Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1169/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1169/CA/2008
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.1009/CA/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantul recurent, lipsind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul reclamantului recurent depune la dosar completare a motivelor de recurs și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii în sensul de a se dispune obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază prevăzută de Ordinul nr.496/2003, începând cu data de 01.12.2004 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu și la actualizarea sumelor până la data plății efective. Mai solicită obligarea pârâtului de ord.2 să dispună serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă ale reclamanților a indemnizației de dispozitiv retroactiv. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamantul SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI B a solicitat în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B și PRIMARUL MUNICIPIULUI B, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea acestora la plata în favoarea reclamantului a indemnizației de dispozitiv prevăzută de art.9.2 al Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne, modificat și completat prin Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor, în cuantum de 25% din salariul de bază, în mod retroactiv, începând cu data de 1 12 2004 până la data pronunțării hotărârii judecătorești, plată actualizată în funcție de indicele de inflație până la data plății efective. De asemenea, s-a mai solicitat și obligarea pârâtului la plata în continuare a acestor sume.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că indemnizația de dispozitiv a fost inițial prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 potrivit cu care cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor pentru modificarea și completarea Ordinului nr.275/2002 al Ministrului de Interne, indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999 și acordată inițial personalului militar și civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În drept acțiunea a fost motivată pe dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.112-114 Cod procedură civilă, Legea nr.138/1999, Ordinele nr.275/2002 și nr.496/2003.
Prin Sentința nr.1009/CAF/6 05 2008 Tribunalul Hunedoara - Secția Contencios administrativ a respins acțiunea reclamantului, reținând că dispozițiile art.9.2. din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 se aplică doar personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice centrale de stat, respectiv în instituțiile publice care au subordonare față de Ministerul Administrației și Internelor, nu și funcționarilor publici din administrația publică locală. Cum autoritățile administrației publice locale nu sunt subordonate celei centrale beneficiind de autonomie locală, pârâtului nu îi este opozabilă obligația de acordare a îndemnizației de dispozitiv.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului să plătească reclamantului îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizată cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare pe toată durata exercitării funcției publice.
În motivarea recursului reclamantul a invocat în drept prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a restrâns în mod greșit domeniul de aplicare a Legii nr.138/1999 și a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, ignorându-se dispozițiile art.31.1 din acest ordin potrivit căruia "prin personal civil, în sensul ordinului se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor", iar "personalul civil din cadrul beneficiază de drepturile stabilite de lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev. de art.13 din Legea nr.138/1999, care este doar indemnizația de dispozitiv.
Din moment ce textul legal nu face nici o distincție între personalul ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale și cel din domeniul administrației publice centrale, este evident că acest drept poate fi acordat ambelor categorii.
Recurentul susține că instanța a făcut și o greșită aplicare a legii încălcându-se principiul egalității între cetățeni,cât timp alți funcționari publici din instituții ale administrației publice locale beneficiază de această indemnizație.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Pârâții intimați nu au depus întâmpinare.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile Legii nr.138/1999, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Dreptul la indemnizația de dispozitiv solicitat de reclamant este reglementat prin art.13 din Legea nr.138/1999.
Pentru a stabili dacă reclamantului ca funcționar public al administrației publice locale i se cuvine acest drept, se impune a se analiza dacă Legea nr.138/1999 este aplicabilă funcționarilor publici din administrația publică locală.
Legea în articolul 1, așa cum corect a sesizat și instanța de fond, reglementează domeniul său de aplicare, stipulând "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din, și Ministerul Justiției, iar la art.47 se arată "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, la art. 49 se specifică în mod clar că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Coroborând aceste prevederi se constată că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, norma dată prin Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege "Prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor și referirea la dreptul prevăzut de art.13 ce se cuvine și "personalului civil din administrația publică" trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma "personalul civil din administrația publică" trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Chiar dacă s-ar aprecia că sfera de reglementare a legii cuprinde și funcționarii publici din administrația publică locală în continuarea analizei trebuie stabilită natura atribuțiilor pe care reclamantul le îndeplinește,dacă acesta "desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare" ce impun prezența reclamantului la serviciu după un alt program decât cel curent,ceea ce nu este cazul.
În ce privește motivul invocat privind încălcarea principiului non discriminării consacrat în legislația internă,CEDO,Directiva /EC/78 se constată că argumentele reținute de instanța de fond sunt întemeiate, deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația funcționarilor publici ai administrației publice locale și cei care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale diferite.
Cum instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, nu este incident motivul de recurs invocat de reclamant potrivit art.304 pct.9 și 304/1 pr. civ.astfel că recursul va fi respins ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SINDICATUL SALARIAȚILOR din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.1009/CA/6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./14.11.2008
Jud.fond -
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
