Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1189/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1189
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în B, nr. 209, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței nr.554/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL - Rm.S, Focșani, nr. 43, Cod poștal -, Județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă - SRL Râmnicu S reprezentată de avocat, din Baroul Prahova,potrivit împuternicirii avocațiale nr.50109 din 7.10.2009, lipsă fiind recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat, recurenta a solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL Râmnicu S depune la dosar o întâmpinare cu caracter de note scrise, precizând că alte acte nu mai are de formulat.
Curtea, ia act de declarația intimatei reclamante - SRL Râmnicu S, că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL Râmnicu S, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Mai arată că instanța de fond a considerat în mod corect că se poate acorda drept deducere în privința sumei de 29218 lei, ce reprezintă TVA achitată în vamă pentru perioada septembrie 2007 - decembrie 2007 aferentă importurilor de materiale necesare desfășurării activității societății.
Consideră că susținerile recurentei din motivele de recurs că societatea
intimată nu poate beneficia de rambursarea TVA-ului în speță, contrazic inexplicabil directivele foarte clare ordonate în această materie de ANAF, aceasta din urmă fiind îndrituită să beneficieze de scutirea de TVA, urmare contractului de preluare de bunuri încheiate în cauză, prezentând documente în acest sens care să justifice acest lucru.
Pe cale de consecință solicită respingerea recursului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la rolul Tribunalului Buzău, sub nr.3903/2008, reclamantul - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publice pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea deciziei de impunere nr.435/20.06.2008 și anularea în parte a raportului de inspecție fiscală nr.28195/20.06.2008, numai în ceea ce privește neacceptarea la rambursare a sumei de 29.218 lei.
În motivare s-au învederat următoarele: în urma controlului efectuat de inspectorii fiscali ai pârâtei, la sediul reclamantei, la data de 20.06.2008, s-a întocmit Raportul de Inspecție Fiscal nr. 28195/20.06.2008 și Decizia de nr.435/20.05.2008, stabilindu-se în sarcina petiționarei obligații fiscale în sumă de 29218 lei reprezentând TVA achitat în vamă în perioada septembrie - decembrie 2007.
A apreciat reclamanta că această obligație este abuzivă și că greșit s-a respins contestația formulată de ea împotriva acestei decizii, prin decizia nr.59/1.09.2008, petiționara apreciind că această ultimă decizie este netemeinică și nelegală deoarece organul de soluționare a contestației nu s-a pronunțat pe motivele de fapt și de drept dezvoltate în conținutul contestației.
A învederat reclamanta că pentru livrările din anul 2007 cerut precizări Biroului Vamal B care i-a comunicat acrele necesare genului de operațiuni efectuate de ea (Anexa 11 - depusă la dosar).
In temeiul art.115 Cod procedură civilă, pârâta a depus întâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta nu deține calitatea de importator al mărfii, nu deține o factură comercială pentru marfa achiziționată, în sensul art. 155 alin. 5 Cod fiscal, nu deține calitatea de importator al mărfii și nu a completat declarația recapitulativă 390 privind achizițiile și livrările intracomunitare.
În concluzie, pârâta a arătat că, din documentele prezentate de petentă rezultă că aceasta are calitate de prestator de servicii și nicidecum de proprietar al mărfii, nefiind îndreptățită la rambursarea TVA.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă, prin sentința nr. 554/28.04.2009 Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea reclamantei, - SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului și a dispus anularea deciziei nr.59/1.09.2009 și a deciziei de impunere nr.435/20.06.2008, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea în parte a Raportului de Inspecție Fiscală.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constat că între reclamanta - SRL în calitate de vânzător și firma din Anglia în calitate de cumpărător s-au derulat raporturi comerciale, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare nr.5/28.06.2006 având ca obiect vânzarea cumpărarea de bunuri de import export și anume produse textile confecționate pe baza comenzilor în regim lohn.
S-a stabilit că în perioada 17.06.2008 - 20.06.2008 reclamanta a fost supusă controlului la solicitarea acesteia, în vederea soluționării decontului TVA, întocmindu-se de către inspectorii fiscali raportul de Inspecție fiscală nr.28195/20.06.2008, iar prin decizia de impunere nr.435/20.06.2008 au fost stabilite obligații fiscale, în sensul respingerii la rambursare a sumei de 29.218 lei reprezentând TVA achitat în vamă în perioada septembrie - decembrie 2007, pârâta respingând și contestația reclamantei în legătură cu măsurile dispuse de organele de control, pentru aceleași motive de fapt și de drept, vizând cu precădere lipsa documentelor care să dovedească calitatea de importator al mărfii.
Tribunalul a constatat că expertiza efectuată în cauză a reliefat faptul că documentele puse la dispoziție organului de control și anume contractul de vânzare-cumpărare nr.5/28.06.2006 și acordul de vânzare nr.1/30.08.2007 îndrituiesc reclamanta la scutirea de TVA și că modificările legislative generate de armonizarea legislației interne la cea comunitară după aderarea României la UE (1.01.2007) au adus unele nuanțări - Adresa Secretarului de Stat - Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (filele 110-115) care au schimbat și regimul de punere în liberă circulație a bunurilor importate din afara spațiului comunitar, inclusiv din Turcia.
S-a mai stabilit că reclamanta, în calitate de operator economic care avea încheiat contract de preluare de bunuri, a încheiat un acord, adițional la contractul inițial, prin care s-a specificat că reclamanta care prelucrează materia primă, este considerată proprietarul bunurilor și acționează ca atare, respectiv beneficiarul va face importul bunurilor în România, iar după preluare acestea au fost livrate intracomunitar - Anglia.
Cum aceste prestări de servicii se încadrează în prevederile art.143, alin.2 lit.b și c din Legea nr.571/2003,cu respectarea prevederilor Ordinului MEF nr.2421/18.12.2007, fiind emise facturi fiscale de către reclamantă, care alături de celelalte înscrisuri fac dovada deplină, potrivit art.63 Cod procedură fiscală, instanța a admis în parte acțiunea, cum s-a arătat anterior.
Cât privește capătul doi din cerere, care viza anularea în parte a Raportului de Inspecție fiscală nr.28195/20.06.2008, instanța a apreciat că s-a pronunțat deja asupra legalității măsurii, prin admiterea primului capăt de cerere, astfel că a respins solicitarea de anulare în parte a Raportului de Inspecție fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP B, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță a preluat concluziile raportului de expertiză contabilă, reținând în mod eronat că între intimata petiționară - SRL și firma Anglia s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 5/28.06.2006, privind bunuri de import expert respectiv produse textile confecționate în baza comenzilor în regim lohn, deși acesta este în realitate un contract de prestări servicii, în care societatea are calitatea de prestator de servicii și nu de proprietar și importator al materiei prime, cum eronat a reținut instanța de fond.
S-a mai învederat că în mod greșit Tribunalul Buzăua concluzionat că documentele puse la dispoziția organului fiscal și anume contractul de vânzare cumpărare nr. 5/2006 și acordul de vânzare nr. 1/30.08.2007 îndreptățesc reclamanta la scutirrea de TVA, deoarece contractul încheiat de intimată cu o firmă din Anglia este un contract de prestări servicii, neprezentându-se organului de control nici un acord de vânzare, așa cum se specifică în motivarea hotărârii, partenerul din Anglia importa materie primă din Turcia, care ajungea în România prin prestatorul de Servicii - SRL în vederea prelucrării, societatea neavând calitatea de proprietar al mărfii și nici a materiei prime importată de firma engleză din Turcia, astfel că nu putea solicita rambursarea TVA-ului pentru suma achitată în vamă.
A susținut recurenta că această concluzie rezultă și din lipsa documentelor justificative pentru înregistrarea în contabilitate a achiziției de materie primă din import, neînregistrându-se producția acesteia, nu se întocmește niciun document contabil primar aferent producției -, raport de producție, bon de consum, care să ateste existența producției, astfel că nu se înregistrează venituri din vânzarea acestor produse în cadrul, ci acestea sunt contabilizate în conturi de venituri - 704 - prestări servicii, pe facturile emise se află numai valoarea prestării de servicii, nu și valoarea materiei prime achiziționate și prelucrate: note contabile, jurnale de cumpărări, balanțe de verificare, societatea aflându-se în eroare, achitând TVA în vamă pentru o marfă care nu este proprietatea sa taxa nefiind deductibilă conform art. 145 alin. 5 lit. a din Codul fiscal.
Recurenta a arătat că intimata nu deține factura care să îndeplinească condițiile prev. de art. 155 alin. 5 Cod fiscal pentru bunurile livrate, nu are declarație vamală de import pe care să fie înscrisă ca importator și nici documente care să ateste plata taxei de către importator sau altă persoană în contul său, conform art. 146 alin. 1 pct. c, Cod fiscal, respectiv factura externă emisă de furnizorul din Turcia pe numele său - art. 145 alin. 5 pct. a din Codul Fiscal, concluzionându-se că intimata nu a făcut dovada că este proprietara bunurilor, așa încât nu beneficia de deducere pentru TVA achitat în vamă în perioada septembrie-decembrie 2007 în valoare de 29.218 lei, cum corect au constatat organele fiscale de control.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare;
Recurenta pârâtă a reluat argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la instanța de fond și în decizia nr.59/1.09.2008, prin care a respins contestația intimatei petiționare, considerând că potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 5/28.06.2006 încheiat cu o firmă din Anglia, intimata pârâtă avea calitatea de prestator de servicii și nu de proprietar și importator al materiei prime pentru produsele textile confecționate în baza comenzilor în regim lohn, situație reflectată și de înregistrările contabile din evidențele intimatei.
Unul din argumentele recurentei îl reprezintă împrejurarea că nu s-a prezentat organelor de control acordul de vânzare nr. 1/30.08.2007 care, coroborat cu contractul de vânzare cumpărare nr. 5/28.06.2006 au condus la concluzia contrară, reflectată în raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, în sensul că intimata este îndreptățită să beneficieze de deducerea sumei de 29.218 lei TVA achitat pentru import în vamă, bunurile prelucrate fiind transferate în alt stat membru al Uniunii Europene, fluxul nefiind întrerupt, societatea neavând obligația întocmirea declarației recapitulative privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri (390 ) pentru perioada septembrie 2007 - decembrie 2007,așa cum rezultă și din Ordinul ANAF nr.552/2008, concluzie omologată de instanța de fond prin soluția pronunțată.
Faptul că respectivul acord nu a fost prezentat organelor de control în perioada inspecției fiscale din 17-20.06.2008 nu înseamnă că nu exista, acesta fiind depus la dosar la filele 85-86, acordul fiind încheiat în limba engleză, depunându-se și traducerea autorizată a acestuia.
Recurenta a interpretat și recalificat clauzele contractului de vânzare cumpărare nr.5/28-06-2006 încheiat între intimată și beneficiarul extern al mărfurilor,cu sediul în Anglia,considerând în mod subiectiv că potrivit acestui contract intimata avea calitatea de prestator de servicii,situație contrazisă și de acordul de vânzare nr.1/30-08-2007,depus la dosar,cum s-a arătat anterior,convenția părților având putere de lege între părțile contractante,conform art.969 cod civil,aplicabil și în materie comercială,potrivit art.1(2)cod comercial.
Expertul contabil,care a verificat documentele justificative și evidențele contabile de la sediul intimatei a constatat că aceasta a prezentat înscrisurile care o îndreptățeau să beneficieze de scutire, cu drept de deducere a TVA pentru achizițiile necesare desfășurării activității(facturi, 29-10-2008,în care intimata are calitatea de destinatar al bunurilor importate din Turcia,TVA achitat în vamă pentru punerea în liberă circulație a mărfurilor pe teritoriul Uniunii Europene).
Intimata a efectuat importuri de materie primă din Turcia, țară care nu este membră, iar bunurile, după prelucrare, au fost livrate intracomunitar în Anglia - stat membru al Uniunii Europene, astfel că intimata reclamantă putea beneficia de deducerea TVA de 19% din valoarea mărfii importate, potrivit dispozițiilor art. 143 alin. 2 lit. b și c din Legea nr. 571/2003, cu respectarea prevederilor Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 2421/18.12.2007, pentru care reclamanta a emis facturi fiscale.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzută de art. 304.pr.civ. în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în B, nr. 209, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței nr.554/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL - Rm.S, Focșani, nr. 43, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored.CMF
4 ex./26.10.2009
f- Tribunal B
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
