Anulare act administrativ . Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIE NR. 1094/R-Cont
Ședința publică din 30 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17 în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM., împotriva sentinței nr. 207/10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SRL MARI, cu sediul în Mari, str. I -, nr. 195 B, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru recurenta - pârâtă, în baza delegației de la dosar și consilier - juridic - pentru intimata - reclamantă, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.
Consilier - juridic -, având cuvântul pentru intimata - reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Depune la dosar concluzii scrise pe care le susține oral în ședință publică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată la 12.06.2008, reclamanta - SRL Mari a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin V și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm.V, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei referitoare la restituirea taxei de primă înmatriculare, anularea soluției organului fiscal referitoare la plângerea prealabilă cu nr.8636/03.03.3008, obligarea Rm.V la restituirea taxei speciale în cuantum de 5.381,11 lei, actualizată cu dobânda legală, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că, în luna ianuarie 2008, a achiziționat o autoutilitară N1 marca Renault, tipul FC// Rapid RN eco 1,9 D, an fabricație 2001, pentru înmatricularea căreia a fost obligată să plătească în România taxă specială pentru autoturisme în cuantumul sus-menționat, așa cum rezultă din OP nr.92331/11.03.2008.
Această taxă, însă, este nelegală și a fost solicitată a-i fi restituită prin plângerea prealabilă nr.35/17585/01.04.2008, dar și prin contestația nr.55/23518/14.05.2008 adresată P V, cereri respinse de către autoritatea publică.
A mai arătat că, demersul privind restituirea taxei este justificat de caracterul ilegal și discriminatoriu al taxei instituite, obligație ce vine în contradicție cu prevederile art.148 alin.2 din Constituția României și art.90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
V, prin întâmpinarea formulată la 28.10.2008, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art.2141și art.2143din Legea nr.571/2003 Cod fiscal, coroborată cu dispozițiile HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea Legii nr.571/2003, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe considerentul că nu se poate vorbi de un caz al încălcării art.90 din Tratatul CE, dar și pentru faptul că aceasta nu constituie o taxă specială de reînmatriculare a autoturismelor în România.
S-a mai invocat și intervenția OUG nr.50/2008, în conformitate cu care s-a instituit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare, începând cu 01.07.2008.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr.207/CAF/10.02.2009, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, cererile nr.1, 2 și 3 formulate de reclamanta - SRL, prima ca inadmisibilă, iar a doua ca fără obiect, și a admis cererea reclamantei obligându-i pe pârâți să restituie acesteia suma de 5381,11 lei și dobânda legală, de la 01.04.2008 până la data plății efective, precum și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond, a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității, că, într-adevăr, art.2143din Legea nr.571/2003 reglementează cazurile de scutire la plata taxelor speciale, însă, reclamanta își întemeiază acțiunea pe disp.art.148 alin.2 din Constituția României și art.90 din Tratatul privind instituirea CE.
Referitor la primul capăt al cererii reclamantei, instanța a reținut că acesta este inadmisibil, deoarece nu se solicită anularea unui act administrativ, așa cum este el definit prin Legea nr.554/2004.
Referitor la cel de-al doilea capăt al cererii, acesta a fost considerat ca fără obiect, deoarece, în cauză, nu există o decizie pronunțată de un organ jurisdicțional al pârâtei, înscrisul de la fila 8, fiind doar o adresă de răspuns a pârâtei la cererea reclamantei și nu o decizie pronunțată într-o contestație, cum greșit a susținut reclamanta.
În ceea ce privește fondul cererii reclamantei, instanța de fond a apreciat, în raport de disp.art.90 paragraful 1 din, că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, altfel s-ar limita libertatea statelor în materie fiscală prin restricționarea liberei circulații a mărfurilor.
Față de reglementările dreptului comunitar, reclamanta - persoană juridică română -, se poate adresa autorităților administrative și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază.
Prin urmare, dispozițiile art.90 alin.1 din interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, iar actul administrativ-fiscal în cauză este vătămător pentru reclamantă.
S-a mai susținut că, potrivit reglementărilor în vigoare, la data importului autoturismului de către reclamană, taxa specială pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România, în cuantumul prevăzut de art.2141alin.3 Cod fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și ceilalți coeficienți de corelare a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii, taxă percepută însă și pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.
Astfel, acest regim fiscal stabilit de dreptul intern a fost apreciat de instanța de fond ca discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitate,și că, în raport de principiile Dreptului comunitar, normele acestuia sunt obligatorii pentru instanțele naționale, având prioritate dreptul comunitar, așa cum rezultă din textul art.148 alin.2 și 4 din Constituția României.
În consecință, s-a apreciat că modificarea Codului fiscal prin Legea nr.343/2006 și introducerea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme încalcă în mod direct dispozițiile art.90 alin.1 din și, implicit, ale Constituției României.
Taxa de primă înmatriculare solicitată de reclamantă, în cuantum de 5381,11 lei a fost încasată la bugetul statului, astfel că, în raport de Normele Europene menționate, la care țara noastră a aderat, urmează a fi restituită acesteia, reactualizată începând cu data de 01.04.2008 și până la plata efectivă a acesteia.
S-a mai reținut că solicitarea reclamantei este justificată și în raport de prevederile art.1 alin.1 din Legeanr.554/2004, ce reglementează vătămarea persoanei într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ apreciat ca nelegal sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către V - în nume propriu- și pentru Mun.Rm.V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe temeiul art.304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că:
- în mod greșit, a fost respinsă excepția invocată de aceasta privind inadmisibilitatea cererii, cu motivarea că acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.90 din Tratatul CE și Constituția României, astfel că prin aceasta au fost încălcate disp.art.2141și art.2143din Legea nr.571/2003 Cod fiscal, dispoziții legale în vigoare la data plății. Raportat la aceste dispoziții legale instanța trebuia să rețină că reclamantul nu a făcut dovada că se află în una din situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal, precum și că autoturismul cumpărat de către reclamant nu face parte din produsele fabricate sau achiziționate din UE pentru a li se aplica dispozițiile art.90 din;
- pe fondul cauzei, susținerile reclamantei, însușite cu ușurință de către instanța de fond, încalcă dispozițiile art.2141și urm.din Legea nr.571/2003 Cod fiscal, iar interpretarea dată acestora de către organul fiscal nu vine în contradicție cu principiile consacrate de art.90 și art.148 din Constituția României legate de principiile priorităților dreptului comunitar asupra legislației interne;
- în speță, instanța de fond nu a observat că această taxă nu se aplică exclusiv autoturismelor second hand provenind din alte state membre ale UE, ci tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima oară în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională; ca urmare, instituirea criteriului primei înmatriculări în România, conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate ce nu depinde de proveniența sus-arătată, situație în care nu se poate vorbi, în nici un caz, de încălcarea normelor menționate de către intimata-reclamantă;
- în final, a precizat că acestei taxe i s-au adus modificări legislative prin OUG nr.50/21.04.2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu termen de intrare în vigoare la 01.07.2008, ceea ce conduce la concluzia legalei perceperi a taxei în litigiu de către organele fiscale.
În concluzie, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiurile invocate, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, vizând excepția inadmisibilității acțiunii, considerată greșit apreciată de judecătorul fondului, se reține că acesta, în mod corect, a interpretat dispozițiile referitoare la temeiul de drept menționat în susținerea acțiunii. Într-adevăr, solicitarea acesteia a fost corect încadrată în textul art.148 alin.2 din Constituția României și art.90 din Tratatul prind instituirea Comunității Europene, dar și ale art.10 și 11 din Legea contenciosului administrativ și nu pe întemeierea considerată ca fiind cea incidentă cauzei, de către organul fiscal.
De subliniat că, ne aflăm în prezența unui refuz de restituire nejustificat, având în vedere prevederile dreptului comunitar, ceea ce face ca, într-adevăr, excepția inadmisibilității să fie neîntemeiată.
În ceea ce privește critica vizând fondul cauzei, se va sublinia că, față de obiectul cauzei cu care a fost învestită instanța de fond, respectiv lămurirea aspectului dacă taxa de înmatriculare, prevăzută ca obligatorie de textele de lege interne, contravine sau nu Tratatului Uniunii Europene - art.90 pct.1, aceasta a fost corect dezlegată, soluția de restituire a taxei, fiind în conformitate cu normele europene.
Astfel, curtea constată că, în situația dată, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și că nici nu se respectă prevederile art.90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană.
Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne ce discriminează produsele provenite din alte state membre ori din țară.
Faptul că, pe parcursul soluționării litigiului a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 - privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
De subliniat că instanța are competența de a constata neconcordanțe între prevederile art.2141- 2143din Legea nr.551/2003 - Cod fiscal și norma prevăzută de art.90 din Tratat, având în vedere principiile efectului direct al normei comunitare cu caracter obligatoriu față de dreptul intern și principiul efectului util al normei comunitare.
Pe de altă parte, instanța de fond a procedat corect și legal și din perspectiva faptului că în conținutul art.148 alin.4 din Constituție nu se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național, dar și ținând cont de regulile Curții de justiție, unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată dacă o regulă din dreptul intern ar putea împiedica o instanță să nu o poată trata.
Prin urmare, judecătorul național este învestit cu capacitatea și competența de a da el însuși efect util normei comunitare, fără a apela la legiuitor pentru a abroga norma internă contrară ori la alte autorități, cum ar fi, de pildă, Curtea Constituțională pentru a tranșa această chestiune.
Din această perspectivă, reclamanta este îndreptățită la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții din dreptul intern contrare, însă, normelor comunitare.
Așa fiind, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.554/2004 și OG nr.92/2003, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, în nume propriu și în numeleADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM., împotriva sentinței nr. 207/10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SRL MARI, cu sediul în Mari, str. I -, nr. 195 B, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.IB/04.11.2009
EM/5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
