Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1187/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1187
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în com.,-, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 330 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -.
Cererea de recurs este timbrată cu 2,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 07.10.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit răspuns: recurenta reclamantă - -, prin administrator G și avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale, intimata pârâtă D reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat dar timbrat.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta reclamantă depune la dosar chitanța nr.- din 7.10.2009 în sumă de 2,00 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar precum și note scrise, un extras din art.146 a Codului d e Procedură Fiscală.
Totodată, având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă DGFP D declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților prezente prin reprezentați, că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta reclamantă - -, susține că în notele scrise și în recursul aflat în scris la dosar a arătat pe larg motivele invocate, urmând a puncta câteva aspecte.
Intre cele 3 societăți - SRL, - SRL și - -, s-a încheiat un contract de prestări servicii, ca urmare derulării acestuia au fost emise 7 facturi, cu respectarea prevederilor legale, fiind înregistrate în contabilitate și reținute de Administrația Finanțelor, lucrările efectuate se văd la fața locului.
Mai arată că refuzul facturii ce se referă la suma de 5.700 lei ca TVA este total nejustificat, din raportul de expertiză rezultă cu certitudine că toate actele au fost înregistrate, nejustificându-se respingerea cererii.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, anularea deciziei emisă de organul fiscal și obligarea intimatei la plata c/val sumei de 5700 lei reprezentând TVA-ul.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru DGFP D solicită respingerea recursului formulat de - - și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, în speță fiind îndeplinite condițiile prev. de art.146 alin. 1 din Codul fiscal.
In ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză, învederează că nu l-a însușit, formulând obiecțiuni la acesta.
De asemenea mai arată că în cauză nu s-a făcut dovada serviciilor prestate și livrărilor de bunuri de - SRL către - -.
Avocat, având cuvântul în replică pentru recurenta reclamantă - -, susține că din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă cu certitudine că lucrările au fost efectuate - evidențiind prestațiile de servicii la modul general.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3374/120/19.05.2008, reclamanta - - a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1/2008 emisă de pârâta DGFP D și a dispoziției nr. 1/2008 solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 12.200 lei.
În motivarea cererii, reclamanta precizează că suma la care pârâta urmează a fi obligată,se compune din 5700 lei TVA de rambursat, 1500 lei penalități și majorări de întârziere și 5000 lei daune materiale pentru lipsa de folosință a sumelor de bani, reținute fără temei, arată că, în octombrie 2007, formulat cerere de rambursare a TVA -ului în valoare totală de 38.060 lei din care i s-a refuzat suma de 5700 lei, motivat de faptul că - SRL, care a facturat lucrările de amenajări interioare pentru care a solicitat rambursarea TVA -ului, în realitate nu a executat
lucrările respective,fiind neîntemeiată această motivare, deoarece amenajările respective au fost preluate printr-un contract de preluare și, apoi, vândute, cu prețul pe care l-a considerat de cuviință, conform devizelor de lucrări pentru amenajările respective.
În ce privește penalizările solicitate, acestea sunt cele pe care organul de control i le-a calculat ani de zile pentru datoriile cuvenite bugetului de stat, iar daunele materiale provin din nefolosirea acestor sume în relațiile de afaceri.
Pârâta a depus la dosar note scrise, cu caracter de întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză a Administrației Finanțelor Publice Târgoviște, fiind cea care a întocmit raportul de inspecție fiscală și are în administrarea acest contribuabil,iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că lucrările de amenajări interioare au fost executate în anul 2009, pentru spațiul aparținând reclamantei, de către - SRL,fiind întocmită factura nr. -/29.12.2004, în valoare de 178.500 lei, din care TVA 28 500 lei; ulterior, la 1.03.2004, s-a încheiat un contract prin care s-a reactualizat valoarea lucrărilor de amenajări interioare, de la suma de - lei, din care TVA 28500 lei, la suma de 450.000 lei, din care TVA 71848 lei stabilindu-se să se preia contravaloarea amenajărilor efectuate de - SRL de către - SRL.
Se arată în întâmpinare că în această conjunctură, - SRL facturează către - -, în luna august 2007, lucrări de amenajări interioare în sumă de 35.000 lei, din care TVA 5700 lei și în aceste condiții, organul fiscal a stabilit că reclamanta a dedus nelegal TVA în cuantum de 5700 lei, întrucât - SRL nu i-a livrat bunuri și nici nu i-a prestat lucrări de amenajări interioare.
La cererea pârâtei, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Administrației Finanțelor Publice Târgoviște.
În cauză, părțile au administrat proba cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert C, ale cărei obiective au fost stabilite de instanță prin încheierea din 26 iunie 2008 și de către părți la termenele ulterioare din iulie - octombrie 2008, lucrarea de expertiză a fost depusă la dosar pentru termenul din 20 februarie 2009, expertul răspunzând și obiecțiunilor formulate de părți - prin întocmirea răspunsului, depus pentru termenul din 24 aprilie 2009.
Prin sentința nr. 330 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a respins cererea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, pentru anularea deciziei nr. 1/07.01.2008 și a dispoziției nr. 1/18.01.2008 emise de pârâte.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a dedus nelegal TVA în suma de 5700 lei, întrucât lucrările facturate de către - SRL către reclamantă nu reprezintă dovezi de livrări de bunuri sau prestări de servicii, pentru a da drept la deducerea de TVA, potrivit art. 146 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, considerente pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Impotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - - criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de recurs că instanța de fond la pronunțarea sentinței nu a ținut cont nici de derularea faptelor, nici de contractele dintre firme și nici de concluziile raportului de expertiză depus la dosar din care rezultă că recurenta este îndreptățită să ceară rambursarea sumei de 5700 lei, deoarece între cele 3 firme s-au încheiat contracte de colaborare care nu pot fi înlăturate de către instanță și între - SRL și - SRL s-a încheiat la 1.03.2004 un contract de preluare a contravalorii amenajărilor efectuate de către prima societate la spațiul societății recurente, contract care odată intrat în vigoare încetează efectele contractului de închiriere încheiat între cele două societăți și prin urmare suma de 5700 lei, reprezentând TVA poate fi admisă la deducere.
Intr-un alt motiv de recurs arată că instanța de fond consideră că - SRL ar fi facturat către recurentă aceleași lucrări de amenajări interioare de doar 35.700 lei din care TVA 5700 lei, - SRL a facturat către recurentă toată valoarea de 45.000 + TVA 85.500 lei, deci un total de 53.500 lei, din care s-au refuzat 5700 lei TVA sumă ce a făcut obiectul litigiului și în aceste condiții nu este posibil ca livrările de amenajări din unele facturi să fie legale și bune, fiind aceleași forme, aceleași devize, aceleași bunuri, iar una să nu fie bună mai ales că totalul dădea suma din contract, ori în cazul TVA conform codului fiscal firma care colecteaza plătește TVA la stat, respectiv - SRL, iar cealaltă firmă îl deduce sau cere rambursarea lui, respectiv recurenta căreia nu i s-a aprobat rambursarea, statul neputând lua de 2 ori această sumă de la ambele firme.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea, examinând sentinta prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Potrivit disp. art. 146 al. 1 lit. a din codul fiscal, se prevede că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții. lit. a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să-i fie livrate sau serviciilor, care i-au fost ori urmează să-i fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprinsă informațiile prevăzute la art. 155 alin. 5.
In speță erau îndeplinite aceste dispoziții și îndreptățea recurenta reclamanta la deducerea TVA în suma de 5700 lei, deoarece așa cum rezultă din probatoriile administrate în cauză cu acte și expertiză contabilă, din care rezultă că existau documente justificative prin care - SRL facturează în luna august 2007 lucrări de amenajări interioare, către recurentă, în sumă de 35.700 lei, din care TVA 5700 lei și în baza contractului încheiat la data de 1.03.2004 de către cele două societăți, se reactualizează valoarea lucrărilor de amenajări interioare și se preia contravaloarea amenajărilor efectuate de - SRL de - SRL, aceasta din urmă societate facturează către recurentă, care era proprietarul spațiului, lucrările de amenajări interioare, fiind emise 4 facturi, în anul 2005, 2 facturi fiscale în 2006 și ultima în august 2007, aceasta din urmă având înscris și TVA refuzat la deducere.
Se mai reține prin raportul de expertiză că facturile au fost înregistrate în evidențele contabile și că cuprindeau elementele obligatorii prevăzute la art. 155 al. 5 din codul fiscal și că în aceste condiții recurenta reclamantă îndeplinea condițiile de deducere a TVA în sumă de 5700 lei, potrivit art. 146 al. 1, lit. a din codul fiscal.
Pentru toate aceste considerente, criticile aduse sentinței de recurentă, prin cele două motive de recurs, că instanța nu a ținut cont de probatoriile administrate în cauză, respectiv de contractele dintre firme și nici de concluziile expertizei și că greșit instanța a reținut că - SRL facturează către reclamantă aceleași lucrări de amenajări interioare de doar 35.700 lei, din care 5700 lei TVA și că i se cuvine rambursarea sumei de 5700 lei TVA, sunt fondate.
In ce privește penalitățile și majorarile de întârziere de 1500 lei și daune materiale de 5000 lei, pentru nefolosirea sumei de mai sus, Curtea, reține că aceste pretenții solicitate de recurentă sunt fondate, doar pentru suma de 1180 lei, reprezentând majorari de întârziere calculate potrivit codului fiscal, în expertiza contabilă întocmită în cauză de expert C, celelalte sume solicitate de recurentă nefiind dovedite cu probatoriile administrate în cauză.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312,pr.civ. recursul declarat de reclamantă se privește ca fondat și urmează a fi admis ca atare și pe cale de consecință se va modifica în tot sentința în sensul că se va admite în parte acțiunea, anulându-se decizia nr. 1/2008 emisa de pârâta D, și Dispoziția nr. 1/2008 emisă de Târgoviște și vor fi obligate pârâtele la rambursarea sumei de 5700 lei TVA și la plata sumei de 1180 lei către reclamantă, respingând în rest acțiunea.
In temeiul art. 274 pr.civ. vor fi obligate intimatele pârâte la plata sumei de 1002,15 lei cheluieli de judecată către reclamantă, constând în onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în com.,-, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 330 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal - și în consecință;
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea, anulează Decizia nr. 1/2008 emisă de pârâta DGFP D și Dispoziția nr. 1/2008 emisă de Târgoviște și obligă pârâtele la plata sumei de 5700 lei TVA și la plata sumei de 1.180 lei majorări de întârziere, către reclamantă.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă intimatele pârâte la plata sumei de 1002,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Fiind plecată din instanță
semnează Președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.- EC/DD
f- Tribunalul Dâmbovița
5 ex/9.10.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
