Anulare act administrativ . Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1094
Ședința publică de la 23.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 2013 pronunțată Tribunalul Călărași la data de 03.12.2008 în dosarul nr- ( număr format vechi 2769/C/2008), în contradictoriu cu reclamanta -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - reclamantă - prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatei - reclamante precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar și Concluzii.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2013/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă a fost admisă contestația formulată de reclamanta - -, împotriva deciziei nr.33/29.09.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, dispunându-se anularea deciziei și exonerarea reclamantei de plata sumelor reținute de organul fiscal emitent al deciziei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta-contestatoare a fost supusă unui control de inspecție fiscală, cu obiectivul și concluziile expuse în Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nr.157/ 17.07.2008.
Din actele depuse, coroborate cu susținerile părților, se desprinde o concluzie clară, împărtășită de ambele părți, în sensul că produsele agricole livrate de contestatoare în schimbul muncii prestate, au fost acordate de această plată salarială în natură, conform clauzei din contractele încheiate cu muncitorii sezonieri.
Conform dispozițiilor art. 211 Cod proc. fiscale, decizia de soluționare a contestației formulate pe cale administrative cuprinde preambul, considerente și dispozitiv.
Această structură este prezentate ca o condiție de forma a actului administrativ jurisdicțional, fără ca dispoziția legii se prevadă sancțiunea nulității actului, pentru lipsa vreunui element structural, ceea ce înseamnă ce actul devine anulabil în cazul contestării legalite1u acestuia și pentru acest motiv.
Pentru egalitate de tratament în fața legii, nu poate sancționa doar contribuabilul dacă nu își motivează contestația și nu prezintă dovezile în susținerea ei conform art. 217 a1.1 Cod proc. fiscale, fără ca și reciproca să fie valabilă.
Astfel, sub aspectul considerentelor reținute de organul care a soluționat contestația formulată pe cale administrativă, s-a constatat ca este fondată critica formulată, acestea lipsind cu desăvârșire.
Într-o interpretare total eronată și cu referire la o serie de dispoziții normative incidente, organul fiscal asimilează plata în natură cu livrarea (vânzarea) de bunuri către muncitorii sezonieri, deși codul fiscal i de procedură fiscală reglementează la capitole distincte livrarea de bunuri, dar și categoriile de venituri ce intra sub incidența codului fiscal.
Atâta timp cat veniturile de natură salarială sunt stabilite de legiuitor în bani sau în natură, rezultă că societatea angajatoare datorează statului numai acele obligații fiscale stabilite în funcție de natura veniturilor.
A interpreta altfel, înseamnă a încălca dispozițiile legislației fiscale, cu consecințe grave pentru contribuabil, mai ales când nerespectarea vine tocmai din partea statului, prin reprezentanții săi din teritoriu.
Ori, atâta timp cât organul fiscal recunoaște ca plată făcută în natură este cea de natură salarială în accepțiunea codului fiscal, nu mai există nici un dubiu ca societatea contestatoare nu datorează obligatule fiscale stabilite suplimentar.
Mai mult, organul fiscal susține ca această plată este asimilată livrării de bunuri (vânzării) către muncitorii sezonieri, doar pentru considerentul ca expediția s-a făcut cu avize de însoțire marfă, fără factură fiscală emisă, dar și pentru că, contravaloarea mărfii este înregistrată la capitolul cheltuieli.
Deși exprimă un astfel de punct de vedere, organul fiscal nu face referire în nici un fel la forță de muncă a societății contestatoare pentru a se stabili daca are salarială permanenți i cu atribuții de genul celor prestate de muncitori sezonieri, sau se confirmă punctul de vedere, convenit cu contractele de muncă verificate de organul fiscal, privind desfășurarea muncilor agricole cu angajați sezonieri, întrucât nu se justifică acest tip de activități în tot timpul anului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta arătând că Decizia nr.33/2008 conține toate elementele prevăzute de lege, situația de fapt și de drept fiind expusă foarte clar. Organul fiscal competent a soluționat contestația formulată pe cale administrativă exclusiv în limitele sesizării, conform art.213 alin.1 Cod pr.fiscală.
Pe fondul cauzei a precizat că obiectivul inspecției fiscale l-a constituit inspecția privind modul de constituire, declarare și virare a impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat al statului de către reclamantă și nu de către muncitorii zilieri.
Față de disp. art.1 alin.2 și 3 din Legea nr.345/2002 și ale art.126 alin.1 din Legea nr.571/2003, organul de inspecție fiscală a demonstrat faptul că plata efectuată de contestatoare, cu produse agricole pentru servicii prestate acesteia de diverși furnizori (în speță, muncitori zilieri), este o livrare de bunuri, având loc transferul dreptului de proprietate asupra acestora din proprietatea contestatoarei în proprietatea persoanelor fizice, societatea având obligația colectării TVA.
Din disp. art.128 din Legea nr.571/2003 și ale pct.4 alin.2 din HG 44/2004 rezultă intenția legiuitorului de a prevedea în mod explicit faptul că livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate cu plată intră în sfera de aplicare a TVA.
Recurenta a mai arătat că organul de inspecție fiscală a reținut în mod corect că potrivit art.155 alin.2 și 3 Cod fiscal, pentru produsele agricole livrate muncitorilor zilieri cu avize de însoțire marfă, societatea trebuia să emită facturi fiscale.
Cu privire la impozitul pe profit a menționat că sumele reprezentând contravaloarea cantităților de cereale livrate muncitorilor au fost înregistrate pe cheltuieli, fără a înregistra venituri și fără a calcula, înregistra, declara și achita impozitul pe profit aferent.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a apreciat instanța de fond că reclamanta nu datorează obligațiile fiscale stabilite suplimentelor de către recurenta pârâtă având în vedere că plata efectuată de reclamantă, cu produse agricole, pentru munca prestată de muncitorii zilieri nu constituie o livrare de bunuri în sensul Legii nr.571/2003.
Conform art.128 din acest act normativ, pentru a defini o operațiune drept livrare de bunuri către o altă persoană trebuie să aibă loc un transfer al dreptului de proprietate.
În speță, operațiunea prin care reclamanta și-a achitat obligația, prin plata în natură, pentru munca prestată de către muncitori nu poate fi considerată o livrare de bunuri și în consecință, această operațiune nu îndeplinește condițiile impuse de textul de lege pentru a se aprecia că intră în sfera de aplicare a TVA.
Atribuirea acestor produse se face în baza contractului încheiat de reclamantă la data de 18.05.2003 cu conducerea echipei de muncitori zilieri, aceasta reprezentând o cheltuială pentru reclamantă, iar contractul de muncă nu reprezintă un contract de prestări servicii, bunurile obținute în baza acestuia fiind venituri de natură salarială.
Împrejurarea că produsele obținute din activitatea reclamantei au fost evidențiate în contabilitate la valoarea acestora la cost de producție, TVA aferentă achizițiilor pentru înființarea culturilor fiind dedusă integral, nu schimbă natura operațiunii de acordare a bunurilor către muncitorii zilieri din plată a unor venituri salariale în livrare de bunuri.
De altfel, recurenta a recunoscut că această plată în natură a muncii prestate are natură salarială. acesteia cu livrarea de bunuri nu poate fi făcută doar pentru că expediția bunurilor s-a făcut cu avize de însoțire a mărfii a cărei contravaloare s-a înregistrat la capitolul cheltuieli, ci trebuie avută în vedere natura contractului în temeiul căruia muncitorii și-au desfășurat activitatea și au fost remunerați cu bunuri.
Cu privire la impozitul pe profit se constată că recurenta are în vedere aceeași împrejurare, și anume că operațiunea de acordare a produselor în schimbul serviciilor prestate de zilieri este asimilată unei livrări de bunuri.
Recurenta susține că reclamanta a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu serviciile prestate de terți, dar nu a înregistrat veniturile din livrarea produselor finite.
Sub acest aspect, rezultă din actele depuse la dosar că a fost înregistrată la capitolul cheltuieli contravaloarea cantității de bunuri acordată cu titlu de salariu, înregistrată făcându-se la momentul recoltării acesteia, iar ulterior la data acordării lor pentru munca prestată s-a realizat descărcarea de gestiune.
Față de toate aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 2013 pronunțată Tribunalul Călărași la data de 03.12.2008 în dosarul nr- (număr format vechi 2769/C/2008), în contradictoriu cu reclamanta -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
15.05.2009
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura, Stânișor Denisa Angelica
