Anulare act administrativ . Decizia 1344/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1344/CA/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de A și - B împotriva sentinței civile nr. 524/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței avocat pentru intimata reclamantă, în substituirea mandatarului ales, avocat, lipsind recurentele pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: avocatul substituent pentru intimata reclamantă depune la dosar împuternicirea avocațială a mandatarului ales, împuternicirea avocațială de substituire, chitanțele reprezentând onorariile avocațiale, în cuantum de 2000 lei și respectiv 3000 lei și concluzii scrise.
Declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatul substituent solicită respingerea recursurilor declarate de A și - B și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Alba, ca fiind legală și temeinică.
Învederează faptul că, în recursul declarat, nu a criticat sentința instanței de fond și nu a făcut referire la traducerea adresei fiscală emisă de Oficiul Central Vamal, din care rezultă că adeverințele prin care au fost inițial retrase adeverințele de trafic au fost anulate, urmare dovedirii provenienței. Acest aspect le-a fost notificat, au luat la cunoștință, dar nu și-au exprimat în nici un fel punctul de vedere.
În ceea ce privește proveniența a încă 24 uși s-a precizat prin aceeași adresă faptul că declarația de proveniență a acestora a fost greșită formal și că se poate solicita eliberarea ulterioară a unei noi adeverințe de trafic marfă - aspect care nu a fost luat în considerare de către autoritățile vamale.
Referitor la dovezile de origine, arată că autoritățile germane au reținut că este vorba de mărfuri originare și neoriginare, urmând ca organele vamale să ia măsuri pentru anularea regimului preferențial dacă acesta a fost acordat la import pentru mărfuri de origine nepreferențială. Mai precizează că aceste mărfuri au fost produse în comunitatea europeană, aspect certificat prin adresa Oficiului Central Vamal.
De altfel, recursul declarat de este o copie fidelă a întâmpinării depusă în fața instanței de fond.
În ceea ce privește recursul declarat de DGFP A, prin acesta se contestă doar onorariul de avocat. Precizează că onorariul avocațial se încadrează în baremul onorariilor minime stabilite de Uniunea Barourilor din România, care este în cazul litigiilor comerciale sau de contencios administrativ de 1500 lei plus 10% din valoare. Or, prin onorariul fixat s-a reținut doar 4% din valoare, astfel că recursul DGFP A este nefondat.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Reclamanta Trans SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția B, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea procesului verbal de control nr. 14/23.05.2008 și a deciziei nr. 7629/24.05.2008, precum și a deciziei nr. 52/2008 și exonerarea petentului de plata sumei de 64.531 lei reprezentând taxe vamale, 59.979 lei, reprezentând majorări taxa vamale, 1683 lei, reprezentând comision vamal, 1583 lei, reprezentând majorări comision vamal, 12.850 lei, reprezentând TVA și 11.697 lei reprezentând majorări TVA.
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că în urma controlului efectuat la societatea reclamantă, de către reprezentanții B - s-a întocmit procesul verbal de control nr. 14/23.05.2008 și decizia pentru regularizarea situației având număr de înregistrare 7629/24.05.2008 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 152.053 lei, sumă ce reprezintă taxe vamale, majorări și penalități de întârziere.
Se susține că agenții constatatori, în urma verificărilor efectuate în țara de export a mărfurilor, respectiv Germania, au constatat că unele dintre acestea nu sunt originare din Uniunea Europeană și ca urmare nu pot beneficia de tratament preferențial. Reclamanta mai susține că împotriva procesului verbal nr. 14/23.05.2008 și a deciziei privind regularizarea situației nr. 7629/24.05.2008 a formulat plângere care s-a respins, emițându-se în acest sens decizia nr. 52/12.09.2008, deși este evident că mărfurile au fost fabricate într-o țară a Uniunii Europene, aspect dovedit de actele emise de autoritățile germane, respectiv certificatul EURO 1 emis de către autoritățile exportatoare germane și declarațiile de origine de pe facturi. Mai mult de atât, agenții constatatori au calculat în mod greșit taxele vamale, întrucât s-au limitat să califice drept indescifrabile anumite facturi, excluzând astfel de la calcul unele sume facturate. Reclamanta mai arată că prin decizia nr. 52/12.09.2008 nu s-a făcut nici o referire la aspectul mai sus menționat, iar adresele de la autoritățile germane și cele de la autoritățile vamale B nu le-au fost comunicate neputând lua act de conținutul acestora.
În probațiune au fost depuse facturile fiscale mai sus menționate, procesul verbal de control, decizia pentru regularizarea situației atacată și decizia nr. 52/2008, adresa și traducerea legalizată a acesteia, emisă de Oficiul Central Vamal.
În drept au fost invocate: art. 7 din legea nr. 554/2004, art. 274 Cod procedură civilă, HG nr. 1114/2001, 1141/1997 republicată.
Cererea a fost legal timbrată.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Alba prin sentința nr. 524/CAF/2009 a admis acțiunea reclamantei, a anulat procesul-verbal de control nr. 14/2008, deciziile nr. 7629/2008 și nr. 52/2008; a exonerat reclamanta de plata sumelor de 64.531 lei reprezentând taxe vamale, 59.979 lei, reprezentând majorări taxa vamale, 1683 lei, reprezentând comision vamal, 1583 lei, reprezentând majorări comision vamal, 12.850 lei, reprezentând TVA și 11.697 lei reprezentând majorări TVA.
Au fost obligate pârâtele să achite reclamantei suma de 7.039,3 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocațial și timbrajul cererii.
Instanța a reținut prin considerentele expuse ca reclamanta a fost supusa controlului vamal ulterior pentru operațiunile de import efectuate in perioada 15 04 2008-15 05 2008, fiind importate mărfuri de la diverse firme din Germania, iar vama a acordat regim vamal preferențial. În urma verificărilor efectuate de autoritățile vamale germane, acestea au comunicat autorităților din țară că 47 de dovezi de origine emise de exportatori acoperă mărfuri originare și neoriginare, astfel ca se impune anularea regimului preferențial acordat, fiind luate masuri de recuperare a diferențelor de drepturi vamale neachitate de reclamanta si anume taxe vamale, comision vamal, TVA și accesoriile aferente. Instanța a reținut ca Vama germana nu a fost în măsură să ofere dovezi concrete în privința caracterului neoriginar al mărfurilor importate, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru anularea regimului vamal preferențial acordat.
Parata DGFP a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate de Tribunal, arătând că nu critica hotărârea sub aspectul temeiniciei și legalității, actele întocmite și contestate aparținând autorității vamale. Recurenta apreciază că fiind exagerat cuantumul cheltuielilor de judecata acordate de instanța de fond, în condițiile în care eroarea in aprecierea actelor aparține autorităților germane și solicita aplicarea în cauza a dispozițiilor art. 274 al.3 din Codul d e procedură civilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 în Codul d e procedură civilă.
Recursul este scutit de plata timbrajului.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs pârâta prin B prin care solicită modificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei. Prin motivele de recurs se arată că reclamanta, în perioada 2004-2006, efectuat 30 de operațiuni de import, fiind acordat regim preferențial pentru mărfurile importate acoperite de certificatul de origine EUR 1 sau de declarațiile de origine pe factura, respectiv exceptare de la plata taxelor vamale. În urma controlului efectuat de Vama germana, aceasta a comunicat autorităților vamale romane ca firma din Germania a exportat în România produse neoriginare acoperite de dovezi de origine. În consecința, a fost retras regimul preferențial acordat inițial, fiind luate masuri de recuperare a datoriei vamale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 indice 1, 312 din Codul d e procedura civila.
Recursul este scutit de plata timbrajului, potrivit art. 17 din 146/1997.
Reclamanta a depus note prin care solicita respingerea recursurilor, sentința pronunțată de instanța de fond fiind legală si temeinică. Organele vamale nu au făcut dovada că mărfurile importate sunt neoriginare. In privința onorariului avocațial se arata ca acesta se încadrează sub baremul onorariului minimal, reprezentând doar 4% din valoarea obiectului litigiului.
Curtea, analizând sentința atacata sub aspectul recursurilor declarate, constata ca aceasta este legala si temeinica, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de control nr. 14/2008 și Decizia de regularizare nr. 7629/2008 întocmite de B, s-a stabilit ca reclamanta datorează către bugetul de stat suma de 152.053 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal și majorările de întârziere aferente.
Reclamanta a urmat procedura administrativa de contestare a creanței fiscale, potrivit dispozițiilor art. 205-207 din Codul d e procedura fiscala, dar prin decizia nr. 52/2008 emisa de DGFP Aaf ost respinsa contestația.
Reclamanta a efectuat in perioada 2004-2006 operațiuni de import a unor mărfuri de la diverse firme din Germania pentru care a beneficiat de regim vamal preferențial, exceptare de taxe vamale, in baza certificatelor de origine EUR 1 și a declarațiilor de origine consemnate pe facturi.
In urma controlului vamal ulterior efectuat prin solicitarea de informații de la autoritățile vamale ale tarii exportatoare, in baza scrisorilor primite de la vama germana nr. Z 4215-51-07-1/8 02 2008 si Z 4215F-3105/06-1/14 12 2007 se comunica împrejurarea ca in perioada 2004-2006 exportatorul FA a exportat în România produse neoriginare acoperite de dovezi de origine, certificat EUR 1 și declarații de origine pe facturi. In scrisoare se menționează că exportatorii și au livrat mărfuri originare și neoriginare acoperite de 47 de dovezi de origine. Vama a retras regimul preferențial acordat si s-au luat masuri pentru recuperarea drepturilor vamale neachitate reprezentând taxe vamale, comision vamal și majorări de întârziere aferente.
<LLNK 52001 192180 30 0> Prin OUG nr. 192 din 27 decembrie 2001 pentru ratificarea Protocolului referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexa la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de alta parte, care înlocuiește Protocolul nr. 4 privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, ratificat prin <LLNK 11997 1180 301 0 44>Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 1/1997 aprobată prin Legea nr. 51/1997, cu toate amendamentele ulterioare, se stabilește că în scopul aplicării acestui acord, următoarele produse sunt considerate produse originare din Comunitate:
a) produsele obținute în întregime în Comunitate, în sensul art. 5 al acestui protocol;
b) produsele obținute în Comunitate, care incorporează materiale ce nu au fost obținute în întregime acolo, cu condiția ca astfel de materiale sa fi suferit prelucrări sau transformări suficiente în Comunitate, în sensul art. 6 al acestui protocol art.2 din Protocol;
Produsele originare din Comunitate beneficiază la importul în România și produsele originare din România beneficiază la importul în Comunitate de prevederile acordului, prin prezentarea următoarelor acte:
) fie a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, al cărui model figurează în anexa nr. III;
b) fie, în cazurile menționate la art. 21 paragraful 1, unei declarații, al cărei text figurează în anexa nr. IV, data de exportator pe factura, pe o nota de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele în cauza, suficient de detaliat pentru a permite identificarea lor (denumita în cele ce urmează declarație pe factura) -art.16 din Protocol.
Declarația pe factura la care se face referire la art. 16 subparagraful 1. b) poate fi întocmită:
a) de către un exportator autorizat în sensul art. 22;
b) de către un exportator pentru orice transport constând în unul sau mai multe colete conținând produse originare a căror valoare totală nu depășește 6.000.
Declarația pe factura poate fi întocmită dacă produsele în cauza pot fi considerate produse originare din Comunitate.
Din probele administrare in cauza, reiese că mărfurile importate de reclamanta din Germania sunt acoperite în privința originii comunitare,fie prin certificat EUR 1, fie prin declarații pe factura, în cazul în care valoarea mărfurilor importate nu depășește 6.000, in sensul dispozițiilor exprese ale Protocolului anexa la Acordul european. Simpla corespondenta purtata intre autoritățile vamale ale celor doua state, fără a prezenta dovezi concrete în contestarea caracterului originar al mărfurilor, nu sunt în măsură să răstoarne prezumția privind originea comunitara a bunurilor, iar regimul preferențial vamal nu poate fi retras in aceste condiții. Probele administrate de reclamanta in lipsa actelor concrete furnizate de vama, dovedesc temeinicia si legalitatea sentinței pronunțată de prima instanță, în sensul anularii actelor contestate si exonerării reclamantei de plata drepturilor de import.
În consecință, recursul declarat de parata prin B împotriva sentinței nr.524 este nefondat și urmează a fi respins.
În privința recursului declarat de pârâta DGFP și care vizează doar cheltuielile de judecata, se constata ca este nefondat, in cauza nefiind îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art. 274 al.3 din Codul d e procedura civila. Acordarea cheltuielilor de judecata s-a realizat de prima instanța raportat la complexitatea cauzei si munca depusa de avocat, precum si la valoarea obiectului pricinii, cuantumul cheltuielilor fiind rezonabil. Paratele se afla in culpa procesuala,împrejurare ce a determinat în mod corect instanța de fond să facă aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
In temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă vor fi obligate paratele să plătească reclamantei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecata in recurs reprezentând onorariul avocațial dovedit cu chitanțele nr. -/2009 si -/2009.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de A și - B împotriva sentinței civile nr. 524/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă A și - B să plătească reclamantei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25. 11. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /5 ex./15.12.2009
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
