Anulare act administrativ . Sentința 113/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.113
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta - - prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei arată că nu înțelege să formuleze nicio precizare cu privire la decizia nr.18/2009 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei de nemodificare a bazei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală, respectiv, nu înțelege să solicitare și anularea acestei decizii.
Curtea, din oficiu, față de cele arătate de apărătorul reclamantei, invocă excepția inadmisibilității acțiunii.
Reclamanta, prin apărător, solicită respingerea excepției în raport de disp. art. 205. pr. fiscală. Pe fond, solicită admiterea acțiunii.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.05.2009, reclamanta - - a chemat în judecată pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G solicitând anularea Raportului de inspecție fiscală încheiat la 23.01.2009 de către DGFP G și a Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr.14/23.01.2009 emisă de DGFP G prin care se mențin sumele stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr.72/28.05.2008, respectiv TVA de plată în sumă de 327.049 Ron și majorări de întârziere în sumă de 349.330 Ron, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că prin Decizia nr.323/06.10.2008, NAF a admis în parte contestația reclamantei, a desființat Decizia de impunere nr.72/28.05.2008 emisă de Activitatea de inspecție fiscală G pentru suma totală de 676.379 lei reprezentând TVA, majorări și penalități aferente TVA, urmând ca organele de inspecție fiscală să procedeze la refacerea inspecției fiscale asupra aceluiași tip de taxă, vizând aceeași perioadă și ținând cont strict de considerentele din prezenta decizie.
Ca urmare a refacerii inspecției fiscale s-au încheiat cele două acte administrative contestate în cauză care sunt ilegale în opinia reclamantei întrucât în cadrul inspecției fiscale sumele înregistrate în evidențele sale cu titlu de TVA de recuperat au fost afectate de aplicarea art.7 din Ordinul comun nr.1254/2005/147/2006 al Ministerului Agriculturii și Ministerului Finanțelor Publice.
În mod nelegal organul de inspecție fiscală modifică ordinul comun și certificatul de obligații bugetare în temeiul cărora a fost acordată scutirea la plată pentru suma de 356.802 lei prin schimbarea sumei scutite în funcție de operațiuni inexistente. operează având ca dată de referință momentul emiterii certificatului și vizează inclusiv dobânzile și penalitățile aferente sumei scutite reprezentând TVA.
Reclamanta a mai precizat că sumele înregistrate cu titlu de TVA de recuperat nu au făcut obiectul procedurii de rambursare prin exercitarea opțiunii de către societate pentru care să poată interveni operațiunea de compensare și implicit aplicarea prevederilor art.7 din Ordinul comun menționat.
Organele de inspecție fiscală nu au respectat obligația de a întocmi noul raport de inspecție fiscală având în vedere considerentele din decizie, ignorând obligația de a justifica operațiunea de compensare, pentru neaplicarea scutirii și pentru sumele de 327.049 lei și 349.330 lei.
Lipsa vreunei compensări este evidențiată și de inexistența documentelor constatatoare prev. de art.116 alin.9 din Codul d e procedură fiscală.
Cu titlu de argument la compensarea invocată sunt invocate disp. art.149 din Codul fiscal referitoare la regularizarea TVA, fără ca organele de inspecție fiscală să poată demonstra existența unei identități dintre modalitățile de stingere a obligațiilor fiscale prin modalitățile prev. în Ordinul comun.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii precizând că împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.2010/2009 și a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr.14/2009, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin Decizia nr.18/2009.
La dosar au fost depuse copii ale următoarelor înscrisuri: Raportul de inspecție fiscală nr.2010/2009, Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.14/2009, Decizia nr.323/06.10.2008 emisă de NAF, Raportul de inspecție fiscală încheiat la 28.05.2008.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține că prin Decizia nr.323/06.10.2008, ANAF a soluționat contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.72/28.05.2008 emisă de pârâtă.
În dispozitivul deciziei se menționează la pct.4 desființarea Deciziei de impunere nr.72/28.05.2008 pentru suma totală de 676.379 lei compusă din 327.049 lei, reprezentând TVA și 349.330 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente TVA, urmând ca organele de inspecție fiscală să procedeze la refacerea inspecției fiscale asupra aceluiași tip de taxă, vizând aceeași perioadă și ținând cont strict de considerentele din prezenta decizie.
Ca urmare a refacerii inspecției fiscale se încheie Raportul de inspecție fiscală nr.2010/23.01.2009, iar în baza acestuia pârâta emite Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr.14/23.01.2009 prin care se mențin sumele stabilite prin Decizia de impunere nr.72/28.05.2008 cu titlu de TVA și majorări de întârziere.
Reclamanta formulează contestație împotriva acestor acte care este soluționată de DGFP G - Biroul Soluționare Contestații prin Decizia nr.18/08.04.2009 prin care se respinge ca lipsită de interes contestația formulată împotriva Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr.14/23.01.2009 și, ca inadmisibilă, contestația împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.2010/23.01.2009.
Pentru a pronunța această soluție, pârâta a reținut că se contestă un act administrativ prin care nu au fost stabilite obligații la bugetul general consolidat al statului, deci reclamanta nu a fost lezată în vreun drept al său, iar cu privire la raportul de inspecție fiscală s-a apreciat că acesta este un act premergător întocmirii deciziei de impunere în care se consemnează constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal, iar la finalizarea inspecției fiscale raportul stă la baza emiterii deciziei de impunere.
La termenul de judecată din 10.11.2009 instanța a pus în discuție necesitatea precizării acțiunii față de Decizia nr.18/08.04.2009 prin care contestația administrativă formulată de reclamantă nu a fost soluționată pe fond ci ca efect al admiterii excepțiilor lipsei de interes și a inadmisibilității.
Reclamanta a solicitat acordarea unui termen pentru a preciza obiectul acțiunii în raport de această deciziei, iar la termenul din 12.01.2010 a arătat că nu înțelege să solicite anularea Deciziei nr.18/2009 de soluționare a contestației, precizare în raport de care Curtea a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art.218 alin.2 din OG 92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212, la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii.
Rezultă din aceste prevederi că actul care se contestă în instanță este actul administrativ emis cu ocazia soluționării contestației administrative care este obligatorie potrivit Codului d e procedură fiscală.
Odată cu analizarea legalității și temeiniciei acestuia urmează a fi examinat și actul administrativ fiscal ce a constituit obiectul contestației, precum și actele în temeiul cărora acesta a fost emis.
Curtea apreciază că obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile reglementată de Codul d e procedură fiscală implică obligativitatea contestării deciziei prin care se finalizează această procedură, în situația în care soluția este defavorabilă persoanei care a contestat actul administrativ fiscal.
Mai mult, se constată că pârâta nu a soluționat pe fond contestația administrativă, ci a respins-o ca urmare a admiterii unor excepții.
Având în vedere că în fața instanței de contencios administrativ se atacă deciziile emise în soluționarea contestațiilor formulate împotriva actului administrativ fiscal și că reclamanta nu a înțeles să conteste Decizia nr.18/ 08.04.2009, ci doar Raportul de inspecție fiscală și Decizia privind nemodificarea bazei de impunere, Curtea va admite excepția inadmisibilității și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității
Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta - - cu sediul în satul Adunații, km. 23, jud. G în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G cu sediul în G,-, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
21.01.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
