Anulare act administrativ . Decizia 135/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.135
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 623 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant -, domiciliat în com., Cod poștal -, Județ D, intimați - pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în M, Cpt., nr. 6, Cod poștal -, Județ D, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, Corp A, nr. 294, Cod poștal -.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La prima strigare a cauzei făcută în ședința publică au lipsit părțile: recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D Târgoviște, intimatul reclamant, intimați pârâți Administrația Finanțelor Publice M, Administrația Fondului pentru Mediu
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, scutit de plata taxei de timbru, motivat, recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D Târgoviște solicitând judecata în lipsă, iar prin intermediul Compartimentului Registratură s-a depus la dosar de intimatul reclamant note scrise fiind vizate și înregistrate sub nr. 1194/27.10.2010.
Curtea lasă cauza la a doua strigare.
Cauza fiind reluată, la a doua strigare a cauzei făcută în ședința publică au lipsit părțile.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată având în vedere faptul că recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D Târgoviște a solicitat judecata în lipsă, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr. 3394/120/28.07.2009, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 5532 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicul, cu dobânda legală calculată de la data plății, până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii reclamantul arată că, pentru a înmatricula autoturismul său, marca Ford, a achitat la data de 24.02.2009 suma de 5532 lei, cu chitanța seria - 3A nr. -, conform calculului efectuat de Trezoreria M, cu titlu de taxă de poluare impusă de prevederile OUG 50/2008; reclamantul apreciază că această taxă specială, fără plata căreia nu putea să înmatriculeze autoturismul, i-a fost percepută în mod nelegal, întrucât contravine reglementărilor Uniunii Europene, acceptate și de România prin semnarea Tratatului CE,reclamantul mai precizează că taxa pe care a plătit-o contravine și dispozițiilor comunitare, privitoare la libera circulație a mărfurilor, creând o discriminare între autovehiculele importate, față de cele interne.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28,90,92 din Comisia Europeană a Drepturilor Omului, art.148 alin.2 din Constituția României, art.1084 cod civil și art.3 alin.3 din OG 9/2000.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivată de faptul că sunt criticate dispozițiile OUG 50/2008 privind taxa de poluare și se solicită restituirea sumei achitate cu titlu de taxă specială pentru autovehicul, însă reclamantul nu solicită anularea niciunui act administrativ emis de această pârâtă, pe fondul cererii, pârâta solicită respingerea ei întrucât, taxa care a fost achitată de reclamant nu contravine dispozițiilor comunitare, iar Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești, cu cea europeană, iar procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată la 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
La rândul său pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece, prin OG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare și în baza acestei ordonanțe, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 686 /2008 pentru aprobarea normelor metodologice, de aplicare a acestei ordonanțe de urgență,prin care se reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare; mai arată pârâtul că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Prin sentința nr. 623 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu și s-a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M, și a obligat pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice M să restituire reclamantului suma de 5532 lei, reprezentând contravaloare taxă poluare cu dobânda legală și 639 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul reține că solicitarea reclamantului față de ceilalți pârâți este întemeiată, acesta a achitat suma de 5532 lei cu chitanța seria - 3A nr. -/24.02.2009, iar autovehiculul marca Ford cu nr de identificare a fost dobândit prin cumpărare cu factura nr. 19608/22.08.2008 și a fost înmatriculat pentru prima oară la data de 26.06.2003 în Germania.
Astfel, potrivit art. 110 ( fost art. 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Opinia majoritară, în practica judiciară din România, s-a conturat în sensul că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008, modificată prin OUG 208/2008 și OUG 218/2008, este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, deoarece constituie un impozit indirect, iar prin perceperea taxei se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, prin faptul că se datorează în principal pentru înmatricularea mașinilor second- hand achiziționate din spațiul comunitar în cazul primei înmatriculări în România, întrucât nu se realizează scopul pentru care a fost edictată norma legală, prin aceea că pentru autovehiculele deja înmatriculate în țară această taxă nu se percepe, iar prin această modalitate de reglementare se favorizează implicit vânzarea autoturismelor fabricate în România.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art.110 ( fost art.90 paragraf 1) din Tratatul CE să aplice procedurile naționale, astfel încât drepturile prevăzute prin tratat să fie efectiv protejate.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru aceste considerente tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții statul Român prin - DGFP D și M să restituie reclamantului suma de 5532 lei, reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală și 639 lei chelutieli de judecată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP D mandatată de Ministerul Finanțelor Publice, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie,
susținând în esență că prin Ordonanța nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008.
Mai susține recurenta că potrivit art. 11 s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
În baza acestei ordonanțe a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, prin care se reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare (capitolul VI, secțiunea 1, art. 6 din Anexa).
Învederează instanței faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești, de altfel partea finală a art. 148 al. 2 din Constituție prevede în mod expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu respectarea prevederilor actului de aderare, tratat care instituie obligația statului român de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
Arată recurenta că disp. art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statului de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, existența unei taxe de primă înmatriculare nefiind contrară dispozițiilor comunitare, iar în baza prevederilor art. 1 și 5 din OUG nr. 50/2008, recurenta nu a făcut altceva decât să calculeze taxa de poluare și să deschidă un cont distinct la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, astfel că în mod greșit a fost obligată la restituirea taxei și că aceasta taxă a fost prevăzută într-un act normativ a cărui constituționalitate a fost stabilită prin Decizia Curții Constituționale nr. 802/2009.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentintei și respingerea acțiunii.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Potrivit practicii E un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul CE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii. În materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 110 (fost art. 90 paragraful 1) din Tratatul C E,
versiunea consolidată), urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională.
Art.110(fost art. 90 paragraful 1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, versiunea consolidată, prevede că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari
decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, acest articol se referă la impozitele si taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul, sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Susținerea recurentelor constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România fără ca textul să facă distincția nici intre autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand și întrucât OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, nr.OUG 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Și ultima critică adusă sentinței că această taxă a fost încasată de Administrația Fondului pentru Mediu, este nefondată.
Taxa de poluare solicitată a fi restituită de către intimat a fost stabilită în baza referatului de calcul al taxei de poluare, întocmit de Finanțelor Publice a municipiului M și din chitanța serie nr. -/24.02.2009, aflată în copie xerox la fila 13, rezultă că taxa de poluare stabilită în sarcina intimatului în suma de 5532 lei, a fost achitată la Trezoreria M din cadrul Ministerului Finantelor Publice, astfel încât taxa de poluare este o creanță fiscală și încasată de către recurentă.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312, alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 623 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant -, domiciliat în com., Cod poștal -, Județ D, intimați - pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în M, Cpt., nr. 6, Cod poștal -, Județ D, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6, Corp A, nr. 294, Cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
6 ex/28.01.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
