import de natură a restricționa libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
Însuși Statul Român recunoaște caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare în preambulul OUG nr.50/2008 ("evitarea oricăror consecințe juridice negative") și prin abrogarea dispozițiilor art.2141-2143Cod fiscal, prin art.14 alin.2 din actul normativ amintit, în vederea instituirii taxei pe poluare începând cu data de 01.07.2008, prevederile OUG nr.50/1998 nefiind incidente în cauză ca urmare a imposibilității retroactivării legii civile potrivit art.15 din Constituția României.
La data soluționării prezentei cauze o instanță română deja a constatat în mod irevocabil că dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal, nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE (Sentința civilă nr.2563/07.11.2007 a Tribunalului Arad ) astfel încât având în vedere și jurisprudența CEDO reliefată de cauza Beian/România, în lumina art.148 alin.2 din Constituția României se va da efect dispoziției comunitare în sensul că pârâții vor fi obligați să restituie reclamantului suma de 859,51 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Întrucât taxa a fost percepută nelegal, tribunalul a obligat pârâții și la plata dobânzii legale aplicabile în raporturile civile, conform art.3 din OG nr.9/2000, în favoarea reclamantului, începând cu data introducerii acțiunii și până la data restituirii integrale a taxei de primă înmatriculare în raport de al cărei cuantum se va calcula și dobânda legală.
În ceea ce privește cererea de anulare a actului administrativ fiscal, reprezentat în viziunea reclamantului de adresa nr. 54819/08.05.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I (răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamant în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004), s-a constatat că este neîntemeiată întrucât răspunsul pârâtei la plângerea prealabilă nu întrunește trăsăturile (elementele constitutive) ale actului administrativ fiscal, astfel cum acestea sunt definite în art.41 din Codul d e procedură fiscală (art. 41 Cod procedură fiscală. oțiunea de act administrativ fiscal:
În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale).
Nefiind un act administrativ fiscal, simpla adresă emisă de pârâtă nu poate face obiectul acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ fiscal, astfel încât cererea de anulare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I - Administrația Finanțelor Publice a Județului I, invocând excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și
-3-
Finanțelor și susținând că, odată cu adoptarea OUG nr.50/2008, se poate restituit doar în parte taxa achitată.
Arată recurenta că, potrivit deciziei J nr.3268/6.10.2006, "acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect răspunderea statului, pentru lipsa de eficacitate a serviciilor publice, este inadmisibilă."
Statul nu este considerat subiect al raportului juridic de contencios administrativ în mod direct, acțiunea putând fi exercitată față de orice organ al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică.
Conform art.1 al.1 și 2 din HG 386/2007, F este organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea guvernului, el reprezentând Statul, ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop alt organ.
În litigiul dedus judecății nu este vorba de despre reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor în fața instanței, astfel încât nu poate avea calitatea de parte, iar organul competent care are calitate în privința restituirii taxei de primă înmatriculare este Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Pe fondul cauzei, se arată că nu există temei legal pentru restituirea sumei achitate de reclamant și că se impune aplicarea G nr. 50/2008.
În ceea ce privește hotărârea primei instanțe privind acordarea dobânzile legale, se arată că, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute pentru restituirea sumei pretinse, nici aplicarea dobânzilor la această sumă nu se justifică.
Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Reclamantul - intimat a cumpărat din Germania, la data de 24.10.2007, un autoturism Opel Astra pentru a cărui înmatriculare în România i s-a impus să achite suma de 3189 lei RON.
Taxa de primă înmatriculare se aplica numai autoturismelor second- hand din alte state, nu și celor din România.
Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, "nici un stat nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceste dispoziții din Tratatul Comunității Europene au rolul de a asigura libera circulație mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În contextul aderării la Uniunea Europeană, României îi revine obligația de a respecta dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, condiții în care taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.214 ind.1-214 ind.3 Cod fiscal și aplicabilă autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România apare ca fiind discriminatorie, împiedecând libera circulație a mărfurilor.
În această materie, Curtea de Justiție a Comunității Europene, s-a pronunțat în cauzele și (Ungaria) și (Polonia), reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituită de Ungaria și Polonia cu dip.art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Conform art.1 al.5 din Constituția României, respectarea constituției și a legilor este obligatorie, iar, conform art.148 alin.2 și 4, obligatorii sunt și tratatele constitutive ale Uniunii Europene, celelalte reglementări comunitare, autoritatea judecătorească fiind obligată să aducă la îndeplinire obligațiile rezultate din actul aderării.
Ca atare, judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și de a înlătura legea internă când este contrară celei comunitare, fiind fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată neconstituțională sau discriminatorie de o altă autoritate. În consecință, prin soluția dată, instanța de fond a procedat în mod corect apreciind că nu se impune aplicarea prevederilor OUG 50/2008.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantul la data de 13.05.2008, deci anterior intrării în vigoare a G5 0/2008, la 01.07.2008, iar taxa de primă înmatriculare a fost achitată în anul 2007.
-4-
OUG nr. 50/1998 a fost emisă în cursul soluționării cauzei, dispozițiile art.11 din acest act normativ, nefiind de natură să influențeze soluționarea litigiului prin limitarea restituirii taxei doar la diferența dintre suma plătită și cea reprezentând taxa de poluare conform OUG 50/2008.
Reglementarea intervenită pe parcursul soluționării cauzei este contrară art.6 din CEDO, semnificând, astfel precum s-a reținut în cauza Stan Rafinerias și Andreatis versus, ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței, ceea ce aduce o gravă atingere dreptului la un proces echitabil.
Nu în ultimul rând, este de menționat că, atât timp cât întreaga taxă de înmatriculare apare ca fiind nelegală, nu se justifică restituirea doar a unei părți a acesteia.
Apreciind, astfel, că instanța de fond a dat o justă soluționare cauzei, dispunând restituirea către reclamant a sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, Curtea consideră că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, ce reglementează obligativitatea plății, dobânzilor aferente acestei sume.
În consecință, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefundat,i menținând sentința atacată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de P - P - I împotriva sentinței civile nr.920/CA din 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -. - I -
.
Grefier,
Red.-08-04-2009
Tehnored. gref.TN
09.04.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
