Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 130/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.130
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent Sindicatul Național al Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 543/PI/CA/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, A, -, G, și, pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice B, Garda Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară - Secția T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului recurent.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 17.12.20080 reclamantul Sindicatul Național Al Funcționarilor Publici T, în numele și pe seama membrilor de sindicat, A, -, G, și, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâții, Ministerul Economiei și Finanțelor, Garda Financiara Comisariatul General, și Garda Financiara Secția T să dispună: obligarea in solidar a paraților la plata suplimentului postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, pentru perioada 22.03.2004 - la data plații efective, actualizate la zi cu indicele inflației, in conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificările ulterioare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, deși au avut calitatea de funcționari publici in cadrul Gărzii Financiare - Secția T, nu au beneficiat de un drept legal si imperativ prevăzut de lege, și anume acela de a beneficia de un salariu care sa cuprindă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de baza. Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999, fost modificata si completata prin legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, introducând elemente noi in ceea ce privește salariul funcționarilor publici, astfel că, pentru activitatea desfășurata, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de baza; b) sporul pentru vechime in munca; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului.
Reclamantul a arătat că până in prezent nu a beneficiat de aceste elemente care compun salariul unui funcționar public, întrucât aplicarea acestor prevederi normative exprese au fost suspendate succesiv, prin art. 44 din nr.OUG92/2004, prin art. 48 din OG. nr.2/2006, iar pentru anii 2007 si 2008 suspendarea nu a mai fost menținută si cu toate acestea, in mod nelegal, nu au fost achitate cele doua componente ale salariului funcționarului public.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în prezenta cauza, obiectul litigiului îl constituie un drept de creanța astfel că nu se poate spune ca a acesta a fost îngrădit și că ar fi un bun in sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, chiar daca s-ar constatat că dreptul reclamanților exista, creanța nu este certa, lichida si exigibila.
Pârâta a arătat că reclamantul a solicitat instanțelor judecătorești sa reglementeze o omisiune legislativa ceea ce ar echivala cu transformarea puterii judecătorești intr-un legislator pozitiv, ceea ce contravine dispozițiilor art. 61 din Constituție, care prevăd ca Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
Pârâta Garda Financiară a formulat întâmpinare, invocând, pe cale de excepție, lipsa competenței materiale a Tribunalului Timiș, față de prevederile art. 3 alin. 1 din cod de procedură civilă care prevede că cererile în materie de contencios administrativ privind autoritățile și instituțiile centrale, sunt soluționate de Curțile de Apel din raza de domiciliu al reclamantului.
A mai fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Comisariatul General, având în vedere faptul că reclamanții se află în raporturi de serviciu cu Garda Financiară T, iar potrivit art. 6 din HG nr. 553/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, modificată prin HG nr. 1171/2007, prin Decizia nr. 237/2007, Comisariatul general a delegat calitatea sa de ordonator terțiar de credite, comisarului șef secție al Gărzii Financiare
Pârâta Garda Financiară a solicitat pe fond respingerea acțiunii, arătându-se că suplimentele salariale prevăzute la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 ar putea fi acordate numai sub condiția apariției Legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Reclamantul a formulat precizare de acțiune, prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor salariale în temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, reprezentând sporul pentru condițiile vătămătoare, în procent de 10% din salariul de bază, pe perioada de la 22.03.2004 până la data plății efective, actualizat la zi cu indicele inflației până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 543/12.05.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici T în numele și seama membrilor de sindicat.
Instanța de fond a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici activează ca și funcționari publici în cadrul pârâtei Garda Financiară - Secția Dreptul acestora la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare (în reglementarea inițială, "suplimentul gradului") a fost introdus prin modificarea Legii 188/1999 prin Legea 161/2003 iar în perioada 2004-2006 dreptul la aceste suplimente a fost suspendat prin OUG 92/2004 și OG 2/2006, acest dreptul fiind reglementat de art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea 188/1999.
Prima instanță a reținut că legea nu cuantifică aceste suplimente, respectiv nu prevede ce mărime trebuie să aibă fiecare, deși reclamantul pretinde că fiecare trebuie să fie în procent de 25 % din salariul de bază, prevederile legale invocate de reclamanți neprevăzând procente nici pentru suplimentul postului nici pentru suplimentul treptei, astfel cererea formulată, a fost găsită ca fiind neîntemeiată (lipsită de temei legal). Nici instanța nu poate cuantifica suplimentele solicitate, deoarece ar adăuga la lege, ceea ce este inadmisibil.
Prima instanță a mai reținut că hotărârea judecătorească nu ar putea fi pusă în executare în condițiile în care un aspect esențial al litigiului (cuantumul suplimentelor) nu ar fi dezlegat, iar pe de alta, s-ar depăși limitele sesizării în cazul unei admiteri în parte, deoarece această modalitate de a proceda nu reprezintă o admitere în parte, ci o soluționare a altceva decât s-a cerut, astfel că chiar și admiterea în parte a cererii ar presupune obligarea pârâtelor la plata suplimentelor într-un cuantum mai mic decât cel solicitat și nu într-un cuantum nedeterminat, astfel că a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a Sentinței civile nr.543/PI/CA/ din 12.05.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș, in sensul admiterii acțiunii in contencios administrativ formulată și obligarea in solidar a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor B, Garda Financiara - Comisariatul General B și Garda Financiara - Secția T la plata suplimentului postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, pentru perioada 22.03.2004 - la data plații efective.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304, pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici arată că hotărârea judecătoreasca recurată este netemeinică si nelegală, întrucât, din considerentele hotărârii instanței de fond, rezulta cu certitudine faptul ca reclamanții au dreptul la suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare, in temeiul art. 31, alin. (1), lit. c) si d) din Legea nr.188/1999.
Se arată că hotărârea instanței de fond de respingere a acțiunii, pe motiv că legea nu cuantifica aceste suplimente, este greșita, deoarece prin acțiune s-a solicitat obligarea paratelor la plata acestor drepturi salariale, drepturi prevăzute in mod clar de lege, astfel incit nu se poate susține faptul ca cererea este lipsita de temei legal, iar instanța de fond avea posibilitatea admiterii acțiunii, fără a depăși limitele sesizării, si fără a preciza cuantumul acestor suplimente, astfel sentința pronunțata nu ar fi adăugat la textul de lege.
Se mai susține că in speța, având in vedere practica judiciara, prin nepunerea in executare a unor hotărârii prin care paratele ar fi obligate la plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare, fără a fi precizat cuantumul acestor drepturi salariate, ar fi încălcate dispozițiile imperative prevăzute de dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici si art.2 alin. (4) din nr.OG 137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicata la 8 februarie 2007, cu modificările ulterioare.
Recurentul mai arată că nepunerea in executare in mod nejustificat a unor hotărâri judecătorești, prin comportamentul pasiv al paraților, ar încălca dispozițiile legale, context in care hotărârea instanței de fond de respingere a acțiunii este neîntemeiată și, nelegală.
De asemenease arată că renunță la capătul de cerere privind acordarea sporului de 10% din salariul de bază pentru condițiile vătămătoare.
Recurentul invocă în drept dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, art. 27 alin. (2) art. 31,alin.(1), lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor Publici, republicata la 29 mai 2007, cu modificările ulterioare la data de 13 oct. 2008, art. 2 alin. (4) din nr.OG 137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicata, cu modificările ulterioare la 18.11.2008.
Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice Bad epus al dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Taa rată că instanța de fond in mod corect a observat ca legea nu cuantifica aceste suplimente, respectiv nu se prevede ce mărime trebuie sa aibă fiecare, astfel că nu exista nici un fel de temei legal pentru cuantumul de 25% din salariul de baza, prevederile legale invocate de reclamanți nefăcând nici o referire la acest procent, nici in ceea ce privește suplimentul postului si nici pentru suplimentul treptei.
Se mai susține că Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 21.09.2009 a admis recursul in interesul Legii promovat de procurorul general al României, in temeiul art. 329 Cod Procedura Civila, pentru pronunțarea unei decizii de unificare a practicii judiciare in ceea ce privește interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 31 lit. c si d din Legea nr. 188/1999, in sensul ca in lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturi salariale constând in suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare.
Pârâta Garda Financiară - Comisariatul General a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării pârâta Garda Financiară arată că procentul celor doua suplimente salariale solicitate nu a fost stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 si nici prin actele normative subsecvente, astfel încât orice cuantificare a acestor drepturi este arbitrara, atribuția cuantificării revenind fie legiuitorului, prin promovarea unui act normativ cu forța juridica de lege, fie Guvernului, prin adoptarea unei hotărâri, date in executarea prevederilor cuprinse în Legea nr. 188/1999.
Se mai arată că, nefiind reglementata printr-un act legislativ, acordarea drepturilor presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu este certa, fiind si imposibil de calculat, iar pe de alta parte, eventuala cuantificare de către instanța, in raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820 din 3 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008.
Se mai susține că dreptul la cele doua suplimente salariale nu poate fi apreciat ca fiind un "bun", in sensul art. 1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția pentru Apărarea drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, întrucât, in absenta prevederilor legale referitoare la modul de stabilire a cuantumului dreptului de creanța pe care cele doua suplimente salariale îl presupun, "bunul", nu este definit si deci nu poate naște, in privința reclamanților, nici o legitima de a-l obține.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Jurisprudența acestei Curți a fost în sensul admiterii în parte a acțiunilor având același obiect ca cel al acțiunii de față, cu consecința obligării la plată, fără cuantificarea drepturilor menționate, pe considerentul că nelegiferarea procentului în care ar urma să fie acordate aceste drepturi împiedică o astfel de cuantificare de către instanța de judecată. Totodată, Curtea a adoptat practica menționată reținând că revine autorității publice sarcina de a cuantifica drepturile prevăzute de art. art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999
Însă, prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 880 din -, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici,că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu mai are posibilitatea interpretării art. 31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 într-o altă manieră decât a făcut-o Înalta Curte de Casație și Justiție.
Tot astfel, nu poate fi reținută ca fiind incidentă în cauză OUG nr.137/2000, invocată de reclamant, întrucât acest act normativ a fost de asemenea declarat neconstituțional. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că este evident neconstituțional înțelesul dispozițiilor OG nr.137/2000 potrivit cărora instanțele ar avea competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte normesau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, încălcând principiul separației puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituție (Decizia nr.1325/ 04.12.2008).
În raport cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că membrii de sindicat în numele cărora a fost introdusă acțiunea nu pot beneficia de drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Apreciind așadar neîntemeiat recursul reclamantului, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin 1 Cod procedură civilă, urmează a-l respinge ca atare luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent Sindicatul Național al Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 543/PI/CA/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice B, Garda Financiară - Comisariatul General și Garda Financiară - Secția
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./12.02.20010
Tehnored. / 15.02.2010/ 2 ex.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Belicariu Maria, Pokker
