Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1128/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1128/
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, formulat împotriva sentinței nr.132/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata-reclamantă - SRL prin avocat, lipsă, recurenta-pârâtă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, intimata a depus întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința nr.192 din 23 martie 2009, Tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată de reclamanta -" "SRL împotriva pârâtei DGFP M și a anulat decizia nr.22/31.07.2007 și decizia de impunere nr.687/18.11.2006 emise de pârâtă, obligând-o pe aceasta la rambursarea TVA aferentă facturilor indicate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin decizia de impunere nr.687 din 18 noiembrie 2006, Mar espins cererea de rambursare a TVA în sumă de 11.257 lei, solicitată de reclamantă.
Prin decizia nr.22 din 31 iulie 2007 DGFP M s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.687/18.11.2006.
S-a reținut că prin contractul de consultanță nr.3428 din 04.10.2005. -""SRL s-a obligat să presteze către -" "SRL servicii privind contactarea unor firme și asigurarea asistenței în vederea achiziției firmelor, în vederea întăririi poziției pe piață a reclamantei.
Soluția primei instanțe s-a întemeiat strict pe concluziile raportului de expertiză prin care s-a stabilit că în speță contractul îndeplinește condițiile impuse de Codul fiscal și a fost încheiat în folosul operațiunilor taxabile ale reclamantei, fiind justificată astfel cererea de rambursare TVA.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M, solicitând admiterea acestuia modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că simpla încheiere a anexelor depuse la dosarul cauzei care au stat la baza emiterii facturilor fiscale în baza contractului de consultanță, nu reprezintă potrivit reglementărilor legale în vigoare, o condiție suficientă pentru deducerea TVA, în condițiile în care nu se face dovada realității și necesității serviciilor de consultanță pentru nevoile reclamantei.
S-a menționat că documentele prezentate de reclamantă nu îndeplinesc calitatea de documente justificative nefiind semnate, ștampilate, avizate și verificate de către ambele părți contractuale.
S-a arătat că rapoartele de activitate nu conțin elemente care să definească concret natura prestațiilor efectuate, cuantificarea acestora, termene de execuție, termene de analiză, eficiența serviciilor prestate, etc.
În ce privește raportul de expertiză s-a menționat că acesta nu conține elemente care să definească concret natura prestațiilor și dacă acestea au fost efectuate, iar documentele întocmite de -""SRL nu conțin lucrări, studii sau rapoarte așa cum este prevăzut în contract.
În concluzie, s-a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere TVA.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme aceasta nu a dat dovadă de rea credință sau neglijență.
Intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului deoarece s-a îndeplinit obiectul contractului de consultanță iar justificarea activității prestatorului nu comportă studii, rapoarte sau analize, deoarece acestea fiind efectuate de către alți consultanți de specialitate.
S-a menționat că reclamanta nu ar fi acceptat să achite contravaloarea unor servicii neexecutate și că efectuarea activități s-a realizat prin convorbiri telefonice, mesaje pe internet și facturi de decontare.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr.687/18 noiembrie 2006, au fost stabilite în sarcina petentei obligații fiscale suplimentare de plată.
Obligațiile fiscale au fost stabilite ca urmare a faptului că societatea a dedus fără drept suma de 11.257 lei cu titlu de deoarece reclamanta nu a justificat cu documente legale faptul că s-au efectuat operațiuni în baza contractului de consultanță nr.3428/04.10.2005, care au fost utilizate în folosul firmei, pentru realizarea unor operațiuni taxabile.
Contractul de consultanță nr.3428/04.10.2005, s-a încheiat între reclamantă și -""SRL, care se obliga să efectueze servicii de consultanță necesare derulării unor programe de investiții în vederea extinderii grupului de firme din care reclamanta face parte.
Obiectul cauzei este acela de a stabili dacă este deductibilă TVA aferentă serviciilor de consultanță facturate de -""SRL.
Potrivit obiectului contractului de consultanță (filele 94,95 dosar fond), -""SRL avea obligația de a contacta firme target, de a media pentru identificarea unor firme terțe și de a asigura asistență în vederea achiziționări firmei target.
Cu privire la contactarea firmelor target prestatorul trebuia să identifice persoanele de decizie, să semneze un contract de confidențialitate în vederea pregătirii achiziției și să obțină date economice la zi.
Dovezile depuse de reclamantă prin care aceasta a încercat să confirme efectuarea activității -""SRL sunt trei rapoarte de activitate (filele 96-98 dosar fond) și facturi fiscale.
Reclamanta a depus și listinguri cu privire la anumite societăți comerciale, însă aceste listinguri sunt informații despre firme oferite de către Oficiul Registrului Comerțului, neputând fi considerate acte efectuate în baza contractului de consultanță.
Rapoartele de activitate de la filele 96-98 din dosarul de fond sunt de fapt câteva idei cu caracter general și o înșiruire de firme, fiecare raport fiind întocmit pe o pagină.
Aceste denumiri de societăți se pot lua de pe internet și nu fac în niciun fel dovada concretă a contactării firmelor.
Contractul de consultanță prevede în mod expres fazele care trebuie parcurse de către prestator până la încheierea efectivă a achiziției unei firme.
Faptul că reclamanta a achiziționat o firmă, respectiv -""SRL, așa cum susține, este irelevant, câtă vreme nu se face dovada implicării prestatorului în această operațiune.
Nu există nicio dovadă a contactării firmelor target, nu s-au depus contractele de confidențialitate încheiate cu aceste firme nici datele economice la zi care se pot identifica prin înscrisuri, respectiv, bilanț, balanță etc.
Potrivit art.145 alin.3 Cod fiscal, societatea avea dreptul să deducă TVA "dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile".
În ce privește raportul de expertiză fiscală efectuat în primă instanță, acesta confirmă prin răspunsul nr.2 faptul că expertul nu se poate pronunța cu privire la prestarea efectivă a serviciilor de către -""SRL, ori tocmai acesta este obiectul cauzei.
Câtă vreme nu există înscrisuri care să dovedească îndeplinirea obligațiilor contractuale conform contractului de consultanță, orice interpretare a expertului este irelevantă în cauză.
Deși expertul face trimitere la condițiile prevăzute de HG nr.44/2004, respectiv ca serviciile să fi fost efectiv prestate, acestea să fie executate în baza unu contract care să cuprindă elemente obligatorii, iar prestarea efectivă să se justifice prin situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de piață sau orice materiale corespunzătoare, nu reușește să facă trimitere sau să anexeze raportului acte care să îndeplinească condițiile enumerate tocmai de către expert.
Deși se vorbește de proiecte de achiziții, de acorduri de confidențialitate, de calendarul activităților, de efectuarea unor deplasări în țară, niciunul dintre aceste acte nu apare la dosar.
Este de notorietate faptul că experții anexează rapoartelor de expertiză actele la care fac referire, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Mai mult, însăși reclamanta avea posibilitatea de a depune la dosar acte prin care să dovedească prestarea efectivă a serviciilor și faptul că serviciile sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Trei rapoarte de câte o pagină și câteva facturi fiscale nu pot justifica aceste condiții, astfel încât constatăm faptul că reclamanta nu a reușit să-și dovedească acțiunea.
În consecință, în baza art.312 alin.1- 3.pr.civ. instanța va admite recursul, va modifica integral hotărârea atacată și va respinge acțiunea reclamantei -" "SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul M, cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, formulat împotriva sentinței nr.192/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, și în consecință:
Modifică integral hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta -" "SRL, cu sediul în, Corp administrativ 2./I, județul M, în contradictoriu cu pârâta
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
30.12.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
