Anulare act administrativ . Decizia 128/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.128
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 965/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului B, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor a fost constată a fost consemnat în încheierea de ședință din 27.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 28.11.2008 și precizată reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului B - Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 și a cerut anularea Deciziei nr.1829/09.10.2008, precum și a Hotărârii nr.2774/27.05.2004 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B și obligarea pârâților la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească plata sumei de 60.000 lei despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 27.07.2008 s-a adresat Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Prefecturii Municipiului B, prin cererea nr.5067/1224, solicitând compensații pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la C la 07.09.1940 de la părinții săi și care au fost strămutați în Bulgaria, satul, județul.
Bunurile pentru care a cerut compensații sunt formate din teren arabil - 14.000 lei împreună cu recoltele pe acestea; vii - 1.500 mp; casă; curte; dependințe în suprafață de 2.000 mp, pentru dovedirea cărora a depus copii după "Situația și Declarația de avere imobilă rurală" eliberate de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, precum și acte de stare civilă, dar la data de 27.05.2004, afirmă reclamanta, prin Hotărârea nr.2774/2004 comisia a respins cererea pentru acordarea compensațiilor pe considerentul că actele aflate la dosar nu sunt suficiente pentru dovedirea celor solicitate, iar această hotărâre a fost validată de prin Decizia nr.1829/09.10.2008 însușindu-și motivele din Hotărârea nr.2774/2004.
Reclamanta a considerat că pârâtele au dat dovadă de pasivitate în exercitarea obligațiilor prevăzute de lege, prin faptul că în situația în care ar fi considerat că nu există suficiente înscrisuri erau obligate să îi solicite completarea cu actele necesare.
Prin întâmpinare pârâta Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Municipiului B, cu motivarea că potrivit art.6 (1) (2) din Legea nr.9/1998 republicată prin ordin al prefectului, în fiecare județ și Municipiul B se constituie câte o comisie pentru aplicarea legii și ca urmare atribuțiile de soluționare a cererilor revine Comisiilor pentru aplicarea Legii nr.9/1998 și nu Instituției Prefectului.
Pârâta a invocat și excepția de inadmisibilitate a acțiunii în ceea ce privește Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, întrucât potrivit art.7 (4) din Legea nr.9/1998 sunt supuse controlului judecătoresc hotărârile comisiei centrale, acestea putând fi atacate în termen de 30 zile de la comunicare la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, hotărârile comisiilor județene fiind supuse controlului exclusiv al
Pârâta prin întâmpinare a cerut respingerea acțiunii invocând excepția prescripției dreptului la acțiune împotriva Hotărârii nr.2774/27.05.2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a Municipiului B, arătând că potrivit art.7 (2) din Legea nr.9/1998 beneficiarul nemulțumit de hotărârile comisiei locale poate formula contestație în termen de 15 zile la comisia centrală.
Pe fond pârâta a cerut respingerea ca neîntemeiată a acțiunii cu motivarea că prin Decizia nr.1829/09.10.2008 a fost validată Hotărârea nr.2772/27.05.2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a Municipiului B, deoarece solicitantul nu a depus actele doveditoare conform art.4 alin.1 și 3, art.5 (1) din lege și art.3, 4, 5 din nr.HG753/1998, deși reclamantei i s-a comunicat prin adresa nr-/SG/30.01.2003 de Prefectura Municipiului B să depună actele necesare.
Prin răspunsurile la întâmpinări reclamanta s-a opus admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Municipiului B și excepția inadmisibilității acțiunii pentru anularea Hotărârii nr.2774/2004 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
În motivare reclamanta arată că instituția prefectului conform art.2 (2) din Legea nr.340/2004 este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu, ori hotărârea nr.2774/2004 a fost emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998 care funcționează în cadrul Instituției Prefectului B și nu are personalitate juridică.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate, reclamanta a considerat că susținerile pârâtei că raporturile dintre Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.8/1998 și reclamantă s-au stins odată cu adoptarea și comunicarea Hotărârii nr.2774/27.05.2004 sunt eronate, întrucât, atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nici hotărârea comisiei nu poate avea un caracter definitiv.
Reclamanta a cerut respingerea excepției de prescripție a dreptului la acțiune pentru anularea Hotărârii nr.2774 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998 cu motivarea că în raport de solicitarea prin acțiune a anulării Deciziei nr.1829/09.10.2008 ca singurul act producător de efecte juridice, evident că se impunea anularea hotărârii comisiei locale care reprezintă doar o propunere pentru compensații.
Prin sentința civilă nr.956/10.06.2010 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii, a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B și Instituția Prefectului Municipiului B - Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998, pentru anularea Deciziei nr.1829/09.10.2008 și a Hotărârii nr.2774/27.05.2004.
Instanța de fond a reținut că potrivit art.7 (2) (3) (4) din Legea nr.9/1998, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală, care în cel mult 60 zile va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a Municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adoptate. Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 zile de la comunicare. A reținut astfel Tribunalul Arad că instanța de contencios administrativ nu poate fi sesizată direct cu acțiune în anulare a hotărârii comisiei județene sau a Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, în condițiile în care aceasta nu a fost mai întâi contestată de comisia centrală.
Cu privire la anularea Deciziei nr.1829/09.10.2008 a P, instanța de fond a reținut că prin această deciziei a fost validată Hotărârea nr.2774/27.05.2004 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, prin care s-a respins cererea nr.5067/1224/27.07.2008 formulată de reclamantă și s-a propus neacordarea compensațiilor bănești pentru bunurile defuncților și, trecute în proprietatea statului bulgar, întrucât documentele depuse nu sunt suficiente pentru dovedirea celor solicitate.
Documentele depuse de reclamantă la comisie (filele 61-82), nu cuprind toate informațiile cerute de art.4 și 5 din nr.HG753/2007 și solicitate a fi depuse prin adresa nr.5067/1224/98 din 30.01.2003. Astfel, nu s-a depus declarația notarială cu individualizarea bunurilor abandonate de, actele de stare civilă privind moștenitorii lui, dovada suprafeței de teren abandonat, declarații cu privire la Legea nr.18/1991 documente pe care reclamanta nu le-a depus, deși prin Legea nr.97/14.04.2005 și Legea nr.348/2006 termenul de depunere s-a prelungit cu 18 luni de la data intrării în vigoare a legii 28 iulie 2006, respectiv până la data de 28.01.2008, astfel că prima instanță a reținut că pârâta în mod corect a validat Hotărârea nr.2774/2004 de respingere a cererii pentru plata compensațiilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru a trece la judecarea pe fond a cauzei, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta recurentă arată că instanța de fond a considerat de prisos a mai analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Municipiului B și a mai cerceta fondul cauzei găsind de cuviință a admite excepția inadmisibilității și în consecință i-a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând în mod eronat că instanța de contencios administrativ nu poate fi sesizată direct cu acțiune în anulare a hotărârii comisiei județene sau a Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în condițiile în care aceasta nu a fost mai întâi contestată de comisia centrală.
Reclamanta recurentă arată că admițând excepția inadmisibilității, instanța de fond a făcut abstracție, în mod nejustificat, de dispozițiile exprese cuprinse în art. art. 21 din Constituția României, eroarea în care s-a aflat instanța de judecată, neavând niciun temei legal, invocând și articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Recurenta consideră că a confirma cele reținute de prima instanță nu ar însemna altceva decât a lipsi de eficiență juridică prevederile constituționale și totodată a face abstracție de faptul că statul român este membru cu drepturi depline a Uniunii Europene, cu toate implicațiile ce derivă din această realitate, implicit respectarea dispozițiilor exprese ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, de aceea a fost invocat art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă. Se mai invocă dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României și art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Reclamanta recurentă arată că în finalul sentinței recurate prima instanță a atins tangențial fondul cauzei, ceea ce denotă superficialitate în analiza înscrisurilor existente la dosar. Se arată că prin notele de ședință depuse la data de 02.06.2009 a arătat instanței de judecată înscrisurile existente la dosar și anume declarația notarială, aflată la fila 71 efectuată în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 9 / 1998 din care rezultă descrierea imobilului constând în teren arabil în suprafață de 14000 mp, vii - 1500 mp, casă, curte și dependințe în suprafață de 2000 mp și că a învederat instanței de fond că în pofida faptului că la data de 22.03.1999 a depus întreaga documentație prevăzută de Legea nr. 9 11998, doar după patru ani, mai exact la data de 30.01.2003, i se solicită de Comisia de aplicare a Legii nr. 9 / 1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B depunerea unor acte în completare, acte ce nu sunt prevăzute în mod expres de lege.
În drept recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9, art. 304 ind.1, art. 312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă.
Pârâta intimată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar întâmpinare pin care a solicitat respingerea recursului.
Prin întâmpinare pârâta intimată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților invocă excepția prescripției dreptului la acțiune împotriva Hotărârii nr. 2774/27.05.2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii 9/1998 Municipiul B, deoarece art. 7 alin 2 din Legea 9/1998, stipulează obligația beneficiarului nemulțumit de Hotărârea comisiei locale de a face contestație in termen de 15 zile la comisia centrala, astăzi Serviciul pentru aplicarea 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Pârâta intimată arată că prin Decizia nr.1829/09.10.2008 a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost validata Hotarirea nr. 2772/27.05.2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Municipiul B deoarece solicitantul nu a depus acte doveditoare conform art. 4 alin 1 din Legea 9/1998. Reclamantului i s-au solicitat si comunicat ce acte sunt necesare spre a fi depuse, de către Prefectura Municipiului B prin adresa nr-/SG/30.01.2003, dar acesta nu le-a depus, deși a beneficiat de numeroase prelungiri ale termenului de depunere ce s-a încheiat in data de 28.01.2008.
Se arată că reclamanta dă o interpretare proprie dispozițiilor art. 351 alin 1 litera d din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998, care prevede posibilitatea si nu obligația de a solicita noi acte, iar acestea numai in cazul in care exista neclarități privind situația documentelor din dosar, ori in acest caz situația era acestea nefiind depuse. Se mai susține că o anulare a Deciziei 1829/09.10.2008 nu atrage si anularea Hotărârii 2774/27.05.2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Municipiul B si care a respins si ea cerere reclamantului.
Pârâta intimată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților invocă în drept dispozițiile art. 308 alin 2 din Codul d e procedură civilă, precum și pe dispozițiile Legii nr. 9/1998, nr.HG753/1998, nr.HG 286/2004, nr.OG 94/2004 și nr.HG 1277/2007.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs formulate cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Criticile privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a Hotărârii nr.2774/27.05.2004 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a Municipiul B sunt neîntemeiate, având în vedere dispozițiile art.7 (2) (3) (4) din Legea nr.9/1998, potrivit cărora hotărârea comisiei locale poate face contestație la comisia centrală în termen de 15 zile de la comunicare.
Reclamanta nu contestă faptul că nu a atacat în termenul legal hotărârea prin care i-a fost respinsă cererea de despăgubiri și nici nu invocă vreun motiv de împiedicare în acest sens, făcând doar trimitere la dreptul la un proces echitabil. Ori, rămânând în pasivitate cu privire la calea de atac prevăzută de lege, și-a asumat în acest fel și riscul respingerii acțiunii sale din acest motiv.
Cu toate acestea, pronunțându-se asupra solicitării de anulare a celuilalt act atacat, respectiv asupra Deciziei nr.1829/09.10.2008 a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin care a fost confirmată prima hotărâre, instanța de fond a analizat implicit și temeinicia Hotărârii nr.2774/27.05.2004, reținând că la dosarul depus la autoritate reclamanta nu a atașat declarația notarială cu individualizarea bunurilor abandonate de, actele de stare civilă privind moștenitorii lui, dovada suprafeței de teren abandonat și declarațiile cu privire la Legea nr.18/1991.
Chiar dacă instanța nu mai avea posibilitatea analizării temeiniciei Hotărârii nr.2774/27.05.2004, Curtea apreciază că într-adevăr dosarul administrativ al reclamantei este incomplet, în condițiile în care reclamanta, deși a solicitat despăgubiri pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, care au aparținut pe de o parte bunicului și pe de altă parte tatălui său, aceasta nu a depus actele de stare civilă ale celorlalți moștenitori ai bunicului, rezultând existența și a 2 unchi ai reclamantei, dintre care unul are la rândul său copii.
În privința bunicului, de asemenea nu există la dosar foaia de avere a acestuia, iar cât îi privește pe părinții reclamantei, deși reclamanta declară că aceștia au primit drept despăgubire o altă casă în localitatea, județul C, nu precizează, deși i s-a cerut acest lucru, dacă a existat o împroprietărire cu teren în privința moștenitorilor în conformitate cu dispozițiile Legii nr.18/1991.
Referitor la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Prefectului Municipiului B, excepție invocată de pârâtă, Curtea reține că această omisiune nu o prejudiciază pe reclamantă atâta vreme cât oricum acțiunea sa a fost respinsă.
Având în vedere considerentele menționate, apreciind neîntemeiat recursul promovat, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin 1 Cod procedură civilă, luând totodată act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 965/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red./16.02.20010
Tehnored. / 23.02.2010/ 2 ex.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Belicariu Maria, Pokker
