Despăgubire. Decizia 1168/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1168
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ, împotriva sentinței numărul 1558 din 03 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul pârât INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ prin consilier juridic și intimatul reclamant personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Consilier juridic, pentru recurentul pârât invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Avocat, pentru intimatul reclamant solicită respingerea excepției ca fiind autoritate de lucru judecat.
Instanța respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal, invocată de reprezentantul recurentului pârât, consilier juridic.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților pentru a formula concluzii asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât susține verbal motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului.
Avocat, pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civila nr. 566/16.01.2008, Judecătoria Craiovaa declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Litigii de Munca, reținând că pârâtul este angajat cu contract de muncă pe durata nedeterminată la reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Oltenia" - C astfel ca, potrivit art. 2 pct.1 lit.c pr.civ. rap. la art. 158.pr.civ. competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Dolj - Secția Litigii de Muncă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj la data de 31.01.2008 sub nr-.
La data de 21.02.2008 Ministerul Internelor si Reformei Administrative - Inspectoratul pentru Situații de Urgenta OLTENIA a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția necompetentei materiale a instanței.
A arătat ca prezenta cauza are natura civila, având ca obiect răspunderea civila delictuala, nefiind incidente dispozițiile codului muncii, competenta in judecarea cauzei aparținând Judecătoriei Craiova.
Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de munca si Asigurări Sociale, prin sentința nr. 1435 din 13 martie 2008, admis excepția de necompetenta materiala a instanței si a declinat competenta de soluționare a cauzei la Judecătoria Craiova si, constatând conflictul negativ de competenta, a înaintat dosarul la Curtea de APEL CRAIOVA pentru soluționarea acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că la data de 22.08.2007 pârâtul, conducător auto la Detașamentul nr.1 Pompieri C, din cadrul Grupului de Pompieri "Oltenia", în timp ce conducea autospeciala cu nr. de înmatriculare B-39-, deplasându-se la o intervenție, a intrat in coliziune cu autobuzul cu nr. de înmatriculare - proprietatea SC Leasing (utilizator C).
În urma accidentului, SC -Reasigurare SA a despăgubit asiguratul CASCO, SC Leasing cu suma de 629.630.510 lei, îndreptându-se cu acțiune in pretenții împotriva unitarii si a conducătorului auto.
Prin nr. 8636/11.06.2007 pronunțata de Judecătoria Craiova, s- reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale culpa exclusivă a conducătorului auto si a dispus ca unitatea, in solidar cu, să plătească către SC -Reasigurare suma de 62.963,05 lei RON reprez. despăgubiri, 450 lei RON reprezentând cheltuieli de judecata si 1.555,18 lei RON reprezentând actualizarea debitului in raport de coeficientul de inflație monetară.
S-a reținut ca în ceea ce privește Inspectoratul pentru Situații de Urgenta Oltenia, răspunderea acestuia este întemeiata pe disp. art.1000 alin 3. civ.p., în baza raportului de prepusenie existent intre acesta si paratul si având in vedere ca săvârșirea faptei prejudiciabile de către acesta din urma a avut loc in cadrul funcțiilor încredințate de comitent.
Întrucât unitatea a achitat integral debitul către SC -Reasigurare SA prin P nr. 673/15.10.2007, prin acțiunea formulata la 23.10.2007 aceasta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 64.968,23 lei RON.
Temeiul juridic al acestei acțiuni este 1000 alin 3 cod civil si nu art. 270 si următoarele din Codul Muncii.
Prin nr. 8636/11.06.2007 pronunțata de Judecătoria Craiova, s- reținut ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, pârâtul făcându-se vinovat de producerea accidentului, astfel că acesta trebuie sa răspundă in baza acestui temei legal.
Faptul ca acesta este angajatul reclamantei, nu atrage răspunderea sa patrimoniala in temeiul dispozițiilor codului muncii, ci in baza art. 1.000 alin 3 Cod Civil, in temeiul raportului de prepusenie.
În literatura și în practica de specialitate exista unanimitate de păreri in a se considera ca ceea ce este definitoriu pentru calitățile de comitent si prepus este existenta raportului de subordonare, care își are temeiul in împrejurarea ca, pe baza acordului dintre ele, o persoana fizica sau juridica a încredințat unei persoane fizice o anumita însărcinare.
Aceasta subordonare constituie nota caracteristica a raportului de prepusenie care atrage aplicarea dispozițiilor art. 1000 alin. 3 Civil, bineînțeles daca sunt întrunite condițiile generale si cele specifice ale răspunderii, ceea ce in speță s-a stabilit prin nr. 8636/11.06.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova.
C mai adesea, temeiul de naștere al raportului de prepusenie îl constituie contractul de munca, din care se raporturi juridice cărora le este specifica subordonarea, in procesul desfășurării activității, a persoanei încadrate in munca fata de unitatea la care este încadrată, insa raportul de prepusenie poate sa existe insa si in afara existenței unui contract de munca intre comitent si prepus, esențială fiind determinarea persoanei fizice sau juridice in interesul căreia se desfășoară activitatea si care, la momentul săvârșirii faptei ilicite, avea autoritatea de a da instrucțiuni si directive celui care îndeplinea atribuțiile încredințate, de a-i supraveghea, îndruma si controla activitatea desfășurată in exercitarea acestor atribuții.
În speță, instanța a constatat ca între pârât și reclamantă nu exista încheiat un contract de munca, pârâtul fiind numit prin Ordin al Comandantului nr. 09420din 23.08.1988.
Urmare a ivirii conflictului negativ de competenta și a înaintarii dosarului la instanta în drept să hotarasca asupra conflictului, potrivit art. 20 si urm. civ.Cod Penal, cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de APEL CRAIOVA sub nr-.
Asupra conflictului negativ de competenta, Curtea a reținut urmatoarele:
Jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de Codul Muncii, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Potrivit dispozitiilor art. 270 din Codul Muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile delictuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Asadar, pentru angajarea raspunderii patrimoniale în conditiile dreptului muncii este necesara întrunirea urmatoarelor conditii de fond: existenta unui contract individual de muncă între autorul pagubei și persoana pagubită, indiferent de tipul acestuia, fapta ilicită și personală a salariatului aflata în legatura cu munca acestia, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia salariatului.
Sub aspectul primei cerinte, Curtea a constat că pârâtul a fost numit in functia de plutonier de companie I prin Ordin al Comandantului nr. - din 23 august 1988, fiind conducator auto la Detasamentul nr. 1 Pompieri C din cadrul Grupului de Pompieri Oltenia
În aceasta situatie, nu devin incidente dispozitiile codului muncii privitoare la raspunderea patrimoniala a salariatilor, ci dispozitiile privind răspunderea materiala instituite prin Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor, act normativ care se aplica cu prioritate fată de dispozitiile codului muncii, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.
Potrivit art. 2 din acest act normativ, raspunderea materiala este angajata pentru pagubele - provocate de militari din vina acestora si in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu, indiferent daca, dupa producerea pagubei, mai au sau nu calitatea de militar ( art. 3).
Ordonanta mentionata reglementeaza o procedura speciala constand în emiterea unei decizii de imputare si parcurgerea unor cai de atac administrative care, in prima faza, sunt solutionate de comandantul, respectiv seful care a emis decizia de imputare sau de o Comisie de solutionare a contestatiei, iar in cea de-a doua faza, de catre comisia de jurisdictie a imputatiilor a carei hotarare este definitiva.
Reglementarea specifica raspunderii materiale a militarilor confera hotararii comisiei de jurisdictie a imputatiilor caracterul de act administrativ jurisdictional de autoritate emis de un organ al administratiei publice care, potrivit art. 43 din OG nr. 121/1998, poate fi contestat la instanta judecatoreasca competenta.
Competenta de solutionare a unei cereri prin care se solicita anularea unui astfel de act, revine potrivit Legii nr. 554/2004, instantei de contencios administrativ, respectiv sectiei de contencios administrativ din cadrul tribunalului ( art. 2 lit.d civ.Cod Penal).
Cat priveste competenta teritoriala de solutionare, aceasta apartine, conform art.10 din Legea nr. 554/2004, tribunalului în a carui circumscriptie îsi are domiciul reclamantul care, in cazul de fata, este Tribunalul Dolj.
Faptul ca în cauza Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Oltenia nu a emis o decizie de imputare, ci s-a adresat direct instantei pentru recuperarea prejudiciului nu este de natura să atraga competența altei instanțe, litigiului dintre parti fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.
În consecință, in temeiul art. 22 alin.5 civ.Cod Penal, Curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ si Fiscal a dispus înaintarea dosarului acestei din urmă instanțe, unde a fost înregistrat sub nr-.
La data de 03.07.2008 reclamantul a depus la doar precizări la acțiune, arătând că înțelege să își micșoreze pretențiile față de pârât, suma pe care acesta o datorează fiind de 24.968,23 lei.
La acest termen de judecată pârâtul, prin avocat, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivând că potrivit dispozițiilor OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, recuperarea pagubei trebuia să se facă pe cale administrativă prevăzută de această ordonanță și anume prin decizie de imputare emisă de comandantul sau șeful unității, iar în lipsa unui astfel de act administrativ consideră inadmisibilă acțiunea reclamantului.
Prin sentința nr. 1558 din 3.07.2008 Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamant INSPECTORATUL PENTRU SITUATII DE URGENTĂ OLTENIA, în contradictoriu cu pârâtul, ca inadmisibilă.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Astfel, la data de 23.10.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 64.968,23 lei, reprezentând despăgubiri pe care le-a plătit creditoarei SC -Reasigurare, în urma unui accident de circulație, în timp ce se deplasa la o intervenție cu mașina de pompieri a Inspectoratului pentru Situații de Urgență.
Reclamanta, pentru a-și recupera suma achitată către societatea de asigurare (conform unei hotărâri judecătorești), a introdus acțiune în regres la Judecătoria Craiova, în loc să procedeze la emiterea unei decizii de imputare, pe procedura administrativă specială prevăzută de nr.OG121/28.08.1998 - privind răspunderea materială a militarilor.
Potrivit dispozițiilor art.22 al.1 din OG121/1998, Comandantul sau Șeful unității care a constatat sau a luat cunoștință de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată efectuarea cercetării administrative.
Conform art.25 al.1 din această ordonanță, obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse, se face prin decizie de imputare, iar la al.2 se prevede că decizia de imputare se emite de comandantul sau șeful unității a cărei comisii a efectuat cercetarea administrativă și constituie titlu executoriu.
Totodată, la art.30 al.1, se prevede că persoana care consideră că imputarea a fost făcută fără temei legal, poate face contestație în 30 de zile de la comunicare, care se depune la unitatea care are în evidență debitul și se soluționează de comandantul sau șeful care a emis decizia de imputare.
Potrivit art.31, împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației, se poate face plângere în 15 zile de la comunicare, iar la alin.2 se arată că plângerea se depune la unitatea care are în evidență debitul, iar aceasta o înaintează comisiei de jurisdicție a imputațiilor, care soluționează plângerea, iar hotărârea se consideră definitivă.
Hotărârile definitive pot fi revizuite (art.35 al.1), iar potrivit dispozițiilor art.43, în situațiile în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoana obligată la repararea prejudiciului consideră că a fost lezată, se poate adresa instanței judecătorești, potrivit legii.
Împotriva sentinței a declarat recurs Inspectoratul de Urgență "Oltenia" care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Se arată că instanța de judecată a apreciat în mod greșit că acțiunea este inadmisibilă, reținând că pentru a recupera prejudiciul cauzat trebuind să apeleze la procedura administrativă specială prevăzută de OG nr. 121/1998, deși temeiul invocat prin acțiunea introductivă este art. 998 - 999 Cod civil.
Recurentul precizează că potrivit temeiului juridic invocat instanța trebuia să admită acțiunea împotriva prepusului care este autorul faptei cauzatoare de prejudicii, iar împrejurarea că față de victimă comitentul răspuns solidar cu prepusul său nu este de natură să ducă la o divizare a acțiunii în regres a comitentului, în raporturile cu acest prepus.
La 20.01.2009 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimatul arătă că instanța de fond în mod temeinic și legal instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea, întrucât OG 121/1998 reglementează o procedură specială privind răspunderea materială constând în emiterea unei decizii de imputare și parcurgerea unor căi de atac administrative care, în prima fază sunt soluționate de comandament iar în a doua fază, de către comisia de jurisdicție a imputațiilor a cărei hotărâre este definitivă iar în speță recurentul nu a emis o decizie de imputat, ci s-a adresat direct instanței pentru recuperarea prejudiciului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține:
Recurentul reclamant a solicitat direct în instanță obligarea pârâtului la plata sumei de 64.968,23 lei reprezentând despăgubiri pe care le-a plătit către societatea de asigurări, ca urmare a accidentului făcut de acesta din urmă.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 4 pronunțată la 17.04.2008, a hotărât definitiv și irevocabil, că în raport de statutul special al pârâtului, nu sunt incidente dispozițiile codului muncii privitoare la răspunderea patrimonială salariaților, ci dispozițiile privind răspunderea materială instituită prin OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor și a stabilit totodată competența de soluționare a cauzei în favoare Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Instanța de fond, conformându-se deciziei Curții de Apel care definitiv și irevocabil, a dezlegat o problemă de drept legată de actul normativ aplicabil cauzei deduse judecății și care implicit a atras și competența instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze litigiul, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
OG nr. 121/1998 reglementează o procedură specială privind răspunderea materială a militarilor.
Potrivit art. 25 alin. 1 și 2 din acest act normativ, obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse se face prin decizie de imputare emisă de comandantul sau șeful unității a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă, decizie ce constituie titlu executoriu.
Faptul că în cauză reclamanta recurentă nu a emis o decizie de imputare ci s-a adresat direct instanței, cu o acțiune în regres,dovedește indubitabil că aceasta nu a respectat procedura specială stabilită imperativ de OG 121/1998, iar instanța de fond în mod temeinic și legal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr. civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ, împotriva sentinței numărul 1558 din 03 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. G
Ex.2//16.04.2009
Jud. fond G
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă
