Anulare act administrativ . Decizia 1123/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1123/
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.783/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata-reclamantă SC Universal SRL Târgu-M prin avocat, lipsă recurenta-pârâtă DGFP M- Târgu-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art.17 al Legii nr.146/1997, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamante cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.783/21 noiembrie 2008 Tribunalului Mureș, dos. nr-, au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă și fost admisă acțiunea reclamantei " Universal" SA în contradictoriu cu pârâta M și, în consecință, s-a dispus anularea punctului 2 din deciziei nr.161/25.02.2008 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta la plata sumei de 4169 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că nu au fost încălcate dispozițiile art. 42 și 43 din OUG nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap având în vedere că, conform formularelor tipizate ale AJOFM aceasta din urmă nu a repartizat reclamantei persoane cu handicap.
În perioada ianuarie 2002 - noiembrie 2007, perioadă în care i se impută reclamantei de către pârâtă cele consemnate în actele administrativ fiscale atacate, au fost angajate 410 persoane în baza solicitărilor depuse de Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea.
În continuare, prima instanță relevă că reclamanta a depus la AJOFM M, trimestrial, situațiile privind locurile de muncă vacante. În acest sens, instanța de fond are în vedere formularele uzitate de AJOFM, iar în acestea existau rubrici ce se referă la toate categoriile de persoane, inclusiv la persoanele cu probleme sociale, respectiv la persoanele cu handicap.
Ca atare, instanța de fond consideră că suma de 119.024 lei reținută în actele administrativ fiscale nu este datorată de reclamantă.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs M solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive.
În motivele recursului se arată că reclamanta nu a respectat dispozițiile art.11 alin.1 și 5 din Legea nr.554/2004 deoarece reclamanta a primit decizia nr.161/25.02.2008 însă nu a atacat-o decât prin precizarea de acțiune care este tardivă.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art.42 din nr.OUG102/1999, precizate mai sus, reclamanta nefăcând dovada că ar fi solicitat AJOFM repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective, astfel că nu este exceptată de la plata lunară prevăzută de art.42 alin.2 din nr.OUG102/1999. Totodată, recurenta mai susține că intimata nu a respectat nici dispozițiile art.43 alin.2 din OUG nr. 102/1999 care prevede care sunt informațiile complete care trebuie să fie conținute în formularele prevăzute de Instrucțiunile cu nr.1008/2003, la art.2 alin.1 pct. 3 și art. 5.
Intimata a depus întâmpinare, invocând faptul că prin contestație s-a arătat clar că atacă obligația de plată în contul fondului pentru handicapați a sumei totale de 119.024 lei.
Din acțiune reiese că reclamanta a solicitat anularea datoriei fiscale, adică a tuturor actelor care atestă această datorie și implicit a deciziei nr.161/2008, astfel că excepția prescripției nu se poate reține, dată fiind exprimarea concretă a reclamantei în sensul atacării obligației fiscale.
În perioada verificată de organele de control s-a arătat că reclamanta a făcut solicitări la AJOFM din județele în care a desfășurat activitate pentru a angaja persoane, inclusiv persoane cu handicap.
S-a menționat că formularele utilizate de AJOFM respectă dispozițiile legii și fac dovada respectării dispozițiilor art.43 din OUG nr.102/1999.
S-a invocat și faptul că Instrucțiunile nr.1008/2003 nu prevăd sancțiuni în ipoteza în care angajatorul nu respectă dispozițiile referitoare la forma ofertei de locuri de muncă pentru persoanele cu handicap, așa cum susține recurenta.
S-a arătat că reclamanta niciodată nu a refuzat angajarea vreunei persoane repartizată de AJOFM în perioada verificată. În aceiași perioadă niciuna dintre agențiile pe a căror rază de activitate reclamanta a avut puncte de lucru nu a repartizat persoane cu handicap în vederea angajării.
Mai mult, s-a invocat și adresa AJOFM M nr.8208/2007 în care se precizează că în perioada supusă analizei în evidențele AJOFM M nu au existat înregistrate persoane cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă, care ar fi putut fi repartizate reclamantei.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civ. instanța de recurs reține următoarele:
Ordonanța de Urgență nr.102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap prevede măsuri concrete în scopul exercitării dreptului persoanelor cu handicap la un regim de prevenire, de tratament, de adaptare, de învățământ, de instruire și de integrare socială a acestei categorii de persoane.
Una din aceste măsuri este prevăzută în art. 42 alin. 1 din OUG nr. 102/1999 care prevede că"Persoanele juridice care au un număr de peste 100 de angajați au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de 4% din numărul total de angajați".
În acest sens, art. 2 pct. 1 din Instrucțiunile nr. 1008/2003 prevede că persoana juridică întocmește trimestrial și comunică agenției pentru ocuparea forței de muncă oferta de locuri de muncă vacante pentru persoanele cu handicap.
Organul de control fiscal reproșează reclamantei intimate tocmai faptul că aceasta, în perioada ianuarie 2002 - noiembrie 2007, nu a comunicat trimestrial oferta de locuri de muncă.
În această perioadă reclamanta-intimată și-a îndeplinit obligația, în sensul că a depus oferte cu privire la locurile de muncă și mai mult, a angajat un număr de 410 persoane în baza solicitărilor depuse de agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă pe a cărei rază teritorială,reclamanta și-a desfășurat activitatea.
Reclamanta intimată a comunicat oferta de locuri de muncă vacante, la rubrica "alte condiții" fiind prevăzută și posibilitatea de a fi angajate persoane cu dizabilități.
De remarcat că Instrucțiunile nr. 1008/2003 nu prevăd un formular tipizat pentru comunicarea ofertei de către persoana juridică ce intră sub incidența dispozițiilor art. 42 alin. 1 din OUG nr. 102/1999, astfel că situația comunicată de reclamanta intimată intră în sfera prevăzută de art. 2 pct. 1 din Instrucțiuni, așa încât pentru trimestrele I, II și III pe anul 2003, pentru trimestrele II, III și IV pentru anul 2004 și pentru trimestrele I și II pe anul 2005 instanța reține că reclamanta intimată și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 42 alin. 1 din OUG nr. 102/1999, actul de control fiscal fiind incorect.
De altfel, prin adresa AJOFM M nr.8208/2007, depusă la dosar, se precizează că în perioada supusă analizei în evidențele AJOFM M nu au existat înregistrate persoane cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă, care ar fi putut fi repartizate reclamantei.
Or, scopul OUG nr. 102/1999, așa cum s-a arătat mai sus, este acela de protecție specială, inclusiv prin integrarea socială a persoanelor cu dizabilități, cum ar fi angajarea acestora la diferite unități economice.
În acest sens, în raport cu obligația instituită de art. 42 alin. 1 din OUG nr. 102/1999, dar și cu cea stabilită de art. 2 pct. 1 din Instrucțiunile nr. 1008/2003, aceste texte de lege sunt aplicabile în măsura în care ele au finalitatea scontată de legiuitor, și anume de a angaja cel puțin 4% din personal persoane cu dizabilități, art. 42 alin. 1 din OUG nr. 102/1999 prevăzând această obligație. Este evident că un text de lege trebuie interpretat în sensul în care el este aplicabil, nu în situații în care nu poate fi aplicat.
Este adevărat că art. 43 alin. 1 din același act normativ sancționează acele persoane juridice ce nu angajează în procentul prevăzut de lege persoane cu dizabilități, dar acest text de lege nu poate fi interpretat ad absurdum în condițiile în care M M nu are nicio persoană cu dizabilități înregistrată ca fiind în căutarea unui loc de muncă.
Interpretarea corectă a art. 42 alin. 1 din OUG nr. 102/1999 presupune să fi existat un refuz al reclamantei intimate de a angaja persoane cu dizabilități, pentru îndeplinirea scopului prevăzut de acest act normativ, acela de incluziune socială, și, mai ales, presupune să existe persoane cu dizabilități care să dorească să fie angajate, lucru negat de M, care arată că în această perioadă nu a existat nicio persoană cu dizabilități înregistrată ca fiind în căutarea unui loc de muncă.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței nr.783 din 21 noiembrie 2008, Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică la 17 noiembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
29.12.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
