Anulare act administrativ . Decizia 1235/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR.1235

Ședința publică din data de 09 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu

JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu

Judecător - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței nr.352/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantaCREȘTIN, cu sediul în Târgoviște,-, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs, după care:

Curtea, față de împrejurarea că procedura este legal îndeplinită și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 1206/120/17.03.2009 reclamanta Creștin a chemat în judecată Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând să îi restituie suma de 6201 lei, reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Mercedes 108C cu nr. de identificare -, fabricat în anul 2003.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, pentru a putea înmatricula în România autoturismul menționat mai sus, a fost obligată să plătească suma de 9247 lei, pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr. -/24.04.2008, sumă reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, conform calculului stabilit de Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, taxă impusă de art.2141- 2143din Codul fiscal. A mai arătat reclamanta că, această taxă fiscală, care prin efectele sale este echivalentă unei taxe vamale de import, contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul CE, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului și să procedeze într-un mod discriminatoriu cu produsele importate, față de cele interne, în cauză fiind incidente și dispozițiile art.148 din Constituția României. A precizat reclamanta că cererea de restituire i-a fost admisă în parte pentru suma de 3046 lei, potrivit OUG 50/2008, sumă ce i-a fost restituită la 14.08.2008.

Prin întâmpinare, pârâta DGFP D - Târgoviște a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că, actul atacat de reclamantă nu este un act administrativ fiscal conform prevederilor Legii 554/2004, iar organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale la solicitarea părții, cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141- 2143din Codul fiscal. A mai arătat pârâta că, prin OG 50/2008 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, iar dispozițiile art.90 din Tratatul CE nu sunt incidente în cauză, existența taxei de primă înmatriculare nefiind contrară dispozițiilor comunitare.

În cauză s-a administrat proba cu acte, depuse de reclamantă odată cu acțiunea formulată.

Prin sentința nr.352/22.05.2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta Creștin, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, și în consecință, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 6201 lei reprezentând diferență taxă înmatriculare autoturism, cu dobânda legală.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 9247 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Mercedes 108C, înmatriculat sub nr. -, cu nr. de identificare -, fabricat în anul 2003, cu chitanța seria - nr. -/24.04.2008; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare pentru autovehicul folosit - factura nr. 07-108/ 04.10.2007 (fila 10 dosar), prima înmatriculare fiind efectuată în Germania la 01 aug. 2003, așa cum reiese din copia facturii aflată la fila 10 dosar.

La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.

Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.

Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.

În această situație, tribunalul a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 9247 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE. Reținând că pârâta a restituit parte din această sumă, potrivit OUG 50/2008, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, act normativ ce nu își găsește aplicare în cauză, tribunalul a dispus obligarea pârâților la restituirea și a diferenței de taxă de primă înmatriculare în cuantum de 6201 lei, așa cum a fost solicitată de reclamantă prin acțiune.

Tribunalul a constatat întemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs - Direcția Generală a Finanțelor Publice D - Administrația Finanțelor Publice Târgovișteîn nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, astfel:

1. Instanța de fond nu a soluționat în niciun fel susținerea inexistenței unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material, pe care reclamanta îl contestă, încălcându-se astfel prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.43 alin.1 din nr.OG92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora actul administrativ fiscal se emite numai în forma scrisă.

Susține recurenta că intimata-reclamantă nu a indicat prin acțiune și nici ulterior în timpul judecății, care este actul administrativ fiscal a cărui anulare o solicită, în mod nelegal instanța de fond considerând că reclamanta a efectuat demersul administrativ la care era obligată potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.

2. Taxa achitată este perfect legală întrucât organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale la solicitarea părții, cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art.2141introdus în Codul fiscal (Legea nr.571/2003) prin Legea nr.343/2006 și modificat prin nr.OUG110/2006 și a Procedurii de calcul prevăzută prin Ordinul Ministrului Economiei și finanțelor nr.418/2007, considerând că dintr-o gravă eroare se confundă taxa auto cu taxele vamale.

Susține recurenta că potrivit art.1-3 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele membre ale Uniunii Europene și Republica Bulgaria și România privind aderarea celor două țări, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor, iar alin.2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Precizează recurenta și faptul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.90 din acest tratat, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, această taxă nefiind contrară dispozițiilor comunitare.

3. Instanța de fond nu a analizat în considerentele hotărârii aplicabilitatea în speța dedusă judecății a prevederilor nr.OUG50/2008, deși în preambulul acesteia a făcut mențiune despre susținerile sale în acest sens. In art.11 din acest act normativ se instituie taxa pe poluare pentru autovehicule și temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.

Solicită recurenta a se admite recursul, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii, dispunând numai restituirea diferenței între taxa achitată și taxa de poluare datorată conform nr.OUG50/2008.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Reclamanta Creștin a dobândit în proprietate, prin cumpărare, autovehiculul marca Mercedes 108 C, înmatriculat sub nr. -, cu nr. de identificare -, fabricat în anul 2003, cu chitanța seria - nr. -/24.04.2008, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare pentru autovehicul folosit - factura nr. 07-108/ 04.10.2007( fila 10 dosar), prima înmatriculare fiind efectuată în Germania la 01 aug. 2003, așa cum reiese din copia facturii aflată la fila 10 dosar.

In temeiul dispozițiilor art. 2141- art. 2143Cod fiscal, reclamanta a fost obligată să plătească o nouă taxă de înmatriculare, în cuantum de 6201 lei, în vederea înmatriculării în România.

Potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, forma consolidată, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare iar potrivit art.90 par. 2 din Tratat, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor.

Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.

Sub acest aspect, este de reținut faptul că, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate în țară.

Curtea nu poate reține critica recurentei în sensul legalității încasării taxei auto, ca efect al aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, întrucât, în temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2).

De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.

In același sens este și jurispudența Curții de Justiție Europene,care, prin Decizia în cauzaCosta/Enel(1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.

Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior ori, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.

De asemenea, în cauzaSimmenthal(1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.

Curtea reține și faptul că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Se constată, astfel, o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor.

Curtea constată faptul că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, în mod corect instanța de fond dispunând restituirea acesteia. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.

În conformitate cu art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.

Reclamanta nu a solicitat anularea unui act administrativ unilateral emis în formă scrisă dar a solicitat restituirea unei sume de bani, iar potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

În conformitate cu art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată trebuie să solicite revocarea, în tot sau în parte, a actului administrativ individual.

Această procedură prealabilă este obligatorie numai în situația în care se solicită anularea unui act administrativ unilateral, nefiind obligatorie în situația refuzului nejustificat de a rezolva o cerere sau de a nu răspunde solicitantului în termen legal.

Împrejurarea că prin dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008 s-a dispus restituirea unei părți din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu este de natură a interzice reclamantei să solicite obligarea pârâților la restituirea diferenței neachitate în situația în care consideră că suma datorată cu titlu de taxă încălca dreptul comunitar.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D, în nume propriu și pentruMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței nr.352/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantaCREȘTIN, cu sediul în Târgoviște,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 octombrie 2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - - -

Grefier,

Red./CC

4 ex/06.11.2009

f- - Tribunalul Dâmbovița

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120

Președinte:Adriana Florina Secrețeanu
Judecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 1235/2009. Curtea de Apel Ploiesti