Anulare act administrativ . Decizia 11/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/2009
Ședința publică din 7 ianuarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GERFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta ASOCIAȚIA împotriva sentinței civile nr. 1110/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI prin PRIMAR, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 - PREFECTURA JUDEȚULUI C, PRIMARUL comunei, având ca obiect anulare act administrativ contract de concesionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a prima strigare se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor pârâților, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul pârâtei solicită instanței acordarea unui termen în vederea depunerii înscrisurilor solicitate de către instanță la termenele anterioare.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de către reprezentantul pârâților, având în vedere faptul că s-au mai acordat termene pentru depunerea acestor înscrisuri.
Reprezentantul pârâților solicită lăsarea cauzei la sfârșitul dezbaterilor pentru a putea depune aceste înscrisuri.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a se depune înscrisurile solicitate pârâtului Consiliul Local al comunei.
La a doua strigare, se prezintă consilier juridic care depune la dosarul cauzei toate înscrisurile solicitate de către instanță la termenele anterioare, relevând instanței că data la care reclamanta a luat la cunoștință despre contractul de concesiune, este data la care s-a făcut anunțul în presă, referitor la organizarea licitației pentru concesionarea imobilului. Mai relevă faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul intimatului solicită instanței respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Față de chestiunile puse în discuție cu privire la instanța competentă soluționării acțiunii relevă faptul că în opinia sa, acțiunea ar trebui să fie judecată în primă instanță, de către Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ, iar dacă este interpretată ca o acțiune de anulare a contractului de concesiune ar trebui judecată de către o instanță de drept comun.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.110 din data de 13 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă excepția prescripției extinctive și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA "TRIMF" împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în conformitate cu prev. art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în vigoare din data de 07.01.2005, acțiunile prin care se solicită anularea actului administrativ individual pot fi introduse în termen de șase luni și cel mai târziu la un an de la data emiterii actului, iar acțiunea promovată de reclamantă este introdusă după termenul permis de lege.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și rejudecând, a fi admisă acțiunea extinsă și precizată.
În susținerea celor solicitate, recurenta arată că reținerile instanței prin raportare la data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 este greșită întrucât abia după apariția legii nr. 247/2005 a apărut cadrul legislativ prin care asociația a putut să i-a ființă, să dobândească capacitatea deplină, reprezentat legal, etc. iar conform art. 14 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 167/1958 prescripția nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exercițiu cât timp nu are reprezentat legal. Prescripția arată recurenta, ar putea începe să curgă de la data la care asociația s-a înființat legal, dar în lipsa unui titlu de proprietate asupra terenului în cauză, nu ar fi avut calitate procesuală activă. În consecință, arată recurenta, termenul de șase luni trebuie socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul contractului atacat prin acțiune.
Răspunzând celor invocate prin reprezentant, intimatul Consiliul Local al Comunei a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul declarat în raport cu actele dosarului, normele juridice pe care s-a fundamentat demersul, Curtea reține următoarele:
Prin demersul introductiv de instanță, așa cum a fost precizat și extins, recurenta a solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 168/2005, fiind viciat de lipsa consimțământului adevăratului proprietar, în sensul prev. de Legea nr. 544/2005.
Contractul de concesiune a cărui anulare se cere, a fost încheiat, așa cum rezultă din preambulul acestuia, în temeiul Legii nr. 215/2001.
Actul normativ arătat, prin dispozițiile sale statuează că actele emise cu încălcarea prevederilor prezentei legi, pot fi atacate și/sau în justiție, iar acțiunea se introduce la secția de contencios.
Potrivit Legii contenciosului administrativ, în vigoare la momentul sesizării, prin disp. art. 1 statuează că: orice persoană care se consideră vătămată într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim.
Prin art. 7 al aceluiași act normativ se prevede că "înainte de a se adresa instanței de contencios competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de treizeci de zile de ladata comunicăriiactului revocarea.
Același articol alin. 3 mai prevede că este îndreptățită să introducă plângerea prealabilă persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept dinmomentul în care a luat la cunoștință pe orice cale de existența acestuia.
Tot astfel, prin art. 11 alin. 1 al aceluiași act normativ se prevede că cererile prin care se solicită anularea actului administrativ individual se pot introduce în termen de șase luni de la data primirii răspunsului sau, după caz, data comunicării refuzului, iar prin alin. 2 al aceluiași articol se prevede că pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an.
Totodată, prin alin. 3 al articolului arătat se prevede că în cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Agenția Funcționarilor Publici, termenul curgede la datacând s-a cunoscut existența actului nelegal.
Din textele enunțate se observă că legiuitorul face referire la "comunicarea actului" rezultând astfel că vizează ipoteza în care actul este contestat de beneficiarul acestuia, de cel la care se referă sau de orice altă persoană căreia prin ipoteză i se comunica actul sau ia cunoștință pe orice cale de existența actului. Acest moment al comunicării sau luării la cunoștință este și momentul de la care se calculează termenul pentru introducerea cererii la instanță. Și este așa întrucât a accepta teza că termenul pentru sesizarea instanței nu ar începe să curgă de la data la care s-a luat efectiv cunoștință de actul atacat, ar însemna să se încalce mai multe principii ce guvernează procedura judiciară printre care principiul echității, egalității părților ca formă specifică de manifestare a principiului egalității în drepturi, cât și al liberului acces la justiție, la o cale efectivă concretă. Or, nu acesta a fost scopul prevăzut de legiuitor, aceasta rezultând implicit din lege că, momentul curgerii termenului în raport cu aceste dispoziții de imediată aplicabilitate constituindu-l acela al luării la cunoștință. De altfel, acesta este și momentul consacrat pe cale jurisprudențială.
În speță, actele relevă că recurenta ar fi aflat de existența contractului în cursul soluționării demersului judiciar referitor la reconstituirea dreptului de proprietate. Acest act nu a fost comunicat și nici publicat, respectiv despre acesta recurenta nu a avut cunoștință și ca atare nu se poate vorbi de un moment în baza căruia se calculează termenul pentru introducerea acțiunii în instanță în vederea anulării actului. Or, momentul avut în vedere de prima instanță, așa cum rezulta din considerentele hotărârii atacate l-a constituit data de 7 ianuarie 2005. Această dată, față de data luării la cunoștință, nu poate constitui momentul luării în considerare la calculul termenului întrucât, așa cum s-a arătat, aceasta ar duce la o încălcare a principiilor mai sus enunțate, iar sub acest aspect, susținerile recurentului cu privire la greșita reținere a termenului de calcul și a tardivității sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Prin urmare, față de cele arătate de părți prin recurs, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea și trimite cauza spre rejudecare în vederea examinării celor invocate de părți prin recurs. Cu acel prilej instanța va analiza susținerile, va administra probe, iar, în eventualitatea invocării altor excepții, în măsura în care va aprecia ca sunt neîntemeiate va examina legalitatea actului după analiza și verificarea apartenenței bunului la domeniul public sau privat dat fiind adresele emise de autorități.
Cât privește cererea privind acordarea cheltuielilor în contextul trimiterii spre rejudecare se apreciază că este prematură, examinarea acestora urmând a fi făcută cu acel prilej raportat la culpa procesuală și justificarea prin actele ce se vor depune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA "TRIMF" împotriva sentinței civile nr. 1.110 din 13 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Respinge ca prematur formulată cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./3 ex./02.02.2009.
JUD.FOND:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș, Axente Irinel
