Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1335/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1335
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în P-, județul P împotriva sentinței nr. 273 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant prin procurator - P,-,. 129,. A,. 3, județul P.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, iar recurenta prin intermediul cererii de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă, după care,
Reprezentanta intimatului reclamant, avocat, arătând că nu mai are alte cereri de formulat solicită cuvântul în combaterea recursului. Astfel, așa cum reiese și din întâmpinarea pe care o depune la dosarul cauzei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală pentru motivele învederate în aceasta, un motiv în plus fiind și faptul că însăși recurenta solicită admiterea în parte a acțiunii, întrucât recunoaște, ceea ce în mod corect a reținut și instanța de fond că încasarea taxei speciale de primă înmatriculare s-a efectuat în mod nelegal. Solicită de asemenea și plata cheltuielilor de judecată potrivit dovezii depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința nr. 273 din 5 mai 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea
formulată de reclamantul - prin procurator și a obligat pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei de
primă înmatriculare, în suma de 3165 lei, suma actualizată cu dobânda legală, începând cu data plății și până la data restituirii efective a acesteia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că refuzul pârâtei de a restitui reclamantului taxa de primă înmatriculare este nelegal,întrucât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, iar OUG 110/2006 a limitat această obligativitate doar pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și a altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România.
Însă, la momentul achitării taxei de prima înmatriculare(decembrie 2007), aceasta era reglementată de dispozițiile art. 214/1 - 214/3 codul fiscal, precum și de pct. 31/1 - 31/2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG444/2004.
Prima instanță a mai reținut că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene prevăd ca " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare". Așadar, dispozițiile menționate limitează libertatea statelor membre, în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor între statele uniunii, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, ele aplicându-se și în prezenta cauză.
S-a mai reținut că taxa de primă înmatriculare, reglementată în codul fiscal, introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana, în scopul reînmatriculării lor, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, față de autovehiculele din România, pentru a căror reînmatriculare nu se datorează această taxă. Îcepând cu data de 1.01.2007, prevederile art.90 (1) din Tratat fac parte din ordinea de drept internă din România, astfel că trebuie sa fie aplicate în prezenta cauză.
Dispozitile OUG 50/2008 nu se pot aplica retroactiv, întrucât, la apreciererea legalității taxei de primă înmatriculare, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la data achitării taxei. Or, taxa a fost achitată cu mult înainte de adoptarea OUG 50/2008.
Soluția propusă de art. 11 din OUG 50/2008 este nelegală și inaplicabilă, întrucât statul R nu poate susține că este îndreptățit să păstreze o taxă sau o parte dintr-o taxă prelevată nelegal, și nu poate aplica retroactiv o normă juridică nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorată.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahovaa formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice P care a criticat-o pentru nelegalitate, întrucât o instanță judecătorească nu poate ignora legile în vigoare la momentul soluționării unei cauze și nu poate crea o practică bazată pe constatarea nelegalității actelor normative cu putere de lege. Dacă s-ar permite acest lucru, ar însemna că instanțele judecătorești se pot substitui legislativului, iar actele normative adoptate de acesta din urmă să nu mai aibă nici o valoare. Judecătorii trebuie să soluționeze cauzele potrivit legii, nu să invoce nelegalitatea acesteia pentru a justifica anumite hotărâri.
La momentul efectuării plații taxei de primă înmatriculare de către reclamant,
aceasta fusese introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007.
Cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută de art. 214 ind.1 alin.3 și se achită la organele fiscale teritoriale, care doar încasează și nu emit nici un act administrativ fiscal, deci nici un titlu de creanța care să materializeze taxa.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit, în fapt,regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006 și, în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul, s-a avut în vedere și eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor, potrivit cărora până la 31.12.2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3, situație față de care necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second hand, la scurt timp de la introducerea acestora în România, țara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Potrivit art. 1-33 din legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre
Statele Europei privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: "Legea cadru europeană este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competente în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor ".
Totodată, învederează faptul că alin. 2 al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare și, din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate, rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile art. 90 alin.(1) din Tratatul Comunităților Europene recurenta precizează faptul că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România.
Mai susține că legislația noastră prevede plata în cazul în care suntem în prezența acelorași specificații tehnice, a unei taxe de primă înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă se aplică la autoturismele/autovehiculele din producția internă sau la cele produse în spațiul comunitar.
Totodată, arată că nu este vorba de un regim fiscal discriminatoriu, întrucât
regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme /autovehicule în România. Legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În acest context, trebuie reținut și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză întrucât, pe de o parte nu este vorba de "impozite interne mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alta parte, nu este vorba de un regim fiscal discriminator, întrucât obligația plații taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de proveniența a acestora, nefiind vorba de o îngrădire a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Instanța de fond, pentru a-si justifica soluția invocată și apariția (la acel moment, iminenta apariție ) OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, apreciază ca aceasta nu reprezintă altceva decât o recunoaștere a caracterului nelegal al taxei de prima înmatriculare. Aceasta apreciere este total greșită, întrucât, în permanență, au apărut și apar acte normative noi care abrogă, modifică sau înlocuiesc alte acte, aceasta neînsemnând in nici un caz ca cele vechi au fost nelegale.
În ce-l privește pe reclamant, arătă ca potrivit noului act normativ, care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, " taxa rezultata ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență ".
Prin urmare, reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii taxei rezultate ca diferența între suma achitată, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, restituire ce se va realiza pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a actului normativ invocat.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând motivul de recurs, precum și dispozițiile art. 304 Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW din Germania și, pentru a-l reînmatricula în România, a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare, în cuantum de 3165 lei, taxa achitată la Trezoreria Municipiului P, prin chitanța nr. nr.- /25.07.2007.
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele
second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de
poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Ca atare, reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în P-, județul P împotriva sentinței nr. 273 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant prin procurator,P,-,. 129,. A,. 3, județul P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/MC
4 ex./01.11.2009
f- al Tribunalului Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
