Anulare act administrativ . Decizia 1337/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1337
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâteleMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D șiAdministrația Fondului pentru Mediu,cu sediul în B, -, nr. 294 Corp A, sectorul 6, împotriva sentinței nr. 409 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M,-, Județul D și intimata pârâtăAdministrația Finanțelor Publice, cu sediul în M, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurentele pârâte Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Fondului pentru Mediu, intimatul-reclamant și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură din cadrul instanței s-au depus de către apărătorul intimatului reclamant concluzii scrise, iar recurentele prin intermediul cererilor de recurs solicită si judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, iar recurentele prin intermediul cererii de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă, potrivit art. 242 al 2 Cod proc. civ, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 1486/120/01.04.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice M, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 18660 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicule.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a achiziționat dintr-un stat membru al UE autoturismul second-hand marca Mercedes Benz, iar la înmatricularea acestuia a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 18660 lei.
Reclamantul susține că această taxă contravine reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România prin Tratatul CE semnat la 01.01.2007 prevăzut în anexa 4 care arata că pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 01.01.2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă, taxa specială nu se mai datorează; de asemenea, apreciază că sunt încălcate și dispozițiile art. 25 și 28 din Convenția Europeană referitoare la restricția cantitativă, măsuri cu efect echivalent, taxa vamale la import și export.
În aprecierea reclamantului, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata.
La termenul de judecată din 08 mai 2009, la cererea DGFP D, instanța a introdus în cauză, în calitate de pârâtă, Administrația Fondului pentru Mediu, în temeiul art. 64 Cod procedură civilă.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 409 din 5 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 18660 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că potrivit art. 28 din tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe. Iar în conformitate cu art. 30 și 31 din Tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
De asemenea a reținut că în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
În ceea ce privește Constituția României, de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 și art. 9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Conform OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 ( exarticolul 90 par.1) dar și a art. 28-31 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 110( exarticolul 90 par.1) din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Revenind la prevederile OUG nr. 50/2008, Tribunalul reține că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Iar ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3(or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 și 218/2008, potrivită căruia: "Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economiaromânească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare".
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturismesecond-handdeja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelorsecond-handdeja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art. 28 ș i implicit a art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg (Camera a treia) prin hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia Comunită ț ilor Europene/Republica Austria Cauza C-524/07 privind eîndeplinirea obliga țiilor de către un stat membru Articolele 28 CE ș i 30 CE Înmatricularea vehiculelor de ocazie vechi înmatriculate anterior în alte state membre Cerin țe tehnice privind emisiile poluante și nivelul sonor Sănătate publică ția mediului (2009/C 32/15).
Astfel, s-a re ț inut prin dispozitiv că rin p. impunerea obliga ției ca, în vederea primei înmatriculări în Austria, autovehiculele înmatriculate anterior în alte state membre care, din cauza vechimii, nu au făcut obiectul unei proceduri comunitare de omologare, să respecte valori limită în materie de emisii poluante ș i de zgomot mai stricte decât cele pe care trebuiau să le respecte ini ț ial, în special valorile prevăzute de Directivele 93/59/CEE a Consiliului din 28 iunie 1993 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legisla țiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule ș i 92/97/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de modificare a Directivei 70/157/CEE privind apropierea legisla țiilor statelor membre referitoare la nivelul sonor admis ș i la sistemul de evacuare al autovehiculelor, în condi ț iile în care vehiculele cu acelea și caracteristici ș i care sunt deja autorizate să circule în Austria nu sunt supuse acestei cerin țe cu ocazia reînmatriculării în acest stat membru, face Republica Austria și nu ndeplinește obliga țiile care îi revin în temeiul articolului 28 CE.
Împotriva acestei sentinței pronunțata de instanța de fond au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate si solicitând modificarea in tot a acesteia si pe fond respingerea acțiunii promovata de către reclamant.
Pârâtul MFP-DGFP D critica sentința instanței de fond pe aspectul ca la pronunțarea soluției nu s-au avut in vedere dispozițiile OUG 50/2008 prin care se reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa speciala pe autoturisme si taxa de poluare.Prin aceasta reglementare s-a dispus numai restituirea diferenței dintre cele doua taxe si nu restituirea integrala a taxei așa cum s-a dispus prin sentința recurata.
Mai susține recurenta ca obligația de armonizare a legislației interne cu cea comunitara revine legislativului si nu instanțelor judecătorești.
Existenta taxei de prima înmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare si ca atare nu sunt motive pentru a se dispune restituirea acesteia.
Totodată mai arata recurenta potrivit art. 1 si 5 din OUG 50/2008 nu poate fi obligat la restituirea taxei încasata deoarece aceasta a fost pusa la dispoziția Administrației Fondului pentru Mediu,autoritate care gestionează acest buget in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
La landul sau recurenta Administrația Fondului pentru Mediu critica sentința instanței de fond tot pe aspecte de neleaglitate, arătând in esența ca taxa pentru poluare instituita prin OUG 50/2008 este in acord cu principiile comunitare,respectiv cu prevederile art 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
In forma publicata in aprilie 2008,OUG 50/2008 stabilește prin prevederile sale, arată recurenta,masuri care corespund pe deplin prevederilor art 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene,taxa fiind neutra din punct de vedere fiscal.
Practic, susține recurenta, nici Curtea Europeana de Justiție a CE,nici Comisia Europeana nu au considerat ca taxa pe poluare este nelegala,ca încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebuii plătita ci doar a solicitat modificarea modului de calcul si criteriile la care se raportează nivelul taxării.
Ca atare atâta timp cât, chiar Comisia Europeana a recunoscut ca taxa de poluare instituita prin OUG nr 50/2008 corespunde normelor comunitare,nu se poate retine ca prin instituirea acestei taxe se creează o discriminare de regim fiscal si ca aceasta taxa contravine dispozițiilor art 90 din Tratatul Comunității Europene, așa cum greșit a stabilit instant de fond.
Curtea, analizând sentința pronunțata de instant de fond prin prisma criticilor formulate de recurenta, având in vedere actele dosarului si dispozițiile legale in materie constata ca recursurile sunt întemeiate, dar pentru considerentele ce vor fi reținute in continuare.
Astfel, se retine ca reclamantul a plătit cu ocazia înmatriculării unui autoturism achiziționat din Germania marca Mercedes -Benz taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 in cuantum de 18.660 lei.
Cuantumul taxei de poluare a fost stabilit prin decizia de calcul a taxei de poluare emisa sub nr. 8882/23.02.2009 ( fila 6 dosar ), de care reclamantul a luat la cunoștința din moment ce cuantumul a fost achitat prin chitanța nr. -/26.02.2009.
Cum decizia de calcul al taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, contestarea acesteia poate fi făcuta numai in limita termenelor si procedurii speciale prevăzuta de OG 92/2003 privind Pr.fiscala.
Art. 205 alin 1 din Pr.Fiscala arata ca împotriva actelor administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii,iar alin 2 stipulează ca este îndreptățit la contestație numai cel care se considera ca a fost lezat in drepturile sale.
Art. 206,207 si 209 din pr fiscala arata in mod expres forma si conținutul contestației,termenul de depunere a acestuia si organul competent aos oluționa.
Astfel contestația se formulează in scris si va cuprinde datele de identificare ale contestatorului,obiectul contestației,motivele de fapt si de drept,dovezile pe care se întemeiază, semnătura contestatorului.Aceasta se depune in termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ sub sancțiunea decăderii la organul competent care in speța era DGFP D, care la rândul sau avea obligația de a emite o decizie de soluționare.
Împotriva deciziei astfel emisa de organul competent potrivit art. 218 alin 2 din OG 92/2003 cel nemulțumit poate formula contestație la instanțele de contencios administrativ.
In cauza din verificarea actelor dosarului rezulta ca reclamantul nu a respectat dispozițiile procedurale reglementate de Pr.Fiscala sus enunțate,obligatorii motiv pentru care acțiunea formulata direct la instanța de contencios administrativ este inadmisibila.
Aceasta cu atât mai mult cu cat,prin decizia de calcul de care reclamantul a luat la cunoștința este menționata procedura de urmat,dar pe care reclamantul nu a respectat-
de considerentele de mai sus Curtea in raport cu dispozițiile art. 312 alin 3 coroborat cu art. 304 pct 9.Pr.Civ va admite recursul va modifica in tot sentința si pe fond va respinge acțiunea ca inadmisibila.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâteleMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D șiAdministrația Fondului pentru Mediu,cu sediul în B, -, nr. 294 Corp A, sectorul 6, împotriva sentinței nr. 409 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M,-, Județul D și intimata pârâtăAdministrația Finanțelor Publice, cu sediul în M, județul
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/6 ex. / 02.11.2009
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Jud fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
