Anulare act administrativ . Decizia 1239/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1239/R/CA/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare B împotriva sentinței civile nr. 358/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Față de absența motivată din complet a unuia dintre titularii completului de recursuri C2 recurs contencios, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 19.11.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu din planificarea de permanență, în persoana doamnei judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant asistat de avocat, lipsind recurentul pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează faptul că la dosar s-a comunicat, prin fax, din partea recurentului pârât o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, întrucât consilierul juridic al instituției este în imposibilitate de a se prezenta, solicitând de asemenea, ca în măsura în care se va dispune amânarea judecății, să-i fie comunicate înscrisurile nou depuse de către intimatul reclamant.
Mandatarul ales al intimatului reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța reprezentând onorariul avocațial, precum și un înscris privind detalii pur tehnice.
Mandatarul intimatului reclamant declară că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat,menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală și în consecință a se dispune anularea actului administrativ prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 3 luni a autorizației reclamantului de practică.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Mandatarul intimatului reclamant învederează instanței faptul că în recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare se referă la dispozițiile nr.58/2008, care ar fi fost luate în considerare de către instanța de fond, deși actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost emis anterior intrării în vigoare a nr. 58/2008, aspect care nu este real.
Arată că Ordinul nr. 196/2006 a stat la baza emiterii dispoziției de suspendare, or este vorba de acesta și nu de altul, emis în aplicarea OG nr. 96/1998 și OUG nr. 139/2005.
De asemenea învederează instanței că în nici un act normativ nu se face referire la gravitatea încălcărilor, nici în Codul Silvic și nici în Ordinul nr. 196/2006.
Precizează la în art. 10 al. 4 lit. c din Instrucțiuni se prevede aplicarea sancțiunii de suspendare a autorizației de practică și în cazul "altor încălcări ale legislației silvice în vigoare", ori aprecierea gravității nu se poate lăsa la latitudinea organului de control.
Ca atare, mandatarul intimatului reclamant apreciază că este o interpretare rău intenționată a considerentelor sentinței recurate.
Mai arată că deși nu s-au produs efecte pecuniare, recurentul susține că gravitatea faptei se reflectă în viitor, ceea ce de asemenea nu poate fi reținut.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 358/CA/3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Inspectoratul de Regim Silvic și Vânătoare B și ca urmare s-a dispus anularea actului administrativ nr. 10249 emis de pârât la data de 27 2007 prin care a fost suspendată pe o perioadă de 3 luni autorizația de practică.
Prin aceiași sentință s-a respins cererea reclamantului de suspendare a executării actului administrativ atacat și a fost obligat pârâtul la 504,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pârâtul în baza Notei de control, prin actul administrativ nr. 10249 din 27 2007, dispus suspendarea pe o perioadă de 3 luni a autorizației de liberă practică a reclamantului - șef de ocol - invocând ca temei articolul 10 alin. 4 lit. c din nr. 196/2006, de aprobare a Instrucțiunilor privind avizarea și autorizarea funcționării Ocoalelor Silvice, pentru gospodărirea pădurilor proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celor proprietate publică aparținând unităților administrativ-teritoriale și pentru autorizarea personalului silvic - ordin ce a fost emis în aplicarea prevederilor OG nr. 96/1998 și OUG nr. 139/2005 - acte normative care nu conțin dispoziții referitoare la suspendarea autorizației de practică.
Prima instanță a mai reținut că argumentul invocat de pârât cu privire la gravitatea faptelor prevăzute de Codul Silvic - Titlul VI - Răspunderi și Sancțiuni - este nefondat întrucât pentru abaterile constatate nu se prevede o asemenea sancțiune, astfel că sancțiunea disciplinară a suspendării pe o perioadă de 3 luni a autorizației de practică, inclusă în Ordinul nr. 196/2006 de articolul 10 alin. 4 pct. c, nu poate constitui suport pentru suspendarea din funcție a reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Regim Silvic și Vânătoare B solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului și menținerea actului administrativ atacat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că actul normativ de bază care trebuie avut în vedere este Ordinul Nr. 196/2006, care se referă la condițiile de avizare și funcționare a Ocoalelor Silvice pentru gospodărirea pădurilor proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celor proprietate publică aparținând unităților administrativ-teritoriale și pentru autorizarea personalului silvic - ordin ce a fost emis în aplicarea prevederilor OG nr. 96/1998 și OUG nr. 139/2005 - acte normative pe care prima instanță le-a interpretat în mod greșit, apreciind că nu conțin dispoziții referitoare la suspendarea autorizațiilor de practică, deși articolul 42 din OG nr. 96/1998 stabilește că personalul silvic angajat va fi autorizat de autoritatea publică centrală, care răspunde de Silvicultură, în termen de 60 zile de la depunerea documentelor necesare autorizării, astfel că prin nr. 196/2006 s-au stabilit în mod firesc condițiile pentru obținerea și păstrarea autorizațiilor de practică, suspendarea sau retragerea acestora ca o consecință a încălcării legislației silvice.
Pârâtul mai arată că prima instanță a luat în considerare OM Nr. 58/2008 care a fost publicat în Of. din data de 31.01.2008 - deși actul atacat a fost emis în data de 18.12.2008 - deci anterior intrării în vigoare a OM Nr. 58/2008 - astfel că în baza principiului de drept al neretroactivității legii civile - instanța nu era îndreptățită a face aplicarea acestui act normativ iar pe fond instanța a ignorat total dispozițiile OM Nr. 196/2006 și ale Codului Silvic în baza căruia s-au emis actele normative care incriminează faptele săvârșite de reclamantul intimat.
În ce privește gravitatea faptelor săvârșite de reclamant și a consecințelor care decurg din ele, pârâtul arată că gravitatea nu se reflectă într-un prejudiciu cuantificabil în bani în prezent ci se reflectă în viitor, din moment ce se încalcă în mod evident principiile care stau la baza gestionării durabile a pădurilor - care sunt de interes public și anume asigurarea gestionării durabile a pădurilor, asigurarea integrității fondului forestier și a permanenței pădurii, majorarea suprafeței terenurilor ocupate cu păduri, asigurarea diversității biologice a pădurii, prevenirea degradării ireversibile a pădurilor ca urmare a acțiunilor umane și a factorilor de mediu destabilizatori.
În drept invocă prevederile art. 304(1) pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pârâtului în raport de motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins - pentru considerentele ce se vor arăta.
Prima instanță a admis acțiunea reclamantului reținând că sancțiunea disciplinară aplicată - nu este prevăzută în Nr.OG 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național și OUG Nr. 139/2005 - privind administrarea pădurilor din România, astfel că introducerea unei asemenea prevederi în Instrucțiunile privind avizarea și autorizarea funcționării Ocoalelor Silvice - aprobate prin OM Nr. 196/2006 - nu este legală.
Pârâtul invocă prevederile art. 42 din Nr.OG 96/1998 - potrivit cărora personalul silvic angajat va fi autorizat de autoritatea publică centrală care va răspunde de silvicultură în termen de 60 de zile de la depunerea documentelor necesare autorizării.
Această prevedere legală reglementează doar condițiile și procedura eliberării autorizațiilor de practică - și nu sancțiunile ce se pot aplica personalului silvic.
Ca urmare, verificarea legalității actului administrativ atacat prin care s-a dispus măsura suspendării autorizației de practică pe o perioadă de 3 luni - impune verificarea acestuia prin raportare la dispozițiile actului normativ cu forță juridică superioară în temeiul și executarea căruia a fost emis Ordinul Nr. 196/2006 ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de articolul 1 alin 5 din Constituția României și art. 4 alin 3 din Legea Nr. 24/2000.
Nici argumentul invocat de pârât privind gravitatea faptelor săvârșite de reclamant - nu poate fi reținut deoarece Codul Silvic în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat (Legea 26/1996) nu prevede suspendarea provizorie a autorizației de practică ca sancțiune pentru asemenea fapte.
În ce privește Ordinul Nr. 58/28.01.2008 - prin care a fost completat articolul 10 din Ordinul Nr. 196/2006 - din examinarea considerentelor sentinței rezultă că prima instanță l-a menționat în sensul că acesta a fost emis pentru intrarea în legalitate a articolului 10 din Ordinul Nr. 196/2006 ca urmare a Deciziei Nr. 4896/18 decembrie 2007 - a Înaltei Curți de Casație și Justiție, articolul 10 inițial din Ordinul Nr. 196/2006 - neprevăzând la alin 4 lit. c - concret faptele pentru care se poate aplica suspendarea autorizației prevăzută la articolul 9 - pentru personalul silvic din cadrul Ocoalelor Silvice care fac obiectul acestor instrucțiuni, în funcție de gravitatea faptelor săvârșite în ce privește nerespectarea regimului silvic.
Ordinul Nr. 196/2006 - a fost abrogat prin Ordinul Nr. 696/18.11.2008 - emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale publicat în Monitorul Oficial Nr. 827 din 9 decembrie 2008.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate - instanța, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă la fila 26 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare B împotriva sentinței civile nr. 358/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă pârâtul recurent să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex./7.01.2009
Jud. Fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Elisabeta Lazăr, Ioan Cibu
