Anulare act administrativ . Decizia 136/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 136
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 696 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în com.,-, Cod poștal -, Județ
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, scutit de plata taxei de timbru, motivat, recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Das olicitat judecata în lipsă.
De asemenea prin intermediul Compartimentului Registratură s-a depus la dosar de intimatul reclamant o întâmpinare și concluzii scrise la care se află atașată împuternicirea avocațială nr. 210/2009 a d-nei avocat emisă de Baroul Dâmbovița - Cabinet Avocatură, fiind vizate și înregistrate la instanță sub nr. 225/11.01.2010 și respectiv 1187/27.01.2010.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Das olicitat judecata în lipsă, rămânând în deliberare a pronunța următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3436/120/30.07.2009, reclamantul, a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice D a fi obligați la restituirea sumei de 3327 lei, achitată Trezoreriei M, cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule,în baza OUG nr. 50/2008, conform chitanței seria - nr. -, pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa.
Reclamantul a susținut că această taxă contravine reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România prin Tratatul CE semnat la 01.01.2007, respectiv art.25,28 și 90 din Tratat,fiind aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a acestor dispoziții.
Prin întâmpinarea,formulată in temeiul art.115 pr.civ, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D,a solicitat respingerea acțiunii arătând că existența unei taxe pe poluare, reglementată printr-un act normativ în vigoare, nu este contrară dispozițiilor comunitare, principiul "poluatorul plătește", fiind un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene,Comisia Europeană nefiind împotriva perceperii unei astfel de taxe,ci doar a modului de determinare a acesteia.
Pârâta a arătat că prin decizia nr.802/19-05-2009 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG 50/2008,iar obligația armonizării legislației interne cu cea comunitară revine Parlamentului și nu instanțelor judecătorești,în acest sens fiind prevederile art.148,alin.2 din Constituție.
S-a mai susținut că nu există temei legal pentru restituirea taxei, care a fost plătită benevol, la recomandarea MIRA - Prefectura Județului D - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Prin sentința nr. 696 din 29 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 3327 lei achitată cu titlul de taxă pe poluare, reactualizată cu dobânda legală calculată de la data plății nedatorate și până la data restituirii sumei și să-i plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1039,3 lei din taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Dâmbovițaa reținut că potrivit art. 28 din Tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe. În conformitate cu art. 30 și 31 din Tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.
Tribunalul a coroborat aceste prevederi cu dispozițiile art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect,
produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
S-a arătat că rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, Curtea de Justiție Europeană, pronunțându-se în acest sens în cauza Weigel (2004), atunci când a statuat că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
S-a mai reținut că de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene și potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării la Uniune, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4),iar prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
De altfel tribunalul a concluzionat că potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Totodată, tribunalul a reținut că autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art. 3 alin 2 și art. 9 alin.1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece ordonanța de urgență a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară, taxa calculându-se de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
De asemenea,conform prevederile OUG nr. 50/2008, tribunalul a reținut că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
S-a concluzionat că această reglementare este contrară art. 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, întrucât este destinată să limiteze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Prima instanță a apreciat că după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor(, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato -în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin OUG 50/2008 intrată în vigoare la 01.07.2008 s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule,prin HG 686/2008 fiind aprobate Normele metodologice de aplicare,dispunându-se restituirea,către plătitori,numai a diferenței dintre cele două taxe (cea achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și noua taxă de poluare) și nu restituirea integrală a taxei.
S-a mai învederat că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin disp. art. 148 al. 2 din Constituție și cea specială, prev. de art. 90, paragraf I din TCE revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, în partea finală a textului constituțional indicat anterior, prevăzându-se expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează " cu respectarea prevederilor Actului de Aderare", Tratatul instituind obligația statului român - deci a organului competent - Parlamentul de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
S-a arătat că, art. 90 din TCE are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a prevedea pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, existența unei taxe de primă înmatriculare, nefiind contrară dispozițiilor comunitare, astfel încât nu există motive de restituire a acesteia.
Intimatul reclamant prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Din criticile formulate de către recurentă, rezultă că aceasta nu a contestat caracterul contradictoriu al legislației naționale prin care s-a reglementat plata taxei de poluare în raport cu legislația comunitară ( OUG 50/2008 completată cu Normele metodologice aprobate prin HG 686/2008), care au cauzat astfel o discriminare între autoturismele second-hand importate din țările membre, care erau deja înmatriculate într-unul din statele membre și aceleași autoturisme, cumpărate din România.
Instituirea taxei de poluare contravine prevederilor art. 90 (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene care interzice fără excepții discriminarea fiscală și orice măsură de protecție care poate rezulta prin aplicarea unor taxe sau impozite, între produsele din statele membre al comunității și cele din producția internă a unui stat membru, în scopul asigurării respectării și aplicării principiului liberei circulații a mărfurilor, în acest sens pronunțându-seCJCE în cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air, 2006 I p. -0000, par. 55.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții, art. 90 paragraf 1, din TCE este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare, sunt calculate diferit, pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate ( cauza C-387/01, Weigel, 2004, I p. -4981, par. 66) i chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea existenței unei discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In cauza Krawczy - Hotărârea din 17.07.2008 CJCE a reținut că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne, în privința concurenței dintre produsele importate și cele care se află deja pe piața națională ", principiu reafirmat înhotărârea CJCE din 19 martie 2009 - cauza Comisia contra Finlandei,în care s-a arătat că, un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii".
Deși sunt corecte susținerile recurentei, cum că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană instituită prin art. 148 al. 2 din Constituție, care prevede supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, revine Parlamentului, ca putere legiuitoare în stat, nu se pot ignora atribuțiile acordate instanțelor judecătorești, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor dreptului comunitar, care au aplicabilitate directă în legislația națională a statelor membre, în acest sens fiind și art. 1-3 din Legea 157/2005 pentru ratificarea tratatului dintre statele membre E pe de o parte și România și Bulgaria pe de altă parte, privind aderarea celor două țări, semnat de Romania la Luxemburg la 25.04.2005.
Jurisprudența Curții de Justiție a Comunitățile Europene a stabilit în cauza COSTA/ENEL - 1964 că legea care se îndepărtează de tratat nu poate conduce la anularea acestuia și să-l lipsească de caracterul lui de lege comunitară și izvor independent de drept, deoarece altfel s-ar pune la îndoială chiar baza legală a comunității, subliniindu-se că dreptul comunitar reprezintă o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De altfel, codul fiscal al României prevede în art. 1 alin. 4 că "dacă orice prevedere din prezentul cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederile acelui tratat".
Taxa de poluare introdusă în legislație internă prin OUG 50/2008,înlocuind taxa de primă înmatriculare,cu aceeași natură discriminatorie, contravine art. 90 paragraful 1 TCE privind interzicerea discriminării între produsele importate dintre statele membre E și cele naționale, cum s-a arătat anterior.
Cu privire la împrejurarea, cum că judecătorul național nu are competență de a înlătura aplicarea unor dispoziții legale interne care contravin dreptului comunitar, Curtea de Justitie a Comunităților Europene, s-a pronunțat în cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 la 9.03.1978 statuând că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Începând cu data aderării la Uniunea Europeană - 1.01.2007, statul român este obligat să respecte " acquis-ul comunitar", așa cum este acesta definit prin art. 1 din HG 1367/2000, incluzând, între alte acte normative "dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană semnat la la 25.03.1957 și ale Tratatului privind Uniunea Europeană semnat la 7.02.1992 la, ambele republicate în Oficial al Comunităților Europene nr. C 340/10.11.1997",prevederile legislației comunitare având aplicabilitate directă în legislația națională a statelor membre care ar contraveni acestora și pe care judecătorul național are îndatorirea să o înlăture.
Pentru toate aceste considerente, recursul pârâte urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 pr.civ.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 696 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în com.,-, Cod poștal -, Județ
Obligă recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored.CMF
4 ex./03.02.2010
dos.fond - - Tribunal
jud.fond -
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
