Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1096/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1096
Ședința publică de la 23.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1914 pronunțată Tribunalul Călărași la data de 26.11.2008 în dosarul nr- ( număr format vechi 2974/C/2008), în contradictoriu cu reclamanții, și cu pârâții TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 16.04.2009, întâmpinare formulată de intimații - reclamanți la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății, în cuprinsul căreia au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2.pr.civ.
Curtea, constatând că atât prin cererea de recurs cât și prin întâmpinarea depusă la dosar s - a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr- reclamanții, () și, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI, și Ministerul Justiției, reprezentat prin Ministrul de Justiție, pentru ca prin hotărâre a judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de alt.31 al.l lit.c și d din Lg.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, ce au fost suspendate doar până la data 31.12.2006, după care își produc efectele juridice dispozițiile prin care au fost acordate, începând cu data de 22.03.2004 și în continuare, până la apariția actului normativ de unificare a dispozițiilor legale în materia salarizării funcționarilor publici precum și a altor drepturi, proporțional cu perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți;
- obligarea Ministrului Justiției să emită un ordin prin care să stabilească cuantumul fiecăruia din sporurile solicitate în baza alt.31 lit.c și d din /1999 modificată și completată prin actele normative pe care le invocăm în continuare în considerentele pe care le vom expune în dovedirea drepturilor arătate începând cu data de 22.03.2004 până la data pronunțării hotărârii, precum și pe viitor până la apariția actului normativ de unificare a dispozițiilor legale În materia salarizării funcționarilor publici precum și a altor drepturi;
- obligarea pârâtului Ministrul Justiției să emită actul administrativ (ordinul)în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere în caz de neexecutare a hotărârii instanței;
- obligarea angajatorului, respectiv pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTI prin Tribunalul Călărași, unde funcționează în calitate de funcționari publici să efectueze însemnările corespunzătoare în carnetele de muncă prin înscrierea salariului stabilit în baza sporurilor solicitate retroactiv și în continuare, urmând a se proceda la recalcularea salariilor cuvenite prin luarea în considerare a tuturor drepturilor de care beneficiem în prezent, după rămânere a irevocabilă a sentinței."
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții arată că s-au adresat Tribunalului Călărași cu cererea nr.4328/28.10.2008 și au solicitat acordarea sporurilor arătate începând cu data de 22.03.2004 la zi.
Conform răspunsului comunicat în termenul legal, cererea nu le-a fost soluționată favorabil întrucât nu există posibilitatea alocării fondurilor necesare plății față de situația lipsei reglementării privind cuantumul fiecăruia dintre cele 2 sporuri.
Din acest motiv, reclamanții apreciază că lipsa reglementării privind cuantumul sporurilor nu le poate fi imputată, însă nu pot fi lipsiți de drepturile lor din moment ce suspendarea a operat până la data de 31.12.2006, astfel că începând cu 01.01.2007 erau îndreptățiți să beneficieze de cele 2 sporuri reglementate de an.31 al.l lit.c și d din Lg.188/1999.
Reclamanții mai arată că în prezent sunt abrogate normele de suspendare ale celor două sporuri, motiv pentru care apreciază că instanța de fond le poate analiza din punct de vedere al neconstituționalității lor, prin raportare la art.53 al.l și 2 din Constituția României.
Astfel, consideră că prin această suspendare drepturile lor au fost golite de substanță, fiind practic înlăturate, deși restrângerea drepturilor și libertăților nu se poate face decât pentru cazurile excepționale prevăzute expres la art.53 al.l și 2 din Constituția României.
-se în nici una din ipotezele constituționale, fiind încălcate și dispozițiile an.38 și 39 al.l din Codul Muncii, reclamanții solicită acordarea drepturilor de la data de 22.03.2004.
Întrucât au constatat că refuzul Tribunalului Călărași privind plata sporurilor este unul justificat de lipsa normelor legale care să reglementeze cuantumul celor două sporuri, au solicitat Ministerului d e Justiție, prin Ministrul de Justiție să emită un ordin prin care să cuantifice cele două sporuri, întrucât tăcerea legiuitorului nu împiedică pârâtul să emită un ordin în baza și în executarea legii, conform an.75 din Lg.24/2000 R, în termenul stipulat de Lg.554/2004.
Având în vedere că nu le poate fi imputată lipsa reglementării legale privind cuantumul sumelor, dar și argumentele aduse în favoarea lor privind plata drepturilor începând cu data de 22.03.2004, reclamanții solicită și actualizarea sumelor ce li se cuvin de la data nașterii drepturilor până la data plății.
Întrucât au făcut dovada drepturilor lor cu toate consecințele ce le implică în materia salarizării, solicită și admiterea capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă cu consecințele ce decurg din acordarea acestor drepturi.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri în copie.
În drept: Constituția României, /2003 ( Codul Muncii ), Lg.188/1999 privind statutul funcționarului public, republicată și actualizată, Lg.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Au depus și note scrise.
În termen legal, pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive întrucât președintele Curții de APEL BUCUREȘTI numește personalul auxiliar și pe cel din departamentul economica-financiar și administrativ, iar președintele Tribunalului Călărași este ordonator secundar de credite, astfel că Tribunalul Călărași este angajator al reclamanților.
Pentru acest motiv a solicitat respingerea acțiunii reclamanților pe cale de excepție.
In al doilea rând, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.31 din OUG nr.6/ 2007, întrucât aveau posibilitatea contestării actului administrativ de respingere a drepturilor solicitate în termen de 30 de zile de la comunicare.
Tot pe cale de excepție, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți pentru perioada anterioară datei de 05.11.2005, invocând prescrierea dreptului la acțiune.
Pe fond, pârâtul solicită respingerea acțiunii întrucât drepturile solicitate nu sunt fundamentale, astfel că legiuitorul poate să intervină în sensul modificării, abrogării, sau să le stabilească perioada de acordare. Sub acest aspect, suspendarea dreptului nu contravine dispozițiilor legale în vigoare.
Referitor la drepturile solicitate, pârâtul arată că ele sunt reglementate generic în Lg.188/1999, motiv pentru care reclamanții nu își pot valorifica un drept de creanță care nu este cuantificat, ceea ce lipsește hotărâre a de scopul ei final, anume executarea.
Pentru motivele expuse, solicită respingerea acțiunii reclamanților, Deși legal citați, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.914/26.11.2008, Tribunalul Călărașia respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Justiției.
A admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâți în solidar la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și coeficientul corespunzător treptei de salarizare proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, începând cu data de 22.03.2004-26.11.2008 și în continuare până la apariția unui act normativ de abrogare sau modificare a acestor drepturi.
A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită un ordin cu caracter normativ pentru cuantificarea drepturilor solicitate de reclamanți în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe
sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, în caz de neexecutare a dispozițiilor stabilite de instanță.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin Tribunalul Călărași, să efectueze însemnările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, conform drepturilor stabilite cu consecința recalculării salariilor cuvenite fiecăruia dintre reclamanți, după rămânerea irevocabilă a sentinței.
În esență în motivarea sentinței prima instanță a reținut că atâta timp cât actul normativ ce reglementează statutul funcționarilor publici prevede un drept fundamental, garantat constituțional, respectiv salariul, indicând elementele componente ce trebuie obligatoriu că le conțină aceasta, nu se poate susține că în lipsa cuantumului funcționarii pot fi lipsiți de beneficiul lor.
Împotriva sentinței în termen legal a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și, criticând-o pentru următoarele motive:
-disp.art.31 al.1, Legea 188/1999 stabilesc cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să se stabilească ulterior;
-așa cum a statuat Curtea Constituțională în deciziile pronunțate cu privire la prima de concediu, beneficiul unor drepturi salariale suplimentare nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art.53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 cod pr.civ. și sub toate aspectele conf.art.3041cod pr.civ. Curtea reține următoarele:
Art.29 din Legea nr.188/1999 care la alin.1 lit. c) și d) prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din suplimentul postului și suplimentul gradului, a fost introdus prin Legea nr. 161/2003.
In perioada 2004 - 2006, aplicarea acestor prevederi a fost suspendată prin OUG nr. 92/2004,aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin OG nr. 2 /2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Pentru a fi posibilă calcularea celor două suplimente a căror acordare o solicită reclamanta, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici,este necesară existenta unor dispoziții legale date în aplicarea (executarea) art.29 alin. 1 lit.c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea dispozițiilor legale sus menționate.
Se constată că până în prezent nu a fost reglementată modalitatea de calcula celor două suplimente, iar acordarea acestor drepturi presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat.
O eventuală cuantificare de câtre instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 care a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care nu este însă posibil de exercitare efectivă.
Mai mult, nu este admisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 o acțiune prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Având în vedere că în cazul suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a fi stabilită odată cu adoptarea prin lege a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, Curtea va admite recursul și în temeiul disp.art.312 al.2 cod pr.civ. va modifica sentința și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1914 pronunțată Tribunalul Călărași la data de 26.11.2008 în dosarul nr- ( număr format vechi 2974/C/2008), în contradictoriu cu reclamanții, și cu pârâții TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red. GREFIER
EF/2ex.
17.06.2009
Tr.
Jud.SE
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura, Stânișor Denisa Angelica
