Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1338/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1338
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtulerul Finanțelor Publiceprin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr. 339 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat, Județul
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurentele erul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, iar recurentele prin cererea de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, iar recurentele prin intermediul cererii de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă potrivit art. 242 al 2 Cod proc. civ, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința nr. 339 din 19.05.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a admis acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin erul Economiei și Finanțelor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice D, obligând pârâții să plătească reclamantului suma de 5464 lei, cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată de la data încasării sumei, până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu
aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care, tribunalul urmează a dispune obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantului.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de DGFP D prin întâmpinare, instanța a apreciat-o neîntemeiată, întrucât reclamantul a respectat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind îndeplinirea procedurii administrative a plângerii prealabile, astfel cum rezultă din adresa art. 25151/30.04.2009 emisă de ANAF - DGFP D-fila 18 dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D, în baza delegației erului Finanțelor Publice, care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civ. și aplicarea disp.art. 304 indice 1 Cod proc. civ.
Astfel, recurenta susține că, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României se instituie supremația tratatelor constitutive ale, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare și potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele membre ale și Republica Bulgaria și România.
Consideră că nu sunt incidente, în speță, disp.art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, dispozițiile art. 90 (1) din Tratatul au în vedere introducerea unei limitări a drepturilor statelor de a introduce, pentru produse comunitare, impozite mai mari decât pentru produsele interne. Existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind argumente
temeinice pentru a se dispune restituirea acestei taxe.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială
pentru autoturisme și taxa de poluare este reglementată de Capitolul VI, secțiunea 1,art. 6 din Anexa la HG686/2008.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond
respingerea acțiunii, ca nefondată.
Verificânâd actele și lucrările dosarului, văzând motivul de recurs, precum și dispozițiile art. 304 Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Wolkswagen Golf IV din Regatul Belgiei și, pentru a-l reînmatricula în România, a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare, în cuantum de 5464 lei, taxă achitată la Trezoreria T, prin chitanța sr. nr.-/25.01.2008.
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele
second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform cărui, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că, în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un
temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține,în context,că noua taxă, instituită de OUG nr. 50/2008, este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială, încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare, ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate, conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Ca atare, reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtulerul Finanțelor PubliceprinDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr. 339 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red..
Dact. I/MC
4 ex./07.12.2009
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Jud fond
Operator de date cu caracter personal/Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
