Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1140/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MURE
SECȚIA COMERCIAL, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1140/
Ședința public din 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judector
- Judector
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și Libertților, cu sediul în B- sector 5 și de Direcția General a Finanțelor Publice H, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr. 782/22.04.2009 a Tribunalului Harghita, pronunțat în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public se constat lipsa prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, constatându-se c recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, recursul Ministerului Justiției fiind timbrat cu o tax judiciar de timbru în sum de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar recursul DGFP H fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr. 146/1997, ambele recurente solicitând judecarea cauzei și în lips, conform art. 242 alin. 2 Cod procedur civil.
În raport de actele și lucrrile dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de faț.
Prin Sentința civil nr. 782/22.04.2009 a Tribunalului Harghitas -au respins cererile de revizuire a sentinței nr. 455/18.03.2008 a Tribunalului Harghita, formulate de revizuienții Ministerul Justiției și Libertților și Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimații, și, reținându-se în considerentele hotrârii atacate c, motivul invocat de revizuienți - respectiv cel prevzut de art. 322 pct. 5 Cod procedur civil - nu poate fi admis, întrucât hotrârea CNCD nr. 262/21.06.2007, avut în vedere și de Tribunalul Harghita cu ocazia soluționrii pricinii, deși a fost desființat printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este relevant în cauz, pentru c, CNCD nu este o instanț judectoreasc în sensul legii. Mai mult, argumentul major al instanței de fond a fost reprezentat de incidența normelor comunitare în materia raporturilor de munc și a drepturilor salariale consacrate de art. 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenția European a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs revizuienții Ministerul Justiției și Libertților și Direcția General a Finanțelor Publice H, în numele și pe seama Ministerului Finanțelor Publice, ambele recursuri vizând nelegalitatea hotrârii atacate, prin prisma motivului prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedur civil, susținând în esenț c hotrârea atacat nesocotește dispozițiile cuprinse în Decizia nr. 4829/18.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit crora modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit nu poate fi apreciat din punctul de vedere al discriminrii, depșindu-se cadrul legal reglementat de nr.OG 137/2000.
Mai mult, s-a susținut c instanța a nesocotit și dispozițiile deciziilor nr. 818 - 820/2008 ale Curții Constituționale, referitoare la neconstituționalitatea dreptului instanțelor judectorești de a desființa norme juridice instituite de legiuitor prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalc principiul separației puterilor.
Examinând hotrârea atacat, prin prisma acestor considerente, Curtea constat urmtoarele:
Într-adevr, dup cum a reținut și prima instanț, cu ocazia soluționrii cererii de revizuire, chiar dac cu ocazia soluționrii fondului s-a reținut un argument în favoarea admiterii acțiunii și hotrârea CNCD nr. 262/2007, hotrâre care ulterior a fost desființat, acesta nu a fost unicul argument cuprins în considerentele sentinței nr. 455 /2008 a Tribunalului Harghita, revizuit în prezenta cauz. Chiar și înlturând acest argument ca urmare a desființrii acestei hotrâri, considerentele sentinței atacate nu rmân fr suport lipsite de argumentație, întrucât în opinia Curții, prin neacordarea diferenței drepturilor salariale solicitate sunt înclcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plat egal pentru munc egal, dreptul la salariu pentru munca depus, coroborate cu reglementrile internaționale în materie, respectiv art. 7 și 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului.
Pe de alt parte, nu exist nici o justificare legitim, obiectiv și rezonabil ca doi salariați ce nu se gsesc în situații juridice identice, sau mcar similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuții de serviciu sau rspundere, etc; dar care lucreaz în aceeași msur, în aceleași condiții deosebite de munc, grele, periculoase sau vtmtoare, numai unul dintre ei s primeasc sporul corespunztor, iar cel de-al doilea s nu-l primeasc pentru motivul c legea sau ordonanța în baza cruia este instituit, nu prevede acordarea acestui spor.
Legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fr ca prin aceasta s aduc vreo atingere egalitții de drepturi prevzute de art. 16 din Constituție, îns acest tratament diferențiat trebuie s se refere doar la stabilirea salariului, a indemnizației cât și a adaosurilor la salariul de baz, acordate pentru performanțele individuale.
În ceea ce privește îns sporurile la salariul de baz, acestea trebuie s fie acordate tuturor salariaților, indiferent de posturile și funcțiile ocupate și de domeniul în care își desfșoar activitatea, atâta timp cât lucreaz efectiv în condițiile premise de legea care reglementeaz plata sporurilor respective. Acest lucru se refer și la diferențele salariale solicitate în cauz și care trebuie acordate tuturor celor ce efectueaz aceeași munc, cu aceleași atribuții, indiferent c lucreaz în aparatul de specialitate al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al instanțelor din cadrul sistemului judiciar român.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaz ca neîntemeiat recursul promovat în cauz de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedur civil, s-l resping ca atare pentru considerentele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertților, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția General a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr. 782/22.04.2009 a Tribunalului Harghita, pronunțat în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, la 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judector, - | Judector, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
13 exp./10.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
