Anulare act administrativ . Decizia 1336/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 1336
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Maria Pohoață Alexandrina Urlețeanu
: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul R, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței nr. 572 din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtulCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei potrivit chitanței nr. -/23.06.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant R reprezentat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsind intimatul-pârât Consiliul Local al comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apărătorul intimatei Consiliul Local al comunei depune cerere prin care solicită judecata cauzei în lipsă, după care,
Avocat pentru recurentul reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Având cuvântul, critică sentința instanței de fond deoarece nu s-a efectuat expertiza topo așa cum dispusese Curtea de Apel prin decizia de casare, instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, trecând la soluționarea cauzei fără a rezolva și lămuri situația bunurilor, calitatea părților, vocația succesorală a acestora. Arată de asemenea că recurentul reclamant deține acest teren încă de la intrarea în vigoare a Legii 18/1991, emiterea titlului de proprietate făcând obiectul unui dosar care se află suspendat la instanța de fond, dealtfel la fila 33 din dosarul de fond se află o notificare a reclamantului către Comisia Locală prin care solicita emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu.
Solicită în concluzie admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua proba cu expertiză, ca o paranteză, învederând că stația de epurare se va întinde pe o suprafață de 50 mp, iar terenul reclamantului este de 5000 mp, ceea ce impune o stabilire a identității dintre cele două terenuri.
CURTEA
Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău și înregistrată sub nr-, reclamantul R,cu domiciliul în comuna, satul, județul Bac hemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI cu sediul în comuna,județul B, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii Consiliului local al comunei nr.33 din 27 iunie 2006.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, prin Hotărârea Consiliului local al comunei nr.33 din 27 iunie 2006, s-a hotărât trecerea unor suprafețe de teren din domeniul privat în domeniul public al comunei.
A precizat reclamantul că este moștenitorul unei suprafețe de 5 000. teren p.,rămasă de pe urma defunctului și a mamei sale,R, inclusă în suprafața de teren trecută de Consiliul local al comunei din domeniul privat în domeniul public al comunei. Suprafața de 7,50 ha teren rămasă de pe urma acestui defunct s-a împărțit prin bună-învoială între moștenitori,reclamantului fiindu-i recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 000. În mod abuziv Consiliul local al comunei a înțeles să treacă terenul proprietatea sa din domeniul privat în domeniul public,cu motivarea că pe terenul respectiv s-a edificat o stație de alimentare cu apă.
Hotărârea Consiliului local al comunei nr.33 din 27 iunie 2006 încalcă norme de drept imperative,respectiv dreptul de proprietate și dreptul de moștenire,în condițiile în care Statul,ca subiect de drept,nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra terenurilor fostelor CAP,dar și dispozițiile art.5 alin.(2) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică. Primăria comunei are în posesie mai mult de 15 ha teren pentru amplasarea alimentării cu apă.
Pârâtul Consiliul local al comunei a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune,ca urmare a împlinirii termenului de prescripție de 6 luni de la data adoptării hotărârii atacate,dar și excepția prematurității introducerii acțiunii,în condițiile în care,în contextul prevederilor art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 este obligatorie procedura prealabilă,plângerea prealabilă putând fi introdusă într-un termen de 30 de zile de la data emiterii actului administrativ,dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Reclamantul nu a formulat însă o plângere prealabilă, nici în interiorul termenului legal,dar nici după epuizarea acestuia.
În ceea ce privește fondul cauzei,pârâtul a arătat că hotărârea atacată este legală și temeinică,iar demersul făcut de reclamant este inadmisibil. Nu rezultă din nici un înscris că terenul trecut din domeniul privat în domeniul public al comunei ar avea vreo legătură cu dreptul de proprietate al reclamantului.
Prin Sentința nr.510 din 4 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Buzăua respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția prematurității introducerii acțiunii,invocate de pârâtul Consiliul Local al comunei, respingând și acțiunea formulată de reclamantul R,în contradictoriu cu Consiliul local al comunei.
Referitor la excepțiile invocate de pârât tribunalul a apreciat că prescripția dreptului la acțiune nu poate fi pusă în discuție deoarece nu a trecut mai mult de un an de la adoptarea hotărârii atacate,iar în ceea ce privește prematuritatea introducerii acțiunii,instanța a reținut că reclamantul s-a adresat în repetate rânduri Primăriei și Consiliului local al comunei pentru a-i fi lămurită situația.
În ceea ce privește fondul cauzei,instanța a reținut că prin Hotărârea nr.33 din 27 iunie 2006 adoptată de Consiliul local al comunei s-a decis trecerea a două suprafețe de teren intravilan aparținând fostelor CAP-uri și din domeniul privat în domeniul public al comunei,în scopul construirii unor stații de clorinare si de pompare a apei,urmare racordării comunei la rețeaua de apă.
Reclamantul R deține pe raza satului diverse suprafețe de teren,conform titlurilor de proprietate anexate la dosarul cauzei. Examinând aceste titluri de proprietate instanța a constatat că nici unul dintre ele nu include suprafața de 5 000. teren intravilan ca aparținând reclamantului.
Titlul de proprietate la care face referire reclamantul este cel cu nr. 22888/41,eliberat la data de 27 iunie 1994,titular fiind defunctul, împreună cu moștenitorii acestuia,reclamantul fiind la rândul său moștenitorul defunctei R. Titlul în discuție prevede însă că terenul în suprafață de 3,16 ha este situat în extravilan și nicidecum în intravilan,așa cum este trecut în hotărârea atacată. Pe de altă parte,petentul nu aduce în sprijinul afirmațiilor sale nici o dovadă din care să reiasă cu claritate că este proprietarul suprafeței de 5 000. teren,respectiv,un act de partaj voluntar,un act prin care să fi fost dezbătută moștenirea de pe urma celor doi autori și,mai mult,nu depune nici o dovadă din care să reiasă că suprafața de teren în litigiu este amplasată în perimetrul în litigiu.
La dosarul cauzei se află atașată o sentință a Judecătoriei Râmnicu -S,având ca obiect cererea reclamantului de punere în posesie cu suprafața de teren în litigiu.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamantul Raf ost admis prin Decizia nr.195 din 5 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr-.Sentința recurată a fost casată în întregime,iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că reclamantul pretinde un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren ce s-ar afla chiar în locul destinat proiectului stației de clorinare și de pompare a apei,pe rolul instanțelor civile aflându-se cauza ce tinde la rezolvarea acestei probleme. Totuși, nici în cadrul acestui proces,dar nici în cele întemeiate pe normele dreptului comun nu s-a efectuat o expertiză care să lămurească cu certitudine dacă dreptul pretins de reclamant asupra terenului cuprins în titlul de proprietate pe care îl deține are vreo legătură cu terenul destinat stației de clorinare și de pompare a apei.
După casarea cu trimitere cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Buzău la data de 18 martie 2009 sub nr- și s-a dispus atașarea dosarului nr- al Tribunalului Buzău,Secția civilă.
Prin sentința nr. 572 din 8 mai 2009 Tribunalul Buzău, in rejudecare, a respins cele doua excepții invocate si a respins acțiunea formulată de reclamantul R, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut că acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R este neîntemeiată,deoarece la data de 10 iulie 2006,reclamantul Rac hemat în judecată Primarul comunei,Primăria comunei,Comisia județeană B și Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar,solicitând,în temeiul art.64 din Legea fondului funciar nr.18/1991,obligarea pârâților la punerea sa efectivă în posesie și la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 5000. teren,situat în intravilanul satului,punctul "",din comuna, județul
Prin Sentința civilă nr.291 din 8 martie 2007,pronunțată în dosarul nr. 1771/2006, Judecătoria Râmnicu -S a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de reclamantul R.
S-a reținut în acest sens că petentul R deține pe raza comunei, județul B,în intravilan,suprafața de 5 000. teren, susținând că acest teren este moștenire de la bunicul său,. Pentru acest teren reclamantului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate,iar Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar și, respectiv,Primarul comunei,au refuzat eliberarea titlului de proprietate,motivat de faptul că terenul în litigiu face parte din domeniul public al comunei,conform Hotărârii Consiliului local al comunei nr.33 din 27 iunie 2006 (fila 48 din dosar).
Din raportul de expertiză tehnică în domeniul cadastru-topografie,refăcut,întocmit de expertul tehnic,in acel dosar, rezultă că terenul identificat este cel în litigiu și că suprafața acestuia,după măsurătoare,corespunde cu cea menționată în plângere. La fila 48 din dosar există dovada cu privire la trecerea terenului solicitat de reclamant din domeniul privat în domeniul public al comunei,respectiv Hotărârea nr.33 din 27 iunie 2006.
Împotriva acestei sentințe,reclamantul Rad eclarat recurs,cale de atac ce constituie obiectul dosarului nr- al Tribunalului Buzău,Secția civilă. În acest dosar,la cererea reclamantului,în temeiul art.244 alin.(1) pct.1 din Codul d e procedură civilă,prin Încheierea din 12 septembrie 2007 s-a dispus suspendarea judecării recursului, până la soluționarea cererii reclamantului de anulare a Hotărârii nr.33 din 27 iunie 2006,adoptată de Consiliul local al comunei.
Prin această hotărâre,Consiliul local al comunei a decis trecerea din domeniul privat în domeniul public al comunei a două suprafețe de teren intravilan,de 6,50 ha în satul și de 5,20 ha în satul,în scopul construirii unor stații de clorinare și de pompare a apei,ca urmare a racordării comunei la rețeaua de apă.
Suprafața de 5 000. teren intravilan,stăpânită de reclamant și asupra căreia acesta a solicitat punerea efectivă în posesie,nu figurează nici în titlul de proprietate nr.22879/50,eliberat reclamantului în nume propriu la data de 31 august 1994,dar nici în titlul de proprietate nr.22888/41,eliberat la data de 27 iunie 1994 pe numele defunctului și al moștenitorilor acestuia,printre care figurează și mama reclamantului,R.
Prin urmare,dreptul de proprietate nu a fost reconstituit reclamantului în temeiul legilor fondului funciar asupra suprafeței de teren în litigiu,iar din nici un înscris nu rezultă că terenul trecut din domeniul privat în domeniul public al comunei ar avea vreo legătură cu dreptul de proprietate al reclamantului R.
În aceste condiții,tribunalul a apreciat că reclamantul R doar a afirmat vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim prin adoptarea de către Consiliul local al comunei a Hotărârii nr.33 din 27 iunie 2006,fără să dovedească însă această vătămare pe parcursul procesului,astfel că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.1 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 pentru anularea actului,recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și pentru repararea pagubei.
Pe de altă parte,reclamantul nu a dovedit nici nerespectarea regulilor impuse de lege (reguli de formă,reguli de fond,reguli de competență) pentru adoptarea de către Consiliul local al comunei a Hotărârii nr.33 din 27 iunie 2006,prin care s-a decis trecerea a două suprafețe de teren intravilan din domeniul privat în domeniul public al comunei.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Buzăua formulat recurs reclamantul R, susținând ca sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinica si nelegala si nu a respectat dispozițiile deciziei de casare.
Recurentul a arătat ca prin decizia de casare Curtea a admis recursul si a dispus efectuarea unei expertize care sa stabilească daca terenul cuprins in titlul de proprietate are vreo legătura cu terenul destinat proiectului stației de clorinare, însa
instanța de fond nu a încuviințat administrarea probei cu expertiza, deși ea fusese dispusa de instanța de casare si nici proba cu martori si nici nu a avut rol activ pentru aflarea adevărului în cauza.
Un alt aspect de care nu a ținut cont instanța de fond este acela ca recurentul a folosit terenul încă de la intrarea in vigoare a Legii 18/1991, intimata recunoscându-i dreptul de proprietate pe care îl avea defunctul împreuna cu moștenitorii acestuia, el fiind la rândul sau moștenitorul defunctei R.
Solicita admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
Examinând sentința recurata prin prisma criticilor formulate si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Curtea constata recursul nefundat, urmând sa-l respingă in temeiul art.312 Cod pr.civ si a următoarelor considerente:
După casarea sentinței instanța de fond a pus in vedere reclamantului sa facă dovada proprietarii pentru terenul ce face obiectul Hotărârii 33/2006 a Consiliului local in vederea administrării probei cu expertiza dispusa de instanța de casare, dar la termenul acordat recurentul reclamant a precizat ca nu deține titlu de proprietate si nici alte înscrisuri cu privire la terenul în suprafața de 5.000 mp.
In acea ședința de judecata recurentul reclamant nu a prezentat alte acte din care sa rezulte ca este moștenitorul fostului proprietar si nu a solicitat proba cu martori care să dovedească aceasta situație.
Prin urmare, având în vedere ca recurentul nu a făcut aceste dovezi, expertul topo era in imposibilitate de a efectua expertiza neavând ce înscrisuri să compare, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
De asemenea se va respinge motivul de recurs ca instanța nu a avut rol activ deoarece acest rol activ a fost manifestat atunci când i s-a pus în vedere recurentului să facă dovada proprietăți cu un titlu de proprietate sau cu alte înscrisuri.
Pentru aceste considerente se va respinge recursul ca nefondat, menținându-se ca legala si temeinica sentința pronunțată de instanța de fond, în cauza nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod pr.civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantulR, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței nr. 572 din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtulCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Maria Pohoață Alexandrina Urlețeanu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/4 ex. /10.09.2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață Alexandrina Urlețeanu
