Anulare act administrativ . Decizia 1126/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1126
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul și pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței nr. 4967 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant prin avocat și recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin consilier juridic lipsind recurenții pârâți DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și intimatul pârât BIROUL VAMAL DR. TR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța pune în discuție tardivitatea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE solicită respingerea excepției.
Avocat pentru recurentul reclamant lasă la aprecierea instanței.
Apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii cu cheltuieli de judecată.
Privind recursurile declarate de pârâți solicită respingerea acestora.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE solicită admiterea recursurilor conform motivelor, depunând concluzii scrise în acest sens.
Privind recursul declarat de reclamantul solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
La 2 iunie 2007 s/a primit si înregistrat la aceasta instanta plingerea formulata de numitul impotriva Deciziei nr. 3/19 - emisa de Directia Generala a Finantelor Publice M prin care s-a solutionat contestatia formulata impotriva obligatiilor vamale stabilite prin decizia Biroulului Vamal DTS nr. 206/14 11 20006 si Deciziei nr.9167/07 12 2006 a caror anulare o solicita reclamantul si pe cale de consecinta a solicitat si exonerarea sa de plata obligatiilor fiscale reprtezentind accize,TVA si majorari de intirziere,in suma totala de 23.665 lei stabilite prin aceste decizii si obligarea DGFP la restituirea sumelor incasate nelegal si a chelt de judecata,
Reclamantul și-a motivat actiunea in sensul ca fiind ofiter de Politie, în perioada 21 12 2004/ 22 06 2006 fost trimis in misiune permananta de mentinerea in sub egida,iar la intoarcerea din misiune i s-a eliberat de serviciul resurse umane din cadrul, adeverinta nr.H 1/10753 din 21 08 2006 în care se mentioneaza faptul că este exceptat de la aplicarea prevederilor art 4 lit a din OG nr.59/2003 aprobata prin lege ar.545/2002, explicânduli-se ca se acorda o facilitate pentru ca a reprezentat Romania la operatiuni desfasurate într o zona (post) conflict, constind în aceea ca timp de 1 an dupa încheierea misiunii poate introduce în tara bunuri personale scutite de la plata obligatiilor vamale, bunuri pe care nu le putea dobândi în zona de misiune și pe care nu le-ar fi putut transporta in Romania pentru repatriere tocmai datorita circumstantelor politice deosebite din si a conditiilor in care s-a facut repatrierea,iar apoi cu aceasta adeverinta s-a prezentat la Biroul VAMAL Dr Tr unde s/a constatat ca modelul de adeverinta corespunde cu modelele transmise de.
La data de 08 09 2006 reclamantul a introdus in tara doua autoturisme achizitionate din Germania si s/ prezentat la Biroul Vamal Dr Tr S pentru îndeplinirea formalitatilor vamale iar în baza documentelor prezentate i-au fost eliberate chitantele vamale nr.584 si 585/b/2006 cu mentiune,scutit, dar ulterior la 7 12 2006 primit de la Biroul vamal Dr Tr S decizia nr.206/14 11 2006 si procesul verbal de control nr.8634 din 14 11 2006 prin care a fost instiintat ca obligat la plata obligatiilor vamale pentru autoturismele indigenizate precum și la majorari de intirziere, pe motivul ca bunul a fost achizitionat ulterior datei restabilirii domiciliului/resedintei in Romania, dupa închiderea misiunii in strainatate.
Reclamantul împotriva deciziei Biroului vamal Dr Tr nr.206 /14 1 2006 depus contestatie prealabila, solutionata de DGFP prin decizia nr.3/19 01 2007 de respingere a contestatiei ca netemeincia, în decizia de respingere motivindu-se solutia prin punctul de vedere al Autoritatii Nationale a Vamilor conform căruia,întrucit bunul in cauza a fost achizitionat ulterior datei la care persoana fizica și a stabilit domiciliul /resedinta in Romania precum si ulterior datei incheierii misiunii speciale în exteriorul țarii, nu se poate beneficia de exceptarea de la art 4 lit din OG NR.59/.2003, iar în privinta penalitatilor s/a aratat ca organele de control vamal au respectat dispozitiile art 3 pct 1 si 5 din legea nr. 210/2005 privind aprobarea OG nr.20/2005 pentru modificarea codului d e procedura fiscala.
In cauza s-au introdus în cauza Biroul vamal DTS si Autoritatea Nationala Vamala, iar Directia Regionala Vamala C pentru aceasta Autoritate a depus Intimpinare și a solicitat respingerea actiunii pe considerentul că dupa verificarea documentelor anexate chitantei vamale de calatori depuse cu ocazia indeplinirii formalitatilor de vamuire,s/a constatat ca atit autoturismul marca VolksWAGEN cât și cel marca Audi A4 au fost achizitionate de reclamant ulterior datei la care acesta și a restabilit domiciliul în Romania precum si ulterior datei incheierii misiunii speciale in exteriorul tarii,respectiv in, invocând și un alt aspect și anume că bunul a fost achizitionat dintr-o alta țara decât cea în care reclamantul a avut resedinta, în perioada 20 06 2004/22 06 2006, or, art 4 alin.1 lit a din OG NR. 59/2003 stipuleaza ca sint scutite bunurile care au fost in posesia persoanei interesate si au fost utilizate de aceasta la locul vechiului domiciliu sau vechii resedinte cel putin 6 luni inainte de data la care a incetat sa aiba domiciliul ori resedinta,dupa caz, in tara terta de provenienta.
Cu privire la decizia nr. 9167/2006, a invocat faptul ca nu s-a folosit procedura administrativa prealabila.
Reclamantul a precizat în actiunea sa, în privința obligației principale vamale că trebuiau avute în vedere de organul vamal exceptia prevazuta de art 4 lit din OG nr.59/2003 conform căreia fac exceptie de la regula, cazurile particulare justificate de circumstante,aprobate de autoritatea vamala sau de.
Cu privire la majorari, reclamantul a aratat că dacă decizia lucratorului vamal a fost eronata, consideră incorect a suporta reclamantul consecintele juridice ale acestei erori prin plata de majorari pentru culpa institutie, solicitând anularea deciziei nr.3/2007 a DGFP M, și 206/2006 în ce priveste obligatia fiscala principală - accize si TVA, și a deciziei nr.9167/2006 în ce priveste obligatiile accesorii reprezentind majorarile de eintorziere. si pe cale de consecinta exonerarea sa de plata obligatiilor fiscale in suma totala de 23 665 lei reprezentind accize, TVA si majorari de intirziere,stabilite prin aceste decizii precum si obligarea DGFP M la restituirea sumelor incasate nelegal, invocind in favoarea sa si practica judecatoresca in materie.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 4967 din 28.11.2007 a admis în totalitate acțiunea formulata de reclamantul,în contradictoriu cu DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, M, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR reprezentata de DIRECTIA REGIONALA VAMALA C SI BIROUL VAMAL DTS și in consecintă:
1. anulat decizia nr.3/19 01 2007 emisa de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE
A admis în parte contestatia formulata de petentul împotriva Deciziei nr.206/14 11. 2006 emisă de BIROUL VAMAL DTS și a anulat în parte aceasta decizie pentru obligatiile fiscale accesorii constind in majorari de intirziere si o mentine pentru obligatiile vamale principale constind in accize si TVA.
2. anulat Decizia nr.9167/07 12 2006 BIROULUI VAMAL DTS.
În considerentele sentinței s-a reținut de instanta de judecata că este întemeiată plingerea formulata de reclamant impotriva deciziei nr.3/2006 a DGFP M, prin care s-a respins contestatia formulata de reclamant împotriva deciziei nr.206 din 14 11 2006 pentru regularizarea situatiei privind obligatiile vamale, deoarece competenta de solutionare a unei astfel de contestatii apartine DGFP M, în motivare se reproduce punctul de vedere al Autoritatii Nationale a Vamilor cu privire la cazul in spetă, fară să se precizeze care este constatarea și convingerea organului competent cu solutionarea contestatiei, ce probe s-au administrat în cauza și cum au fost evaluate cât cum s-au interpretat de organul de solutionare dipozitiile legale invocate de parti, lipsa acestor elemente echivalind cu nemotivarea deciziei respective, motiv de nulitatea acesteia,astfel ca se va admite plingerea reclamantului formulata impotriva acestei decizii si se va anula aceasta decizie.
Pe fond, în privinta contestatiei împotriva deciziei nr.206/ 2006, emisă de / C -Biroul vamal DTS pentru accize, majorari de întârziere aferente, TVA și majorari aferente, se va admite în parte contestatia si în consecinta va anula partial aceasta decizie, respectiv se va anula pentru obligatiile fiscale accesorii constind în majorari de întârziere și se va mentine pentru obligatiile vamale principale constind in accize si TVA, aceasta deoarece daca in privinta obligatiei principale vamale,instanta de judecata considerat ca intr adevar, raportind situatia de fapt descrisă mai sus la dispozitiile art 4 lit a din OG nr.59/2003 s-a ajuns la concluzia ca operatiunea in discutie nu putea beneficia de scutirile vamale respective, bunurile fiind achizitioinate ulterior datei la care reclamantul si a restabilit resedinta in Romania precum si ulterior datei incheierii misiunii speciale in exteriorul tarii, cu privire la majorarile de intirziere calculate de controlul vamal, ulterior depunerii declaratiei vamale si efectuarii verificarilor documentelor anexa, instanta de judecata a constatat ca nu se poate retine vreo culpa reclamatului cit timp in urma verificarii actelor vamale si efectuarii controlului vamal al bunurilor respective s-a eliberat acestuia chitante vamale cu mentiunea, scutit, conform NR.59 art 4, adeverinta H1 /10753/21 08 2006, fiind vorba mai mult de interpretari diferite ale dispozitiilor legale in cauza.Or,in lipsa culpei,element principal al oricarei forme de raspundere juridica nu se poate stabili raspunderea reclamantului pentru intirzierea platii obligatiilor principale, cu atit mai mult cu cit acesta,dupa ce a luat la cunostinta de constatarile organului de control vamal,a achitat obligatiile vamale principale.
In privinta plângerii directe la instanta de judecata imporiva deciziei nr.9167 din 7 12 2006, Biroului Vamal DTS, este adevarat că exista și o procedura jurisdictionala prealabilă, competenta apartinind organului administrativ fiscal, însă, asa cum s-a stabilit in practica judiciara, astfel de proceduri au caracter facultativ, petentul putind sa se adreseze si direct instantei de judecată.
Examinind aceasta decizie atât prin prisma motivelor din plângere dar si sub aspectul apărarilor invocate de organele fiscale si vamale cât și a dispozitiilor legale de mai sus, va fi admisă și această contestație pentru aceleasi motive ca si cele de mai sus, fiind vorba tot de obligații accesorii aferente acelorași obligații fiscale principale, respectiv nu există culpa contestatorului în producerea acestora atâta timp cât în urma efectuarii verificarii documentelor vamale și controlului vamal s-au eliberat contestatorului chitante vamale cu mentiunea,scutit,
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul și pârâtele C și DGFP
Reclamantul printr-un prim motiv de recurs învederează că instabnța de fond a aplicat greșit legea în sensul cvă nu a ținut seama de prevederile exprese ale art. 4 lit. A din OG 59/2003 aprobată prin Lergea nr. 545/2003 și ale art. 12 din Codul d e pr. Fiscală.
Se arată că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile mai sus menționate potrivit cărora excepție fac cazurile partiuculare justificate de circumstanțe, aprobate de autoritatea vamală sau de Ministerul Afacerilor Externe, după caz.
Prin adeverința nr. H - 1/10753 din 21.08.2006 emisă de se menționează faptul că este exceptat de la aplicarea prevederilor art. 4 lit.a din OG 59/2003 aprobată prin Legea nr. 545/2003, astfel că reținerile instanței că ar datora obliugații principale constând în accize și TVA sunt nefondate.
Mai precizează recurentul că deși instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale cu privire la accesoriile dsatorate a omis să se pronunțe cu privire la restituirea sumelor încasate în acest scop și cu privire la cheltuielile de judecată.
Prin recursul său Cai nvocat faptul că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Se arată că la data efectuării formalităților de vămuire, s-a acordat reclamantului, regim tarifar preferențial pe baza adeverinței nr. H-1/10753/21.08.2006 eliberată de și chitanțelor vamale pentru călători nr. 584/B/08.09.2006 și respectiv nr. 585/B/08.09.2006, acestea fiind asimilate declarației vamale în detaliu, autoritatea vamală neavând posibilitatea la data efectuării formalităților de vămuire să efectueze controlul amănunțit al documentelor depuse și al îndepliniirii condițiilor prevăzute pentru regimul solicitat.
Recurenta mai arată că obligația depunerii unei declarații vamale întocmite corect conținând date exacte și reale, revine importatorului, respectiv reclamantului, răspunderea decurgând din nerespectarea unei obligații revenind înmod corespunzător, tot acestuia.
Se precizează că datoria vamală stabilită în sarcina reclamantului a luat naștere la data înregistrăîrii declarațiilor vamale de import, luându-se în considerare elementele de taxare nereale la data înregistrării fiecăreia dintre cele două chitanțe, iar majorările de întârziere aferente diferenței de drepturi vamale erau datorate începând din ziua imediat următoare celei în care au fost îndeplinite formalitățile de import definitiv referitoare la cele două autoturisme.
Arată recurenta că soluția instanței de fond în ceea ce privește măsura impusă de autoritatea vamală este greșită iar Tribunalul Mehedinți ar fi trebuit să se pronunțe în sensul respingerii acțiunii.
DGFP Mac riticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând într-un prim motiv de recurs că reclamantul nu a contestat decizia prin care i-au fost stabilite obligațiile de plată în procedura prealabilă la DGFP, conform art. 175 și 177 din Codul d e pr. Fiscală.
Mai recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că reclamntul a fost repatriat în iunie 2006, după executarea unei misiuni în iar la 08.09.2006 a importat în regim de scutire de taxe vamale și TVA conform art. 4 lit. a din OG 59/2003 un autoturism marca Audi, an fabricație 2003 în valoare de 12.000 Euro, respectiv 42.318 lei cu chitanța de import nr. 584/B/08.09.2006 și un autoturism marca Volksnageu Passat, an fabricație 2000, în valoare de 9.630 Euro, respectiv 33.960 lei cu chitanța de import nr. 585/B/08.09.2006.
Recurenta învederează că instanța de fond eronat reține că organul competent cu soluționarea contestației nu a făcut trimitere la probele care au fost administrate în cauză în sensul că autoturismele au fost achiziționate ulterior datei de 22.06.2006 la care contestatorul și-a încheiat misiunea în.
Se precizează că întrucât bunul în cauză a fost achiziționat ulterior datei la care persoana fizică și-a stabilit domiciliul în România precum și ulterior datei încheierii misiunii speciale în exteriorul țării, reclamantul nu putea beneficia de exceptarea de la art. 4 lit. a din OG nr. 59/2003, aprobată prin Legea nr. 545/2003.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu Curtea reține:
Reclamantul a fost în misiune în în perioada 20.06.2004 - 22.06.2006 și în consecință beneficiază de prevederile OG 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale.
În luna iunie 2006 fost repatriat, după executarea misiunii internaționale în Provincia, iar la întoarcere, în baza adeverinței nr. H-1/10753/21.08.2006 a beneficiază de excepția prevăzută la art. 4 lt.a din OG 59/2003 aprobată prin Legea nr. 545/2003, în cuprinsul cărteia se specifică faptul că a fost eliberată pentru a- servi la vamă.
Ulterior, reclamantul a introdus în scurtire de la plata drepturilor de import un autoturism Audi, an fabricație 2003, conform chitanței import nr. 584/B/08.09.2006 și un autoturism Volkswagen Passat, an fabricație 2000 conform chitanței de import nr. 585/B/08.09.2006.
Art. 4 lit. a din OG nr. 53/2003 instituie regula în conformitate cu care scutirea de la plata drepturilor de import este limitată la bunurile personale, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: au fost în posesia persoanei interesate și fiind vorba de bunuri neconsumptibile au fost utilizate de acesta la locul vechiului domiciliu sau vechii reședințe, după caz, cel puțin 6 luni înainte de data la care a încetat să aibă domicilioul sau reședința, după caz, în țara terță de proveniență.
În cazul reclamantului nu se analizează însă niciuna din aceste condiții, având în vedere că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 4 lit. a teza a II care instituie o excepție de la regula enumerată anterior.
În conformitate cu această excepție scutirea se aplică, fără analizarea condițiilor impuse de lege, în cazuri particulare justificate de circumstanțe, aprobate de autoritatea vamală sau de Ministerul Afacerilor Externe, după caz.
Întrucât în cauză, reclamantul a prezentat adeverința nr. H-1/10753/21.08.2006 emisă de, acesta se încadrează în situația de excepție reglementată de art. 4 lit. a din OG 59/2003.
Cum reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor analizate, în mod eronat s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a accizelor, TVA și accesoriile acestora.
În consecință, având în vedere aceste considerente în temeiul art. 312 Cod pr. Civilă, Curtea va admite recursul reclamantului și va respinge recursurile pârâților pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, ca nefondate.
În baza art. 274 Cod pr. civilă pârâții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul împotriva sentinței nr. 4967 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Respinge recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și anulează deciziile nr.3/19.01.2007 emisă de DGFP M, nr. 206/14.11.2006 emisă de Biroul vamal Dr. Tr. S, decizia nr. 9167/07.12.2006 a Biroului Vamal Dr. Tr.
Obligă recurentele pârâte la 900 lei cheltuieli de judecată către recurentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. G C
Ex.3//24.06.2008
Jud. fond A
M
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
