Anulare act administrativ . Decizia 108/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 108/2010
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 278 din 2 iunie 2009, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 12 ianuarie 2010 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, după deliberare, în baza înscrisurilor existente la dosar și în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 278 din 2 iunie 2009 Tribunalului Bistrița -N a fost admisă acțiunea în contencios administrativ, ulterior precizată, formulată de reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI -N, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI, și în consecință, s-a dispus anularea parțială a dispozițiilor art.2 și 3 din Dispoziția nr.367 din 4.11.2008 emisă de Primarul comunei, respectiv anularea dispozițiilor prin care se stabilește acordarea îndemnizației de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului, începând cu data de 01.10.2008 și a fost obligat Primarul comunei la recuperarea sumelor acordate în temeiul dispozițiilor anulate.
În motivare se arată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI B-N a chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL comunei, solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr.367/2008, ca fiind nelegală și să îl oblige pe pârât la recuperarea sumelor acordate necuvenit.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată următoarele:
În conformitate cu disp. art. 19 lit. e din Legea nr. 340/2004, coroborat cu art. 3 alin. 1 și art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, Prefectul județului B-N a exercitat controlul de legalitate asupra dispoziției nr. 367/ 4.11.2008 privind stabilirea îndemnizațiilor pentru primarul și viceprimarul comunei, a salariilor de bază pentru funcționarii publici și a personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, începând cu data de 1.10.2008 și a constatat că aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale în vigoare în legătură cu salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu de specialitate al primarului.
În mod nelegal, la art. 2 și 3 al dispoziției s-au stabilit salariile funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei com., acordându-se printre alte sporuri și indemnizație de dispozitiv, începând cu data de 1.10.2008-31.12.2008, în condițiile în care l-a baza emiterii dispoziției stă sentința civilă nr. 578/CA/2007 din 21.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, prin care s-a admis, ca întemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de funcționarii publici din cadrul Primăriei com., în sensul,obligării pârâților să plătească drepturile salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 mai 2005, calculate la valoarea actualizată pentru fiecare reclamant în parte, în raport de perioada în care au avut calitatea de funcționari publici în cadrul administrației la primăria, cu aplicarea ratei inflației până la data plății efective", însă nu s-a dispus faptul ca acest spor să fie acordat și pentru viitor.
Prin dispoziția atacată s-a acordat în mod nelegal indemnizația de dispozitiv și personalului contractual, deși acest spor nu a fost stabilit prin sentința civilă susmenționată, și mai mult de atât a acordat acest spor și pentru viitor, începând cu data de 1.10-2008-31.12.2008, în condițiile în care, potrivit art. 31 alin. 1.3 din Legea nr. 188/1999, pentru funcționarii publici a fost instituit un sistem unic de salarizare, aceștia având dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului,suplimentul corespunzător treptei de salarizare, beneficiind de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții, dispozițiile acestei legi se aplică numai personalului militar și civil din cadrul Ministrului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ministerul d e Interne s-a transformat în Ministerul Internelor și Reformei Administrative și potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, de indemnizația de dispozitiv beneficiază cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul ministerelor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999, iar la pct. 31. 1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, de modificare a Ordinului nr. 275/2002, se explică că prin personal civil, în sensul ordinului, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Primarul și viceprimarul comunei, precum și funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului, nu fac parte din categoriile de personal care beneficiază de îndemnizația de dispozitiv prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999 și pct. 9. 2 și pct.31. 1 din Ordinul nr. 275/2002 al Ministerului Administrației și Internelor, și astfel, nu sunt îndreptățiți să primească îndemnizația de dispozitiv, stabilită prin art. 2 și 3 din Dispoziția nr. 367 din 4.11.2008 emisă de Primarul comunei.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, îndemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, iar, prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 275/2002 (modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/2003) au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne. Astfel, potrivit pct. 9.2 din Ordinul nr. 272/2002, așa cum a fost modificat și completat, îndemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar conform pct. 31.1 din același ordin, prin personal civil, în sensul ordinului, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual Ministerul Administrației și Internelor, personalul civil din MAI beneficiind de drepturile stabilite prin lege prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Prevederile legale mai sus menționate vizează acordarea îndemnizației de dispozitiv personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, iar potrivit art. 17 alin. 3 din OUG nr. 63/2003 (în vigoare la data emiterii Ordinului nr. 496/2003, și abrogată prin OUG nr. 30/2007) personalul MIRA (în prezent MAI) beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației,precum și, în limita bugetului aprobat, de îndemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Potrivit art. 18 alin. 3 din OUG nr. 30/2007, personalul MAI beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației în vigoare, iar personalul preluat potrivit OUG nr. 25/2007, beneficiază de îndemnizații și sporuri specifice din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 1.01.2008, iar structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor sunt reglementate de HG nr. 416/2007, care în Anexa 1 menționează instituțiile publice, organele de specialitate ale administrației publice centrale, structurile de ordine publică și siguranță aflate în subordinea MAI, care beneficiază de îndemnizația de dispozitiv, dar printre aceste nu se află funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului.
Așadar, din actele normative mai sus menționate se disting două categorii de personal civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și anume: o categorie ce face parte din structurile Ministerului Administrației și Internelor, care beneficiază de indemnizație de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul nr. 275/2002 al MAI, cu modificările și completările ulterioare, și; o altă categorie, a personalului din alte structuri publice centrale și locale,care nu se află în structura organizatorică a MAI și cărora nu îi sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr. 275/2002.
Cum funcționarii publici și personalul contractual din aparatul de specialitate al primarului nu se află în structura organizatorică a MAI (și între MAI și autoritățile publice locale nu există raporturi de subordonare, așa cum rezultă din disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 215/2001), nu le sunt aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr. 275/2002 și în consecință nu pot beneficia de îndemnizația de dispozitiv, ceea ce înseamnă că prevederile art. 2 și 3 din Dispoziția nr. 367 din 4.11.2008 a primarului comunei, în privința stabilirii îndemnizației de dispozitiv sunt nelegale.
Funcționarilor publici și personalului de specialitate din cadrul aparatului de specialitate al primarului li se aplică prevederile Legii nr. 118/1999 și a altor acte normative speciale și nu se poate reține că ar exista vreo normă legală prin care să se stabilească dreptul acestora la acordarea îndemnizației de dispozitiv.
Pe de altă parte, nu intră în competența primarului de a stabili drepturile salariale ale funcționarilor publici se stabilesc prin Acord colectiv de muncă, iar drepturile salariale ale personalului contractual prin contract colectiv de muncă și contract individual de muncă, astfel că și sub aceste aspect stabilirea îndemnizației de dispozitiv de către primar este nelegală.
Împrejurarea că prin sentința civilă nr. 958 din 3 decembrie 2008, invocată de pârât, s-ar fi respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de Prefectul județului B-N, împotriva Dispoziției nr.211 din 30.04.2008 adoptată de Primarul com., nu este în măsură să îi confere legalitate dispoziției atacate prin acțiunea de față, deoarece practica judiciară nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, o soluție dată într-un alt dosar soluționează un litigiu raportat doar în raport cu situația dată în acea cauză, efectele ei neextinzându-se și asupra altor litigii.
Așa, fiind, în limitele investirii sale, instanță a apreciat acțiunea, ulterior precizată, formulată de reclamant ca fiind întemeiată și în consecință, tribunalul a admis-o, în sensul că s-a dispus anularea parțială a art. 2 și 3 din Dispoziția nr. 367 din 4.11.2008 emisă de Primarul comunei, respectiv dispozițiile prin care se stabilește îndemnizația de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual de la Primăria comunei, și având în vedere că primarul, conform art. 68 alin. 1 lit. f din Legea nr. 215/2001, exercită funcția de ordonator principal de credite, a ost obligat la recuperarea sumelor acordate cu titlu indemnizație de dispozitiv în temeiul dispozițiilor anulate.
Împotriva sentinței a declarat recurs Primarul comunei, solicitând modificarea în totalitate sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în anulare înaintată de Prefectul Județului B-N ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, prin sentința atacată a fost admisă acțiunea în contencios administrativ promovată de Prefectul jud. B-N și s-a dispus anularea parțială a prevederilor art. 2 și 3 din Dispoziția nr. 367/04.11.2008 a Primarului comunei privind stabilirea indemnizațiilor pentru primarul și viceprimarul comunei, a salariilor de bază pentru funcționarii publici și a personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului.
În concret, prevederile art. 2 și 3 căror anulare parțială s-a dispus de către instanța de fond vizează acordarea indemnizației de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul de specialitate al Primarului comunei.
Așa cum s-a arătat în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, argumentele aduse prin acțiunea introductivă sunt pur speculative, lipsite de temeinicie și nesusținute de nici un temei legal.
Tribunalul admis cererea formulată de angajații din aparatul de specialitate al Primarului comunei și s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 578/CA/2008 asupra legalității acordării indemnizației de dispozitiv, în sensul obligării primarului la plata sporului solicitat.
Atâta timp cât acest drept a fost recunoscut printr-o sentință definitivă și irevocabilă, Primarul comunei a dispus acordarea sa prin emiterea unor dispoziții succesive, având în vedere calitatea sa de angajator și ordonator principal de credite.
Analizând recursul, instanța constată următoarele:
Astfel, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut faptul că funcționarii publici din aparatul propriu de specialitate al primarului nu fac parte din categoria funcționarilor publici angajați în structurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative și în consecință nu beneficiază de indemnizație de dispozitiv.
Cu privire la indemnizația de dispozitiv, instanța retine că, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496 din 28.07.2003, s-a modificat si completat Ordinul MAI nr. 275/2002 și astfel, potrivit punctului 9.2 din Ordinul nr. 275/2002, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar conform punctului 31.1 din același ordin, în cuprinsul noțiunii de personal civil, în sensul ordinului trebuie incluși funcționarii publici si personalul contractual din MAI. Conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din soldă în funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă si gradații, respectiv din salariul de bază. Potrivit art. 12 din OUG30/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Internelor si Reformelor Administrative, structura organizatorică și efectivele MIRA se aproba prin Hotărâre a Guvernului, iar în aplicarea acestei prevederi legale a fost adoptată HG 416/2007 care prin anexa 1 nu cuprinde consiliile locale, consiliile județene și primarii care potrivit Legii 215/2001 sunt autorități publice locale.
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior, de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Curtea mai constata următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 312.pr.civ. se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea atacată, ca fiind pe deplin legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 278 din 2 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/4.02.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
