Anulare act administrativ . Decizia 119/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.119/CA
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenta reclamantă - - SRL - cu sediul în C,-, jud.C și recurenta pârâtă - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C din cadrul - DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1486/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str.-. -, nr.18, jud.C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă -""SRL, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.57860/26.03.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. Art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură din partea intimatei pârâte DGFP C cerere de amânare prin care în conformitate cu disp.art. 308 Cod procedură civilă solicită comunicarea motivelor de recurs și a tuturor înscrisurilor aflate la dosarul cauzei formulate de -" "SRL.
Recurenta reclamantă -""SRL prin apărătorul său depune la dosar cerere de renunțare la judecată. De asemenea solicită respingerea cererii de amânare formulată de intimata pârâtă DGFP
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de DGFP C, având în vedere că recurenta reclamantă -""SRL a depus la acest termen de judecată cerere de renunțare la judecata recursului.
Întrebat fiind apărătorul recurentei reclamante, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, luând concluziile apărătorului recurentei reclamante -""SRL, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de renunțare la judecată formulată de recurenta reclamantă -""SRL și asupra recursului formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Avocat, pentru recurenta reclamantă -""SRL, solicită a se lua act de cererea de renunțare la judecată formulată de recurenta reclamantă.
Cu privire la recursul declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța ca legală și temeinică. Apreciază că în mod legal s-a dispus restituirea sumelor reprezentând taxă pentru primă înmatriculare. Totodată solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, depunând chitanțele în acest sens.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată formulată de recurenta reclamantă -""SRL și asupra recursului declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, a solicitat anularea actului administrativ fiscal nr. 39759/02.04.2008, obligarea pârâtei la restituirea următoarelor sume: 12.102 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/15.06.2007; 12.102 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/02.10.2007 și 10.102 lei achitată prin chitanța seria - nr. -/01.10.2007, reprezentând taxă pentru primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data plății până la data restituirii efective și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arătată că în anul 2007 achiziționat din Germania mai multe autoutilitare pe care le-a înmatriculat în România iar la momentul înmatriculării i s-a impus să achite taxa de primă înmatriculare.
Această taxă contravine art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, întrucât este încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, având în vedere că această taxă nu se aplică pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Reclamanta a mai arătat că față de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție, urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, se constată că art. 2141-2143din codul fiscal ce reglementează taxa de primă înmatriculare nu pot fi aplicate; astfel taxa achitată a fost percepută și încasată nelegal.
Reclamanta a arătat că a urmat procedura prealabilă, solicitând pârâtei restituirea taxei achitate, însă, maniera în care i s-a răspuns denotă clar refuzul autorității de a-i restitui taxa de primă înmatriculare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituție, art. 1082 și 1084 civ. și art. 274 pr.civ.
În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriu și înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la art. 41 și 43 din codul d e procedură fiscală rep.
Pe fondul cauzei a arătat că din documentele atașate în susținerea cererii nu rezultă faptul că autoutilitarele au caracteristici tehnice de natura celor care se încadrează în categoria "scutiri", enumerate limitativ în art. 214 din Codul fiscal.
La primul termen de judecată reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Direcția Generală a Finanțelor Publice Cai nvocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesual pasive, motivat de faptul că autoritatea publică care a emis actul se legitimează procesual în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 1486/28.10.2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP C și respinsă acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
Excepțiile au fost soluționate cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 pr.civ., instanța aducând următoarele argumente:
Legitimarea procesuală nu se raportează la raportul juridic dedus în judecată, ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin actul de investire al instanței.
În speță, nu se legitimează procesual în condițiile în care reclamantul contestă un act administrativ fiscal emis de și solicită restituirea sumelor cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, actualizată cu rata dobânzii legale, achitată în contul Trezoreriei Municipiului
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, ctul administrativ vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererea de restituire formulată și înregistrată la. C la data de 10.03.2008.
În privința fondului cauzei prima instanță a arătat că reclamanta a cumpărat în anul 2007 3 autoutilitare second hand din Germania, mașini pentru care a achitat taxa de primă înmatriculare.
Prin cererea înregistrată la pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C sub nr. 39759/10.03.2008, reclamanta a solicitat restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculele importate.
Prin adresa nr. 39759/02.04.2008 pârâta solicită reclamantei să completeze documentele necesare restituirii sumelor, astfel cum prevede art. 117 alin. 1 din OG nr. 92/2003 rep. și nr. 1899/2004.
Reclamantul a achitat la datele de 15.06.2007, 01.10.2007 și 02.10.2007 în contul Trezoreriei Municipiului C 3 sume a câte 12.102 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Prin cererea înregistrată sub nr. 39759/10.03.2008, reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea taxei, aceasta fiind contrară reglementărilor comunitare, iar prin adresa cu același număr din data de 02.04.2008 Car espins cererea de restituire a taxei.
Potrivit art.2141-2143din Codul fiscal și pct.311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene,nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Astfel, este interzisă discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, în România nepercepându-se nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
În cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, potrivit art.148 din Legea fundamentală.
Soluția a fost atacată cu recurs de către - SRL. Aceasta renunța ulterior la judecată, instanța luând act de această manifestare de voință în temeiul art. 246.pr.civ.
Împotriva soluției primei instanțe formulează recurs și Administrația Finanțelor Publice
Prin motivele de recurs se susțin următoarele:
Excepția de inadmisibilitate nu a fost soluționată raportat la motivele invocate. Astfel, dacă actul vătămător îl reprezintă însăși plata, plângerea prealabilă reprezentată de cererea de restituire a sumelor achitate este formulată peste termenul legal.
De asemenea, dacă cererea de restituire reprezintă contestația împotriva actului administrativ, aceasta nu respectă forma și procedura de soluționare.
În privința fondului cauzei se arată că reținerea instanței potrivit cu care Car espins cererea de restituire, este nefondată. Din adresa nr. 39759/02.04.2008 apreciată de către instanță ca refuz de restituire, rezultă cu claritate că cererea reclamantului nu a fost soluționată, solicitând completarea documentelor necesare restituirii. Astfel, instanța s-a substituit organului fiscal competent în soluționarea cererii de restituire, acesta fiind în termenul legal de restituire.
De asemenea, restituirea integrală a taxei încalcă dispozițiile OUG nr. 50/2008 și art. 6 din HG nr. 686/2008, contribuabilul putând solicita în temeiul prevederilor legale doar restituire diferenței între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Recursul Administrației Finanțelor Publice Caf ost respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 554/2004 actul administrativ reprezintă "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrative"
Conform art. 2 alin. 2 din legea nr. 554/2004 "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".
În speță ne aflăm în prezența situației prevăzută de art. 2 alin. 2 din legea contenciosului administrativ, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri de restituire a unei sume de bani. Astfel, reclamantul a solicitat restituirea sumelor achitate cu titlul de taxă de primă înmatriculare cu cererea înregistrată cu nr. 39759/10.03.2008. Pârâta a răspuns cu adresa nr. 39759/02.04.2008, solicitând depunerea unor documente necesare restituirii. Recurenta consideră că prin această adresă nu s-a refuzat restituirea sumei ci s-a solicitat completarea documentelor, cererea nefiind soluționată.
Instanța de recurs apreciază că adresa nr. 39759/02.04.2008 reprezintă un refuz nejustificat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat sumele reprezentând taxa de primă înmatriculare în temeiul dispozițiilor Codului d e procedură fiscală. Cererea de restituire este formulată la data de 10.04.2008, anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 ce stabilea taxa de poluare, motiv pentru care nu putea avea ca obiect restituirea doar a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Adresa pârâtei (fila nr. 32 în dosarul de fond) reprezintă un formular, probabil folosit în toate situațiile în care se solicită restituirea unei taxe nedatorate, potrivit Codului d e procedură fiscală, fără să ia în considerare circumstanțele speței. În consecință, se cere reclamantului să-și completeze cererea cu documente despre care pârâta știe (cunoscând legea) că reclamantul nu le are, cum ar fi: hotărâri definitive și irevocabile, decizii ale organelor administrative sau jurisdicționale prin care să se constate inexistența titlului de creanță, cuantumul plătit în plus, eroarea de calcul, aplicarea eronată a prevederilor legale sumele de rambursat de la bugetul de stat etc. - art. 117 alin. 1 din OG nr. 92/2003 pr.fiscală și nr. 1899/2004 amintite în cuprinsul formularului. Cererea reclamantului are o motivație clară, și anume prioritatea reglementărilor comunitare în fața celor interne.
În concluzie, față de cuprinsul cerrii de restituire și conținutul adresei de răspuns, aceasta reprezintă un refuz nejustifucat de soluționare a cererii.
Pentru considerentele mai sus arătate, actul administrativ vătămător la care ne raportăm este adresa nr. 39759/02.04.2008. În temeiul art. 8 alin. 1 și art. 11 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, reclamantul se putea adresa instanței de contencios administrativ în termen de 6 luni de la comunicarea refuzului nejustificat, ceea ce a și făcut, acțiunea sa fiind înregistrată la data de 14.04.2008.
Drept urmare, cererea de restituire a sumei achitată cu titlul de taxă de primă înmatriculare nu trebuie să îmbrace o anumită formă.
În ceea ce privește procedura de soluționare, aceasta cuprinde obligații ce trebuie respectate de către recurentă.
Nici susținerea cu privire la depășirea termenului pentru formularea plângerii prealabile nu poate fi primită pentru aceleași argumente referitoarele la caracterul cererii de restituire și refuzul nejustificat de soluționare a acestei cereri. Aceleași argumente sunt valabile și în ceea ce privește susținerea recurentei în privința fondului cauzei, respectiv nesoluționarea cererii și substituirea instanței organului competent să soluționeze cererea, adresa sa de răspuns fiind apreciată drept un refuz nejustificat.
Totodată, raportarea recurentei la prevederile OUG nr. 50/2008 potrivit cu care reclamantul intimat putea solicita doar restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare nu se justifică, atâta timp cât reclamantul și-a formulat cererea și a primit răspunsul prin care se refuza soluționarea acesteia anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008. Instanța nu putea avea în vedere decât legislația în vigoare la acel moment, potrivit principiului neretroactivității legii civile consacrat de Constituție. Față de acest principiu dar și față de prevederile art. 148 din Constituție, în mod corect prima instanță a reținut prioritatea legislației europene în fața legislației naționale, aspect de altfel necontestat de către recurentă.
În temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ vor fi acordate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecata recursului de către recurenta - cu sediul în C,-, jud.
Respinge recursul declarat de recurenta - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C din cadrul - DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1486/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, str.-. -, nr.18, jud.C și intimata reclamantă - - cu sediul în C,-, jud.
Obligă recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C din cadrul - DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C la plata către intimata a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Urmare a pensionării
Și eliberării din funcție
Prin Decretul nr.551/2009
Semnează Președinte Instanță
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
2 ex/06.04.2009.
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
