Anulare act administrativ . Decizia 14/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.14
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B împotriva sentinței civile nr.2160/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta reclamantă a depus la dosar, la data de 23.12.2009, precizări.
Se comunică apărătorului intimatului reclamant copia precizărilor depuse de recurenta pârâtă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară.
CURTEA,
Curtea constată următoarele asupra recursului de față:
Constata ca prin cererea înregistrata cu nr- pe rolul Tribunalului București, numitul, a chemat in judecata Direcția de Munca,Solidaritate Sociala si Familiei B, pentru anularea Deciziei nr. 1966/20 iunie 2008 emisa de B si obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii prin care sa i se acorde drepturile cuvenite conform Decretului - Lege nr. 118/1990 ca fost deținut politic pentru convingerile sale religioase.
In motivarea cererii se arata printr-o sentința penala a fost condamnat la o pedeapsa cu închisoare de ani de zile pentru comiterea infracțiunii de insubordonare. Se mai arata in motivarea acțiunii ca infracțiunea pentru care a fost condamnat are un vădit caracter politic, întrucât condamnarea la care a fost supus este consecința faptului ca a făcut parte din cultul religios " Martorii lui " iar convingerea sa religioasa 1-a împiedicat sa se prezinte la incorporare și să pună mana pe arme, acest lucru fiind in contradicție totala cu convingerile sale religioase.
Tot in motivarea cererii se arata ca infracțiunea pentru care a fost condamnat nu este una de drept comun, iar caracterul politic ai infracțiunii pentru care a fost condamnat este determinat de însăși considerentele hotărârii de condamnare din care rezulta discriminarea pe motive de apartenența religioasa la un cult neagreat de conducătorii din acea vreme, dar neinterzis expres prin lege. Tot in motivarea cererii se mai arata ca prezentul act normativ nu conține dispoziții expres privitoare la determinarea caracterului politic al masurilor represive dispuse, prin urmare interpretarea caracterului politic al unei condamnări trebuie sa fie făcuta intr-un sens larg si nu limitative, doar la infracțiunile cu caracter politic expres.
Parata a depus întâmpinare unde a invocat excepția netimbrarii cererii conform legii nr. 146/1997 republicata, unde prevede ca orice persoana care este vătămată intr-un drept al sau prin refuzul autorității de a emite un act sau prin actul emis trebuie sa achite o taxa de timbru si timbru judiciar, fapt ce nu a fost realizat de reclamant. De asemenea parata a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare in judecata si excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului motivând ca acesta nu a formulat la sediul paratei o contestație in termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, conform art. 8 alin. 5 din nr. 118/1990 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ce prevede procedura prealabila înainte de sesizarea instanței de judecata.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondata deoarece infracțiunea pentru care a fost condamnat este una de drept comun si nu politica, iar textul de lege prevede ca doar cei condamnați politic beneficiază de aceste drepturi legale si trebuie sa rezulte din cuprinsul hotărârii de condamnare.
În raport de actele depuse și susținerile părților pe excepții și pe fond, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința civilă nr.2160/9.06.2009 a dispus următoarele:
A respins ca nefondate excepțiile: netimbrării cererii de chemare în judecată, a tardivității formulării acesteia și inadmisibilității cererii invocate de către pârâtă prin întâmpinare.
A admis cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE munca ȘI PROTECȚIE SOCIALA B.
A dispus anularea Deciziei nr. 775/10.03.2009 și Decizia nr. 2040/19.12.2008 emise de către pârâtă.
A obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să acorde reclamantului drepturile și beneficiile la care are dreptul potrivit Decretului -Lege nr. l 18/ 1990.
A obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei reprezentând onorar avocat ales.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen motivat, pârâta pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă invocându-se greșita aplicare a legii atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor cât și fondul cauzei.
Pe excepții recurenta arată că nu are calitatea de a plăți indemnizația în baza DL nr.118/1990 și Casa de Pensii a Municipiului
În ceea ce privește fondul cauzei se arată în motivele de recurs că instanța de fond a apreciat în mod nelegal și netemeinic nelegalitatea Deciziei nr.2040/19.12.2008 prin care s-a respins cererea intimatului-reclamant de încadrare în dispozițiile art.1 din DL 118/1990.
Recurenta arată că în mod legal a fost respinsă cererea formulată de reclamant, deoarece situația sa nu reprezintă un motiv de persecuție politică în sensul dispozițiilor art.1 din DL nr.118/1990.
Aceasta deoarece condamnarea reclamantului la pedeapsa cu închisoare corecțională de 7 respectiv 5 ani prin sentința penală nr.236/1967 a fost determinată prin săvârșirea de insubordonare privind efectuarea serviciului militar conform art.64 cod penal raportat la art.354 (2) Cod penal.
Se arată că intimatul-reclamant a fost condamnat de o instanță militară, iar infracțiunea de insubordonare prin neprezentarea reclamantului la efectuarea serviciului militar, datorită convingerilor religioase, nu reprezintă o infracțiune de natură politică care să determine încadrarea reclamantului în dispozițiile art.1 din DL nr.118/1990 și să beneficieze de dispozițiile art.3 din același act normativ privind plata indemnizației.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului și a depus la dosar practică judecătorească a J și a
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Sentința atacată prin care s-a admis acțiunea reclamantului - intimat este pe fond nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.1 din DL nr.118/1990.
În mod nelegal s-a apreciat că infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul-intimat la o pedeapsă cu închisoare corecțională de 5 ani, prin sentința penală nr.236/23.07.1967 pronunțată de Tribunalul Militar București și anume infracțiunea de insubordonare, privind efectuarea serviciului militar prevăzut de art. 354 (2) penal, este o infracțiune de natură politică, care ar determina aplicarea art.1 și 3 din DL nr.118/1990.
Infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul intimat, care refuzat din motive religioase să efectueze serviciul militar obligatoriu, este o infracțiune de drept comun prevăzută de art. 354 (2) Cod penal, neputând fi reținut caracterul său pretins politic.
Această infracțiune este o infracțiune de drept comun îndreptată împotriva capacității de apărare a țării și nu o infracțiune din motive politic în sensul dispozițiilor art.1 din DL nr.118/1990 pentru justifica acordarea indemnizației prevăzute de art.3 din DL 118/1990.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art.312 (1) și (2) Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B împotriva sentinței civile nr.2160/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - -
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
20.01.2010
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
