Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1247/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1247/R/CA/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către H împotriva sentinței civile nr. 1718/CA/9 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Față de absența motivată din complet a unuia dintre titularii completului de recursuri C2 recurs contencios, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 19.11.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu din planificarea de permanență, în persoana doamnei judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentantul recurentei pârâtă, consilier juridic -, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimatul reclamant a depus la dosar înscrisuri doveditoare vizând autovehiculul, respectiv: cartea de identitate a vehiculului, solicitarea de scoatere din evidență, emisă de statul spaniol, adeverință de plată a impozitului, precum și note scrise. În temeiul prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, intimatul reclamant solicită judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Consilier juridic - arată că a omis să depună la dosar delegație de reprezentare, nu are nici asupra sa acest act, însă învederează că a reprezentat pârâta H la instanța de fond, considerent pentru care solicită să i se încuviințeze a se prezenta în cauză și a reprezenta recurenta pârâtă.
Instanța încuviințează cererea formulată de consilier juridic -, constatând că acesta a reprezentat H în dosarul de fond nr- al Tribunalului Hunedoara.
Reprezentantul recurentei pârâtă învederează instanței că a luat cunoștință de actele depuse de intimatul reclamant și de notele scrise formulate de acesta și nu înțelege să solicite acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul acestor înscrisuri.
Reprezentantul recurentei pârâtă declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință a se dispune modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Hunedoara în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul.
Învederează că la instanța de fond s-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nu a fost respectată procedura prealabilă, reclamantul ne mai solicitând revocarea actului administrativ. Arată că chitanța este un act administrativ fiscal care face dovada plății de către reclamant a respectivei sume, nu este un act administrativ al H, or la cererea acestuia de restituire a taxei speciale se emite o deciziei, care, potrivit art. 109 al. 2 din Codul d e procedură civilă, trebuia atacată la organul emitent. Reclamantul neurmând această procedură, reprezentantul recurentei pârâtă apreciază că instanța trebuia să admită excepția și să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei învederează instanței că intimatul reclamant a achitat sume reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, conform art. 2141din Codul Fiscal, iar instanța de fond a reținut în motivarea sentinței atacate că dispozițiile legale în baza cărora i s-a perceput acestuia taxa specială sunt în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Arată că apreciază că nu s-a făcut dovada încălcării principiului comunitar, precizează că principiul plății taxei speciale este același și pentru autovehicule fabricate în România și pentru autovehicule fabricate în UE, algoritmul de calcul fiind de asemenea același.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H să se dispună obligarea acesteia la restituirea taxei speciale pentru autoturisme încasată nelegal, în cuantum de 3340 lei, sumă care să fie actualizată cu rata inflației până la data plății efective a sumei. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a plătit taxa în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autoturismul importat și fabricat într-un stat al UE, dar că prin aceasta se realizează discriminarea autovehiculelor importate din Comunitatea Europeana în cazul reînmatriculării în situația în care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe aceasta taxa la reînmatriculare. Se invocă preeminența dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul Uniunii Europene fata de dispozițiile din legislația interna.
Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara prin sentința nr. 1718/CA/09.07.2008 a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ invocate de pârâta H, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la restituirea sumei de 3340 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme, actualizată cu rata inflației până la achitarea integrală a creanței.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că în discuție este o taxă ce se face venit la bugetul statului și fără plata acesteia nu este posibilă înmatricularea autoturismelor, iar anterior sesizării instanței a fost îndeplinită procedura prealabilă în sensul art. 7 din 554/2004. Pe fondul cauzei se arată că taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul UE, prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre UE pentru reînmatricularea în România, fata de autoturismele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa la reînmatriculare. A fost invocată jurisprudența.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs parata DGFP H, solicitând modificarea hotărârii instanței de fond și
- respingerea acțiunii, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice H,
- respingerea acțiunii pe cale de excepție ca inadmisibilă, având în vedere că nu a fost efectuată procedura prealabilă,
- respingerea acțiunii ca nefondată, dacă instanța va trece peste excepțiile invocate.
Prin motivele de recurs se susține că acțiunea este inadmisibilă, întrucât în cauză nu se solicită anularea unui act administrativ, ci restituirea unei taxe, și se atacă o adresă a organului fiscal teritorial care a încasat taxa în temeiul unor reglementari legale în vigoare. Pe fondul cauzei se arată că potrivit 157/2005 pentru ratificarea tratatului de aderare a României la UE, legea-cadru europeană este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legii europene devin obligatorii. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxă ce se aplica și în alte state UE. Jurisprudența CJCE invocată de instanța se referă la taxa percepută de Ungaria și Polonia care era aplicată atât produselor interne, cât și produselor importate. Instanța trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede ca se restituie diferența dintre taxa specială încasată pentru autoturisme în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule. Dobânda legală se impune a fi acordată doar de la data pronunțării hotărârii.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, 304 ^1 din Codul d e procedură civilă.
Recursul nu este supus timbrajului potrivit art. 17 din 146/1997.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, însă a formulat și depus la dosar note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat în cursul anului 2008 un autoturism marca Toyota și a plătit taxa specială reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal.
Reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă, potrivit dispozițiilor art.205 din Codul d e procedură fiscală, adresând cerere organului fiscal teritorial prin care solicită restituirea taxei, dar pârâta arată că pentru restituirea taxei este necesar a prezenta chitanța ce atestă plata, cu mențiunea că nu a fost utilizată.
Sub aspectul inadmisibilității acțiunii, instanța reține că pârâta <LLNK 1200administrează impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat. Acest fapt presupune ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, potrivit art. 1 (3) din Codul d e procedura fiscala. Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (art. 41din Cod).În consecința, în măsura în care organul fiscal este cel care administrează sumele ce se fac venit la bugetul statului si este competent în aplicarea legislației privind stabilirea și colectarea creanțelor fiscale, stabilirea caracterului legal sau nelegal al încasării unei taxe intră în sfera contenciosului administrativ fiscal.
Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule. Astfel, legea prevede căintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al eligibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Norma internă încalcă prevederile Tratatul Uniunii Europene care prin art. 90 al. 1 stabilește canici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituționala consacra supremația dreptului comunitar si aplicarea directa a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. În caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva nomelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediata, directa si prioritara, iar judecătorul național are obligația sa aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În acest context se apreciază că potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația în care se percepe taxa specială doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe această taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului comunitar, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. În această situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocam în acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria) cat si Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat ca stabilirea unei taxe suplimentare pentru autoturismele importate are ca efect discriminarea acestor autoturisme comparativ cu cele existente în țările respective.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului ca dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^1 si 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, se constata că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitata de reclamant urmează a fi restituită.
Reclamantul este îndreptățit la plata daunelor sub forma actualizării sumei cu rata inflației, potrivit art. 1084 din Codul civil pentru repararea integrala a prejudiciului cauzat. Daunele se datorează de la data efectuării plății taxei către bugetul statului și până la data restituirii integrale, deoarece de la acea data reclamantul a fost privat de folosința bunului său în sensul Primului Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Aplicarea în speța a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii si stabilitatea raporturilor juridice. OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). taxei intervine,la fel ca in reglementarea precedenta, in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art.4). Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență (art.11). La data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14)
În conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era in vigoare la data primei înmatriculări in România pentru produsele importate. În același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului si achiziționării autoturismului, reclamantul a efectuat operațiunea juridica cunoscând legislația aplicabila la acea data, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data importului.
În consecință, recursul pârâtei DGFP H este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței civile nr. 1718/CA/9 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
(continuare decizia nr.1247/R/CA/2008 dată în dosar nr- ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./8.12.2008
Jud. fond
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Elisabeta Lazăr, Ioan Cibu
