Anulare act administrativ . Decizia 1168/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1168/CA/2008
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.360/CA/4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâta recurentă și avocat - pentru reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocata reclamantei intimate depune la dosar note de ședință și factura nr.85/28.10.2008 reprezentând onorariu avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Avocata reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată conform facturii de la dosar (fila 20).
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.360/CA/4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - " -" SRL împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și ca urmare s-a dispus anularea Deciziei nr.59/13.11.2007 și obligarea pârâtei să restituie suma de 69.918,18 lei reprezentând TVA aferentă lunii iulie 2007.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în speță s-a făcut dovada existenței a două raporturi juridice distincte, unul privind contractul de consultanță, iar cel de-al doilea contractul de concesiune de părți sociale, iar reclamanta a solicitat rambursarea TVA negativ pentru factura în baza căreia a achitat comisionul datorat contractului de consultanță și nu pentru TVA aferentă înstrăinării de părți sociale, astfel că din acest motiv s-a apreciat că în mod nelegal organul fiscal a stabilit că pentru operațiunea dedusă rambursării de TVA îi sunt aplicabile dispozițiile art.141 alin.2 lit.a pct.5 Cod fiscal.
Prima instanță a mai reținut că în cauză s-a făcut dovada că beneficiara comisionului - " " SRL este o societate plătitoare de TVA și că a colectat TVA în valoare de 69.918,18 lei aferent facturii -/30.07.2007 pe care l-a evidențiat în jurnalul de vânzări, astfel că pentru considerentele arătate, în mod greșit pârâta a respins contestația reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.145 alin.2 lit.d și ale art.55 alin.5 din Legea nr.571/2003, nereținând faptul că operațiunea de consultanță a fost necesară pentru efectuarea unei operațiuni scutită de TVA fără drept de deducere.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 și art.304/1 Cod pr.civilă.
Recursul pârâtei este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Reclamanta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, precum și prin concluziile scrise și orale expuse de avocatul său a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
În cauză există două raporturi juridice distincte și anume un raport juridic privește contractul de cesiune de părți sociale și cel de-al doilea privește contractul de consultanță încheiat între reclamanta - " -" SRL și - " " SRL.
La contractul de cesiune de părți sociale sunt aplicabile prevederile art.141 alin.2 lit.a pct.5 din Codul fiscal coroborat cu prevederile art.35 alin.2 din nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, operațiunea de vânzare a părților sociale deținute de reclamantă la - "" SRL intrând în sfera operațiunilor scutite de TVA, astfel că la vânzarea părților sociale nici nu s-a colectat TVA și ca urmare reclamanta intimată nu a solicitat deducerea TVA pentru operațiunea de cesionare a părților sociale.
În ce privește contractul de consultanță nu sunt aplicabile prevederile art.141 alin.2 lit.a pct.5 din Codul fiscal, întrucât asociații - "" SRL au apelat la serviciile - " " SRL încheind contractul de consultanță și agenție imobiliară pentru evaluarea în vederea vânzării a "Proiectului imobiliar ", iar vânzarea proiectului s-a făcut apoi prin vânzarea - "" SRL, respectiv a tuturor părților sociale ale societății de către toți asociații, astfel că reclamanta și-a vândut doar participația pe care o deținea în altă societate comercială și fiind o societatea plătitoare de TVA, ea își desfășoară activitatea în acest regim, având dreptul de a colecta și deduce TVA.
Prin urmare, cele două contracte au obiect și părți distincte, astfel că nu pot fi amestecate operațiunile de vânzare părți sociale cu cele de consultanță în privința vânzării acestor părți sociale, ca parte integrantă a vânzării unui proiect imobiliar.
În urma ducerii la îndeplinire a obiectului stabilit prin contractul de consultanță și agenție imobiliară - " " SRL a emis factura fiscală nr.-/30.07.2007 în valoare de 437.910,38 lei, din care TVA deductibil 69.918,48 lei și întrucât în speță este vorba de o operațiune de consultanță îndeplinită efectiv de - " " SRL, reclamanta ca parte contractantă are și dreptul de deducere a TVA provenit din această factură fiscală.
Motivul invocat de pârâtă, în sensul că indiferent de denumirea și felul serviciilor prestate de - " " SRL, cât timp acestea au legătură cu operațiuni scutite de TVA fără drept de deducere, aceste operațiuni nu dau dreptul de deducere TVA, nu este întemeiat întrucât contractele încheiate între cele două societăți comerciale au obiect diferit, care este deductibil sau nedeductibil din punct de vedere al TVA, această taxă aplicându-se distinct pe operațiuni specifice.
De asemenea, susținerea pârâtei a faptului că deducerea TVA este admisă în condițiile prevăzute de art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 nu este întemeiată, art.145 a fost modificat de pct.114 al art.I din Legea nr.343/17.07.2006 publicată în Of.nr.662/1.08.2006, astfel textul de lege invocat este abrogat și nu are nici relevanță, deoarece acest articol face referire la bunurile exportate în afara Comunității Europene, situație care nu se regăsește în cauză, cumpărătorul Proiectului imobiliar fiind din Statul Luxemburg - staT comunitar.
Pârâta mai susține că, dacă operațiunea pentru care s-a efectuat serviciul prestat de - " " SRL este o operațiune scutită de TVA fără drept de deducere, atunci același regim juridic îl au și operațiunile economice care au legătură cu ea, fie ele ulterioare sau anterioare, susținere care nu este confirmată de vreo prevedere a Codului fiscal.
Art.145 alin.2 lit.d din Codul fiscal modificat și completat invocat de pârâtă nu are relevanță în cauză, deoarece reclamanta nu a dedus TVA la concesionarea părților sociale deținute la - "" SRL ci a solicitat doar restituirea sumei negative de TVA aferentă lunii iulie 2007 până la concurența sumei de 69.918,18 lei aferent facturii nr.-/30.07.2007 pe care - " " SRL l-a evidențiat în jurnalul de vânzări.
Cum deducerea TVA are la bază operațiunea efectuată de intermediarul - " " SRL B care a acționat în numele și în contul reclamantei pentru vânzarea Proiectului imobiliar, reclamanta este îndreptățită să ceară rambursarea TVA rezultat din factura nr.-/30.07.2007, astfel că în mod corect, pentru toate motivele arătate prima instanță a admis acțiunea reclamantei.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, instanța în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul pârâtei ca nefundat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 5.500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar avocațial dovedit cu actele depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.360/CA/4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă să plătească intimatei reclamante suma de 5.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./15.12.2008
Jud.fond -
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
