Anulare act administrativ . Decizia 1165/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1165
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG-J-DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI, împotriva sentinței numărul 2139 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurentul pârât și avocat, pentru intimata reclamantă - SRL Tg-
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților pentru a formula concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât susține verbal motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită într-o primă teză admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul menținerii dispoziției primarului, iar într-o a II-a teză solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului, potrivit art. 312 alin. 1 teza a II-a, cu cheltuieli de judecată, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2139 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorjs -a dmis contestația, s-a dispus anularea dispoziției nr.10148/08.02.2008 și modificarea deciziei de impunere nr.62384/18.12.2007 și raportul de inspecție fiscală nr.62384/18.12.2007 în sensul diminuării impozitului pe terenul în suprafață de 16.500. teren situat în Tg.J, str.-, tarlaua 182 parcela 4/8 de la 6.217,00 lei și majorări de 1.022,70 lei, cât a fost calculat pentru intravilan curți-construcții, la 99 lei și majorări de 12,03 lei conform categoriei intravilan arabil.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă, în cuantum de 1930 lei.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a avut în vedere că reclamanta - SRL TG.J a cumpărat de la numitul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1608/02.03.2005 un teren în suprafață de 16.500 mp, teren arabil, situat în intravilanul municipiului Tg.J, 182, parcela 4/8, intabulat în cartea funciară 13444/N a localității.
Vânzătorului i-a fost anterior reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, aspect dovedit cu titlul de proprietate nr. -/2005, însă în acest titlu terenul figurează situat în extravilan.
Anterior înstrăinării terenului, Primăria Municipiului Tg-J, la cererea fostului proprietar, a comunicat prin adresa nr. 8399/01.03.2005 (fila 72 dosarului) faptul că terenul în suprafață de 1,650 ha în discuție face parte din intravilanul Municipiului Tg-J, fiind evidențiat în Planul Urbanistic General.
Același răspuns este comunicat de Primăria Municipiului Tg-J și prin adresa nr.26169/11.06.2008, și chiar dacă reclamanta a susținut că adresa este întocmităpro domo,acest aspect nu poate fi reținut deoarece pe de o parte nu este prima adresă în acest sens, existând adresa anterioară procesului și chiar înstrăinării imobilului, iar pe de altă parte, potrivit art. 23 din Legea nr.50/1991, republicată și actualizată, " (1) intravilanul localităților se stabilește prin planurile generale de urbanism - -, aprobate potrivit legii ( )", Planul Urbanistic General fiind aprobat prin HCL nr.159/1998 a Consiliului Local.
Prin urmare, deși titlul de proprietate cuprinde mențiunea intravilan, terenul a fost corect înstrăinat de autor ca fiind intravilan, respectându-se mențiunile din adresa Primăriei Municipiului Tg-
De altfel, reclamanta a înstrăinat ulterior părți din acest teren, rezultate prin dezmembrare, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 7530/22.11.2007, menționându-se în acel contract că terenurile respective sunt situate în intravilan.
Din acest punct de vedere, s-a apreciat fără putere de tăgadă că terenul în suprafață de 16.500 mp situat în Tg-J, str. -, tarlaua 182, parcela 4/8, intabulat în cartea funciară 13444/N a localității este situat în intravilanul municipiului Tg-
În ceea ce privește categoria de folosință, tribunalul a apreciat din întregul material depus la dosarul cauzei, că este arabil, și nu curți-construcții, din următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 258, pct.51din Codul Fiscal, în cazul contribuabililor persoane juridice,pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin.3-5, numai dacă îndeplinesc cumulativ, următoarele condiții: (a). au prevăzut în statut ca obiect de activitate agricultura și (b). au înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate prevăzut la litera a).
Potrivit actului constitutiv al societății comerciale reclamante, aceasta are prevăzut ca obiect de activitate agricultura, iar pe de altă parte s-au înregistrat în evidențele contabile venituri și cheltuieli din desfășurarea acestei activități (există la dosar la filele 29, 30 și 31 note contabile și evidența contabilă și financiară, precum și cele două facturi fiscale pentru vânzare de fân, fie în căpițe, fie transportat cu remorca, precum și cheltuielile de personal pentru acest gen de activități), reținându-se totodată și apărarea conform căreia anul fiscal se încheie la data de 31 decembrie și nu la data limită a inspecției fiscale, care a fost la 30 octombrie. Acesta este motivul pentru care a fost luată în considerație și cea de-a două factură fiscală, emisă după data controlului.
Este adevărat că cele două facturi aflate la dosar se referă la un cuantum nesemnificativ față de cifra de afaceri a reclamantei, astfel cum afirmă expertul în lucrarea sa, însă tribunalul a apreciat că legea nu distinge în funcție de acest cuantum, ci doar să fie evidențiate în contabilitate la capitolele venituri și cheltuieli, aspect care este dovedit de reclamantă cu documentele contabile depuse.
Faptul că acest gen de activitate este mai slab reprezentat este irelevant, deoarece este prevăzut ca obiect de activitate, reclamanta fiind obligată să țină contabilitatea și cu privire la activitățile aparent nesemnificative, altminteri putând fi acuzată de evaziune fiscală.
Din această perspectivă s-a apreciat că terenul în discuție, din punctul de vedere al categoriei de folosință se încadrează în situația de excepție prevăzută de art. 258 alin.51din Codul Fiscal, respectiv teren arabil, și nu curți construcții.
În aceste condiții, calcularea impozitului pe teren trebuia să fie făcută pentru suma de 99 lei și majorări de 12,03 lei conform categoriei intravilan arabil, și nu pentru suma de 6.217,00 lei și majorări de 1.022,70 lei, cât a fost calculat pentru intravilan curți-construcții, calculul fiind realizat de dl. expert în una din variantele prezentate în raportul de expertiză (fila 99 dosarului ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Publică de Venituri Tg. J care critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Se arată că susținerea instanței, conform căreia reclamanta îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.258 pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, făcând dovada îndeplinirii celor două condiții, privitoare la realizarea efectuării veniturilor și cheltuielilor aferente obiectului de activitate, respectiv agricultura, este eronată întrucât aceasta se raportează la două facturi pentru a justifica o prezumtivă activitate agricolă fără a reține concluziile expertului desemnat în cauză.
Arată recurenta că deși se iau careul celor două facturi ca fiind dovada încasării și a realizării de venituri din vânzarea de fân, nu există nici un fel de probă pentru a se demonstra că societatea are înregistrate în evidența contabilă și cheltuieli legate de cultura și exploatarea fânului.
Recurenta precizează că nici susținerea instanței de fond că cea de a doua factură fiscală face dovada cheltuielilor din agricultură, deși a fost emisă după perioada limită a inspecției fiscale, întrucât anul fiscal se încheie la 31.12.2007 nu este fondată.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală întocmit la 18.12.2007 s-a stabilit în sarcina reclamantei - SRL impozit pe teren = 7.715,43 lei, majorări impozit = 41,02 lei, impozit clădiri = 509,70 lei penalități impozit clădiri = 63,71 lei, taxă firmă = 49,83 lei, majorări = 7,94 lei.
Conform dispoziției Primarului din 08.02.2008 a fost respinsă contestația formulată de - SRL împotriva deciziei de impunere nr. 62384/18.12.2007 și a raportului de inspecție fiscală privind stabilirea impozitului pe teren în suprafață de 16.500.
Din contractul de vânzare cumpărare autentificat la nr. 1608/02.03.2005, adresele nr. 8399/01.03.2005 și nr. 26169/11.06.2008 reiese că terenul în suprafață de 16.500. situat în Tg. J, strada -, Tarlaua 182, Parcela 418, este situat în intravilanul Mun. Tg.
Potrivit dispozițiilor art. 258 pct. 51din Codul fiscal în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează potrivit al. 3 - 5 dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- au prevăzut în statut ca obiect de activitate agricultura;
- au înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea agriculturii;
Reclamanta a făcut dovada cu actul constitutiv al societății că are prevăzut ca obiect de activitate agricultura iar cu balanțele de verificare (filele 29-31) de asemenea, a dovedit înregistrările în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor din desfășurarea acestei activități.
Cum reclamanta a făcut dovada cu actele depuse că îndeplinește cumulativ cele două condiții prevăzute de Codul d e pr. fiscală Curtea apreciază că în mod temeinic și legal instanța de fond a stabilit că terenul ce face obiectul litigiului este teren arabil și nu curți construcții, iar calcularea impozitului pe teren se calculează potrivit alin. 3 - 5 din art. 258 Cod fiscal.
În consecință, apreciind că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală în conformitate cu dispoz. art. 312 Cod pr. civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG-J-DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI, împotriva sentinței numărul 2139 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 1.600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. G
Ex.2//14.04.2009
Jud. Fond M
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă
