Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 7.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.127
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente T pentru B și C - S împotriva sentinței civile nr. 674/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - Reșița, având ca obiect anulare act de control fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27.01.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C - S la data de 23.03.2009 sub nr-, reclamanta Reșița a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la a anula în parte procesul-verbal de control nr. 4400/02.12.2008, emis de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S, în sensul înlăturării din procesul-verbal a majorărilor de întârziere calculate, în cuantum total de 34.141 lei, anularea în parte a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4401/02.12.2008 emisă în baza procesului-verbal, și anularea în tot a deciziei nr. 17 emisă de C - S, Serviciul soluționare contestații și pe cale de consecință să se constate că nu se impune obligarea reclamantei la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 34.141 lei. Mai solicită se dispună exonerarea de la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 34.141 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin procesul-verbal de control nr. 4400/02.12.2008 întocmit de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și comunicat acesteia la data de 29.12.2008, s-au constat diferențe de drepturi vamale în minus, determinate pe baza naturii mărfurilor de import, a clasificării tarifare, a valorii de vamă a originii și calității la momentul plasării lor sub regimul de admitere temporară.Ca urmare a emiterii acestui proces-verbal a fost emisă și Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr 4401/02.12.2008.
Prin această decizie Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița, C-S, a stabilit în sarcina reclamantei Reșița, obligația de a achita diferențe de drepturi vamale în minus în suma totală de 67.156 lei, reprezentând taxe vamale în suma de 36.989 lei, comision vamal în suma de 1.063 lei TVA, în suma de 27.220 lei și dobânzi compensatorii în sumă de 1.884 lei și 34.141 lei majorări de întârziere.
În procedura prealabilă, prin decizia nr. 17 C-S, Serviciul soluționare contestații, a respins Contestația formulată de către reclamantă ca fiind formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală.
Prin procesul-verbal de control nr. 4400/02.12.2008, în urma unui control ulterior încheierii operațiunilor vamale, au rezultat aceste diferențe privind încheierea operațiunilor vamale de plasare în regim de admitere temporară cu exonerare totală de taxe vamale și de alte drepturi de import( leasing), în baza OG 51/1997 descrise cu declarațiile vamale nr. 1415/09.03.2004; 2085/05.04.2004; 2306/15.04.2004, 7434/01.11.2004, 20/05.01.2005, 413/21.01.2005, 134/18.02.2005 și 1598/07.03.2005 depuse de reclamantă.
Cu ocazia controlului ulterior efectuat, s-a arătat că în mod greșit, cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vama pentru toate cele 9 operațiuni vamale de închidere a regimurilor de admitere temporară a fost cel stabilit la data înregistrării declarațiilor de import definitiv, iar nu cel de la momentul plasării mărfurilor sub regim de admitere temporară.
Stabilirea cursului de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vama pentru operațiuni vamale este în sarcina C-S, rezultă că și această eroare se datorează reprezentanților C-
Prin cererea depusă la dosar la data de 05.09. 2009 reclamanta Reșița a solicitata introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T, față de faptul că C-S nu are personalitate juridică proprie și nici de reprezentare.
Prin sentința civilă nr. 674/23.06.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - Saa dmis contestația formulată de reclamanta - - Reșița împotriva pârâtelor Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și C-S, a anulat parțial Decizia nr. 4401/02.12.2008 și procesul-verbal nr. 4400/02.12.2008 emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S, pentru suma de 34.141 lei,majorări de întârziere, a anulat Decizia nr. 17/04.03.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S, a constatat că reclamanta nu datorează suma de 34.141 lei, majorări de întârziere și a obligat pârâtele la plata sumei de 44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de control nr. 4400/02.12.2009, T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C- a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita diferențe de drepturi vamale în minus, în cuantum total de 101.297 lei, din care suma de 36.989 lei reprezentând taxe vamale, suma de 1.063 lei - comision vamal, suma de 27.220 lei - TVA, suma de 1.884 lei - dobânzi compensatorii, iar suma de 34.141 lei - majorări de întârziere aferente taxelor vamale, comisionului și TVA.
Prima instanță a reținut că drepturile vamale de import se stabilesc de către autoritatea vamală, pe baza declarațiilor vamale depuse de importator, însoțite de facturi sau de alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia, conform dispozițiilor art. 58 al 1 din Codul vamal. de schimb folosit pentru calcularea drepturilor de import aferente celor 9 declarații vamale, a fost stabilit inițial de autoritatea vamală ca fiind cel de la data declarațiilor de import, iar nu cel de la momentul plasării sub regim de admitere temporară cu exonerarea totală de taxe vamale și alte drepturi de import (leasing), în baza OG nr. 51/1997, deschis prin declarațiile vamale I 1415/09.03.2004, 2085/05.04.2004, I 2306/15.04.2004, I 7434/01.11.2004, I 20/05.01.2005, I 413/21.01.2005, I 1134/18.02.2005 și I 1598/07.03.2005.
Reclamanta și-a îndeplinit în termen obligațiile stabilite în sarcina sa, după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal nr. 4400/2008, plătind drepturile de import stabilite inițial de organele vamale.
Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 255 al 1 lit. a din Codul vamal, se percep majorări de întârziere, potrivit normelor în vigoare, dacă cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit, dar în speță, nu s-a putut reține că reclamanta nu a achitat în termenul stabilit de autoritatea vamală drepturile de import, iar faptul că, ulterior plății acestor drepturi, autoritatea vamală a constatat că a folosit un curs de schimb valutar greșit, nu poate fi imputat reclamantei, în baza dispozițiilor art. 120 al (2) Cod procedură fiscală, pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care sa stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv.
Instanța de fond a mai reținut că debitul fiscal suplimentar din Decizia de regularizare nr. 4401/2008 a fost achitat de reclamantă în termen, prin ordinele de plată nr. 3/07.01.2009, 4/07.01.2009, 5/07.01.2009, 6/07.01.2009, astfel că nu se pot calcula majorări de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S
Prin recursul formulat pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile pronunțate si respingerea acțiunii, in sensul menținerii in totalitate a Deciziei pentru regularizarea situației nr.4401/02.12.2008 si a Deciziei nr. 17/04.03.2009 a CS.
În motivarea recursului pârâta recurentă arată că diferențele de drepturi vamale nu sunt rezultatul modului greșit de calcul a autorității vamale la momentul importului, ci rezultatul declarării eronate a originii mărfurilor de către contestatoare. Astfel, in urma verificării originii comunitare a mărfurilor de către tara exportatoare respectiv a autorității vamale italiene, aceasta procedând la invalidarea certificatului de origine comunitara a mărfurilor EUR 1VEJ - anulându-se in acest fel regimul preferențial acordat mărfurilor acoperite de acesta la momentul plasării in regimul vamal. Actele atacate au fost emise ca urmare a controlului ulterior efectuat de autoritatea vamala in conformitate cu dispozițiile art. 100 din Legea nr.86/2006.
Se arată că faptul ca a fost acordat liberul de vama de către biroul vamal nu exonerează de răspundere titularul pentru constatări ulterioare, in conformitate cu art. 130 alin. 1) din HG 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României. Se invocă de recurentă dispozițiile art. 119 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata. Se arată că în vederea stabilirii datei de la care începe sa curgă calculul obligației de plata a accesoriilor aferente datoriei vamale, se face aplicarea prevederilor art.90 alin.2 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, iar în materia obligațiilor vamale, scadența o reprezintă momentul nașterii datoriei vamale, potrivit art.223 alin.l si 2 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României.
Prin recursul formulat pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicită admiterea recursului
În motivarea recursului pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S arată că organele vamale, au efectuat control ulterior privind încheierea operațiunilor vamale de plasare în regim de admitere temporară cu exonerare totală de taxe vamale și alte drepturi de import (leasing), în baza nr.OG51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată, deschise cu declarațiile vamale 11415/09.03.2004, I 085/05.04.2004, 12306/15.04.2004, I 7434/01.11.2004, I 20/05.01.2005, I 413/21.01.2005, I 1134/18.02.2005 și I 1598/07.03.2005 depuse de către REȘIȚA A.
B - Direcția Tehnici de și Vamal, prin adresa nr.42453/26.07.2005 comunică invalidarea de către administrația vamală italiană a certificatului EUR 1 -, anulându-se regimul tarifar preferențial acordat mărfurilor acoperite de acesta la momentul plasării lor sub regim de admitere temporară cu declarația nr.I 413/21.01.2005. de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vamă pentru toate cele 9 operațiuni vamale de încheiere a regimurilor de admitere temporară a fost cel stabilit la data înregistrării acestor declarații de import definitiv și nu cel de la momentul plasării mărfurilor sub regimul de admitere temporară.
Se arată că regimul tarifar preferențial acordat la momentul plasării sub regim suspensiv fost anulat în baza adresei B nr.42453/26.07.2005, adresa de care autoritatea vamală a ținut cont în momentul încheierii regimului de admitere temporară inițiat înainte de aderare, iar la momentul punerii în libera circulație cursul de schimb valutar utilizat pentru transformarea în lei a valorii în vama pentru cele 9 operațiuni vamale de încheiere a regimului de admitere temporară a fost cel stabilită la data înregistrării acestor declarații de import definitiv și nu cel de la momentul plasării mărfurilor sub regim de admitere temporară, se aplică prevederile aliniatului nr.1 și 2 din Anexa la Ordinul nr.84 din 17 ianuarie 2007.
unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale, taxei pe valoarea adăugată și accizelor datorate în vamă în cazul operațiunilor de leasing aflate în derulare la data aderării, în conformitate cu care pentru mărfurile comunitare ce fac obiectul operațiunilor de leasing efectuate conf. art.27 alin.(1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispun că la la punerea în libera circulație nu se datorează taxe vamale și nici dobânzi compensatorii, cu condiția prezentării unei dovezi privind statutul comunitar al mărfurilor, iar pentru mărfurile necomunitare, la punerea în libera circulație cuantumul datoriei vamale este determinat pe baza naturii mărfurilor de import, a clasificării lor tarifare, a valorii în vamă,.originii și cantității la momentul plasării lor sub regim, se datorează taxa vamală,din vamal al României în vigoare la momentul depunerii declarației vamale de admitere temporară, comisionul vamal, fiind considerat taxa cu efect echivalent cu cel al taxei vamale, dobânzi compensatorii conform art.519 din Regulamentul Vamal comunitar, începând cu data aderării și TVA.
Se arată că se aplică prevederile speciale de încheiere a regimului vamal cuprinde în Anexa V pct.4 din Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, a măsurilor tranzitorii în domeniul vamal ale Actului de Aderare-COMISIA EUROPEANĂ-- RO emitent: Comitetul Codului Vamal-, 9 2006, în conformitate cu care regimurile suspensive, inclusiv cel de admitere temporară începute înainte de aderare trebuie să se încheie conform legislației comunitare.
Pentru regimul de admitere temporară, la punerea în libera circulație se aplică prevederile pct. 15 și 16 din Actul de Aderare - Anexa V pct.4 Uniunea Vamală, potrivit cărora cuantumul datoriei vamale se stabilește în baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor în momentul acceptării declarației de plasare sub regim de admitere temporară.
Temeiul de drept invocat de organele vamale îl constituie prevederile art.57, alin.(2) din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României, prevederile alin.(1) și (2) din Anexa la Ordinul nr.84/17.01.2007 pentru aprobarea unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale, taxei pe valoarea adăugată și accizelor datorate în vamă în cazul operațiunilor de leasing aflate în derulare la data aderării,prevederile Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea tratatului privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, prevederile speciale de încheiere a regimului vamal cuprinse în anexa V, pct.4 din Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană - Măsurile tranzitorii în domeniul vamal ale Actului de Aderare - Comisia Europeană - - RO emitent: Comitetul Codului Vamal din 9 2006, precum și prevederile din Regulamentul () nr.2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S invocă dispozițiile art. 119, art. 120 al.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, cu completările și modificările ulterioare.
Reclamanta intimată - REȘIȚA - a depus al dosar întâmpinare prin care, a solicitat respingerea recursurilor formulate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, si Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale T, ca nefondate, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs formulate cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamanta nu a criticat prin prezenta acțiune impunerea de către pârâte a debitului fiscal suplimentar din Decizia de regularizare nr. 4401/2008, debit care de altfel a fost achitat de reclamantă în termen, prin ordinele de plată nr. 3/07.01.2009, 4/07.01.2009, 5/07.01.2009, 6/07.01.2009.
Ceea ce a atacat reclamanta constă în aplicarea accesoriilor la debitul suplimentar stabilit, contestând momentul de la care încep să curgă aceste accesorii.
Este adevărat că în baza dispozițiilor art. 120.1-3 Cod procedură fiscală, pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv. Tot astfel, potrivit dispozițiilor art. 255 al 1 lit. a din Codul vamal, se percep majorări de întârziere, potrivit normelor în vigoare, dacă cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit.
Însă, aceste dispoziții trebuie analizate în funcție de starea de fapt concretă, fiind relevantă eventuala culpă a persoanei obligate.
Legat de acest aspect, Curtea reține că prin notele de ședință depuse la dosarul de recurs, pârâta VBa confirmat că diferența bazei de impozitare provine în primul rând din aplicarea unui curs valutar considerat greșit pentru toate cele 9 operațiuni vamale. În cazul unei operațiuni s-a procedat la cuprinderea cheltuielilor de transport extern, recalculându-se totodată drepturile vamale și ca urmare a invalidării certificatelor de origine preferențială.
Așa cum a reținut și prima instanță, faptul că ulterior stabilirii drepturilor vamale și ulterior achitării acestora autoritatea vamală a constatat că a folosit un curs de schimb valutar greșit, nu poate fi imputat reclamantei întrucât obligația de calcul îi revenea autorității vamale.
De altfel, reclamanta a achitat atât debitul inițial cât și debitul calculat suplimentar, fără a i se putea reține vreo culpă în calculul greșit al obligațiilor vamale. Prin urmare, este lipsit de rațiune ca un contribuabil să fie obligat la plata unor accesorii la un debit principal de care nu a avut niciodată cunoștință, pentru o perioadă anterioară stabilirii debitului asupra căruia poartă.
Cât privește susținerile recurentelor referitoare la majorarea bazei de impozitare ca efect al cuprinderii cheltuielilor de transport pe parcurs extern și ca efect al invalidării unor certificate de origine, Curtea constată că nici în privința acestora nu a fost demonstrată vreo culpă din partea reclamantei, astfel încât apare de asemenea nejustificată calcularea majorărilor de întârziere cu începere de la data scadenței debitului inițial iar nu de la data scadenței debitului suplimentar, așa cum de fapt ar fi fost corect.
Având în vedere considerentele menționate, apreciind neîntemeiate recursurile promovate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, urmează a le respinge ca atare.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâtele recurente la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta intimată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele recurente T pentru B și C - S împotriva sentinței civile nr. 674/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - Reșița.
Obligă pârâtele recurente la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta intimată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red./12.02.20010
Tehnored. / 15.02.2010/ 2 ex.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Belicariu Maria, Pokker
