Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1236/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1236/R/CA/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 941/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Față de absența motivată din complet a unuia dintre titularii completului de recursuri C2 recurs contencios, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 19.11.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu din planificarea de permanență, în persoana doamnei judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant și reprezentantul intimatului pârât, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care recurentul reclamant și reprezentantul intimatului pârât declară că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii sale, respectiv, în principal să se constate nulitatea deciziei de sancționare, iar în subsidiar, să se dispună anularea sancțiunii aplicate, ca fiind netemeinică și nelegală.
Învederează instanței faptul că deținuții de la "regim deschis" au fost selectați potrivit Legii 275/2006, iar potrivit art. 24 alin. 2 din legea menționată acești deținuți se pot deplasa neînsoțiți în interiorul penitenciarului. Arată că în speță nu este vorba de o escortare a persoanelor private de libertate, ci de o coordonare a activității de mutare a unor cutii cu medicamente. Învederează instanței că farmacia se află în interiorul penitenciarului, iar farmacista a fost cea care i-a solicitat acordul pentru ca două persoane deținute, de la "regimul deschis" să ajute la mutarea respectivelor cutii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Referitor la primul aspect invocat de recurent și anume faptul că instanța de fond ar fi admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată, întrucât recurentul nu a mai susținut acest capăt de cerere și dat fiind faptul că pârâtul nu a recurat sentința în cauză, reprezentantul intimatului pârât arată că apreciază că nu se impune să pună concluzii raportat la acest aspect.
Referitor la fondul cauzei, reprezentantul intimatului pârât învederează instanței că M este împărțit în două curți - una în care se află pavilionul cu celule și una exterioară - pavilionul II administrativ - în care se află și farmacia și care este relativ izolată de restul penitenciarului, respectiv la parterul II. Mai arată că deținuții de la "regim deschis" pot într-adevăr muncii, dar selecționați de o anumită comisie și doar în locul (zona ), timpul și pe traseele aprobate, or unul dintre cei doi deținuți se deplasa la etajul clădirii, unde nu avea ce să caute.
Este adevărat că itinerariu trecea pe acolo, însă el a părăsit locul de muncă.
Arată că, culpa recurentului reclamant este aceea de a fi dat ordin care anume deținuți să efectueze lucrarea de mutare cutii, or, având și agenți în subordine, avea posibilitatea, eventual, de a trimite și un agent însoțitor.
Reprezentantul intimatului pârât solicită instanței să aibă în vedere și faptul că reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea cea mai blândă - "mustrare scrisă".
Fără cheltuieli de judecată.
În replică, recurentul reclamant mai arată că în pavilionul B erau detașați și 10 agenți, astfel că un eveniment nedorit nu putea avea loc.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 941/CA/9.04.2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea introdusă de reclamantul - împotriva pârâtului Penitenciarul M-D pentru nulitatea și anularea Deciziei de sancționare nr. 3387/18.09.2007.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 3387/18.09.2007 emisă de . Directorului Penitenciarului M, reclamantul, în calitate de inspector principal, a fost sancționat disciplinar cu "mustrare scrisă" pentru neglijența manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în sensul că nu a respectat prevederile legal referitoare la modul de escortare a persoanelor private de libertate - decizie pe care reclamantul a atacat-o direct la instanță - fără să respecte prevederile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 293/2004 - privind Statutul Funcționarilor Publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, însă examinând pe fond decizia atacată, prima instanță a constatat că reclamantul a manifestat neglijență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu atunci când a aprobat ca două persoane private de libertate bărbați să fie însoțiți de un singur agent de penitenciar - femeie, indiferent că este vorba de supraveghere, însoțire sau escortare.
Prima instanță a mai reținut că nu este întemeiată nici susținerea reclamantului în sensul că decizia de sancționare este nulă pentru că nu a fost audiat, raportat la împrejurarea că audierea se efectuează de Comisia de disciplină, ca urmare a contestării deciziei de sancționare la conducătorul unității, așa cum arată art. 63 alin.2 din legea nr. 293/2004 - procedură prealabilă pe care reclamantul nu a înțeles ăou rmeze.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că prima instanță nu a analizat motivele de nelegalitate invocate prin acțiunea formulată, potrivit legii nr. 275/2006 și a regulamentului de aplicare nr. 1897/2007, având în vedere folosirea celor două persoane private de libertate la mutarea cutiilor cu medicamente.
Reclamantul mai arată că a întocmit un Raport scris ce se află depus în dosarul de cadre, astfel că decizia a fost contestată direct la instanță - procedură care este legală conform prevederilor legii nr. 293/2004, având în vedere și faptul că abaterea a fost constatată de către, care trebuia să aplice și sancțiunea și nu directorul.
Referitor la modul de supraveghere și escortarea persoanelor private de libertate, reclamantul arată că nu a încălcat regulamentul, deținuții putând fi însoțiți și de agenți femeie, nefiind nicio interdicție legală în acest sens și mai mult deținuții folosiți la curățenie și alte activități administrative circulând în cadrul Penitenciarului neînsoțiți.
În drept invocă prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este scutit de taxa de timbru, conform prevederilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de reprezentantul său, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate și actele dosarului instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru motivele ce se vor arăta.
Cu privire la primul motiv invocat, respectiv examinarea pe cale de excepție a prematurității cererii de chemare în judecată, din examinarea sentinței rezultă că acțiunea nu a fost respinsă pe excepție ca fiind prematur introdusă, acțiunea a fost respinsă pe fond ca neîntemeiată, astfel că acțiunea fiind respinsă pe fond și sentința nefiind atacată de pârâtă pentru motivul nesoluționării pe excepție, acest motiv de recurs, nu este fondat.
Examinând al doilea motiv de recurs, referitor la aspectele de fond, instanța constată că în mod corect acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece reclamantul în data de 17.09.2007, aflându-se în serviciul funcțiunii, nu a respectat prevederile referitoare la modul de escortare a persoanelor private de libertate, în sensul că a dispus ca două persoane private de libertate - bărbați - să fie escortate și supravegheate de către un singur agent de penitenciar - femeie.
Procedând în acest fel reclamantul a dat dovadă de neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor deserviciu, faptă ce constituie abatere disciplinară potrivit articolului 61 lit. b din legea nr. 293/2004.
Reclamantul nu contestă faptul că a permis escortarea și supravegherea celor doi deținuți de către un singur agent de penitenciar - femeie - susținând că în speță nu a fost vorba de o escortare a persoanelor private de libertate, fiind vorba doar de o coordonare a activității de mutare a cutiilor cu medicamente, situație în care cei doi deținuți nici nu trebuiau supravegheați - cei doi deținuți despre care se face vorbire erau încadrați la regimul de detenție deschis - astfel că potrivit regulamentului se deplasează liber în timpul, zonele și pe traseele stabilite de Comisia administrativă din care face parte.
Conform prevederilor art. 24 din Legea nr. 275/2006 coroborat cu art. 124, 125 și 126 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1897/2007 cei care execută pedeapsa privativă de libertate pentru activitățile prevăzute la art. 124 ( munca), 125 ( activități de educație și intervenție psihosocială) și art. 126 ( programul zilnic ) din regulamentul indicat, se deplasează liber în timpul, zonele și traseele stabilite de administrația locului de deținere.
Ca urmare a prevederilor legale citate, persoanele private de libertate, indiferent de regimul de executare în care sunt încadrate, prestează doar acea muncă la care au fost desemnați de către administrația locului de deținere și doar în scopul realizării acestei activități, astfel că numai acestea se pot deplasa liber în timpul, zonele și traseul stabilit de administrația locului de deținere.
În speță, se constată că cele două persoane private de libertate au fost selectate să desfășoare muncă în interesul locului de deținere, având stabilite exact activitățile pe care trebuiau să le desfășoare și la care trebuiau să se rezume, respectiv activitatea la garderoba unității și activitatea de pază și apărare a obiectivului pe perimetrul locului de deținere, astfel că cei doi deținuți nu puteau desfășura fără supraveghere alte activități decât cele pentru care au fost nominalizați.
Așadar, activitatea la care au fost desemnați cei doi deținuți de către reclamant, nefiind printre cele stabilite de administrația locului de deținere, aceștia trebuiau escortați și supravegheați în activitatea ordonată, conform regulamentului, având în vedere și locul izolat din cadrul administrativ, unde de regulă se deplasează doar farmacista.
Așa fiind, constatând că niciunul dintre cele două motive de recurs nu sunt întemeiate și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Pârâtul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 941/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex./6.01.2009
Jud. Fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Elisabeta Lazăr, Ioan Cibu
